Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale au fost înălţate monumente comemorative, adevărate simboluri ale datoriei împlinite.
Unul dintre acestea este „Ultimul străjer al Capitalei“. Monumentul reprezintă un simbol al rezistenţei românilor într-un moment de grea cumpănă pentru ţară. La sfârşitul lunii noiembrie 1916, în spaţiul dintre râurile Neajlov şi Argeş, s-a desfăşurat una dintre cele mai crâncene bătălii de pe frontul românesc, Bătălia pentru Bucureşti. Trupele române, conduse de generalul Constantin Prezan, s-au confruntat cu armatele generalilor Kühne, Krafft şi Kosch, din care făceau parte trupe germane, austro-ungare, bulgare şi turce. Luptele s-au desfăşurat în perioada 16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie, puternice confruntări având loc la Călugăreni şi Bălăria (azi Valea Plopilor).
După un succes iniţial, armata română a fost copleşită numeric şi tehnic de armatele inamice, iar la 20 noiembrie/3 decembrie  a început retragerea generală spre est.  Bucureştiul a fost evacuat de administraţie şi o parte a populaţiei, trupele de ariergardă româneşti părăsind oraşul la 23 noiembrie/6 decembrie 1916.
În acest context, în data de 22 noiembrie/4 decembrie, în cursul unui schimb de focuri cu o patrulă germană, care acţiona în zona podului Băneasa, sergentul cavalerist Nicolae Păianu şi-a pierdut viaţa. Acesta a fost înmormântat în apropierea locului unde s-a desfăşurat lupta. În amintirea jertfei sale eroice, din iniţiativa Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război“, s-a ridicat un monument deasupra locului de înhumare. Opera comemorativă, creaţie a arhitectului Ernest Doneaud, a fost dezvelită în anul 1921. Iniţial, aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Monumentul ultimului apărător al Capitalei, însă ulterior, a intrat în conştiinţa publică sub numele de Ultimul Străjer al Capitalei.
Monumentul, cu înălţimea totală de 5,5 m, este o frumoasă lucrare simbolică menită să imortalizeze un mişcător gest de credinţă ostăşească şi iubire de ţară şi se prezintă sub forma unui obelisc realizat din blocuri de piatră, dispus pe un soclu în trei trepte. Piedestalul este bogat ornamentat cu basoreliefuri care cuprind ghirlande şi brâuri din frunze de laur, un scut, două săbii încrucişate, un steag şi o cască militară. Pe faţada piedestalului este montată o placă din bronz cu textul: „Ultimului Străjer al Capitalei. 1916“.
Monumentul a fost realizat la pietrăria Tomat & Co Bucureşti, iar placa din bronz a fost turnată la fabrica „Industria Metalelor 11 Iunie“.
Avându-se în vedere valoarea operei comemorative de război pentru patrimoniul monumental al Capitalei, aceasta a fost inclusă în Lista monumentelor istorice, actualizată în anul 2015 (codul: B-III-m-B-19967).
Din cauza lucrărilor de modernizare a D.N. 1 s-a impus strămutarea monumentului comemorativ, iar la data de 26 aprilie 2007, a început operaţiunea de dezafectare. În acest context, au fost exhumate osemintele sergentului Nicolae Păianu, care au fost reînhumate ulterior lângă monumentul reamplasat în faţa intrării Aeroportului „Aurel Vlaicu“.
Ceremonia de redezvelire a monumentului şi de sfinţire a noului mormânt de război a fost organizată de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi de Comandamentul Garnizoanei Bucureşti în data de 21 noiembrie 2007.
Mormântul eroului român este marcat de o placă din marmură cu înscrisul: „Sergentul erou/Nicolae Păianu/m. 22 noiembrie/4 decembrie 1916“.