În noaptea de 25 august/6 septembrie spre 26 august/7 septembrie 1877, bateria a 2-a ajunge în zona de concentrare, ocupă poziţiile de tragere, iar în zorii zilei, începe asaltul asupra redutei Griviţa. Timp de patru zile, tunul sergentului Marin Georgescu, a lovit fortificaţiile.
În cea de-a cincea zi, 30 august/11 septembrie 1877 a străbătut câmpul de luptă cutremurat de explozii până la „Bateria de la Movilă” pentru a sprijini atacul Diviziei a 4-a infanterie română. Ostaşii au pornit cu îndrăzneală, parcă nici nu le păsa că gloanţele şi bucăţile de schije zburau, lovind şi ucigând sute de români. Sergentul Georgescu l-a văzut căzând pe comandantul său, sublocotenentul Elefterescu şi pe mulţi alţii, dar a rămas la postul său dirijând atent focul tunului.
Până la lăsarea întunericului, trupele române reuşesc să obţină victoria. Turcii se retrag spre Griviţa II, lăsând în mâinile armatei române echipamentele militare, răniţii şi proviziile alimentare. Griviţa I a fost cucerită cu pierderi mari pentru armata română, numărul morţilor şi răniţilor ridicându-se la peste 2.500 de militari.
În memoria vitejilor români căzuţi la Griviţa, în anul 1902, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la războiul ruso-turc a fost inaugurat un mausoleu. Acesta este compus dintr-o incintă bisericească şi un osuar în subsol. În osuar sunt păstrate osemintele eroilor români care au murit în bătăliile de la Griviţa.
*
Georgescu Marin s-a născut în 1858 în municipiul Bucureşti. La şapte ani a rămas orfan, fiind crescut de o mătuşă. A urmat cursurile şcolii primare şi două clase de seminar. Din cauza situaţiei materiale modeste, nu a continuat studiile iar la 16 ani se înrolează voluntar în Regimentul 2 Artilerie din Bucureşti.
Reuşeşte să se adapteze destul de repede cu problemele de artilerie, deprinde calculele de tragere şi învaţă atribuţiile servanţilor. În câteva luni avansează caporal.
În primăvara anului 1877 este avansat sergent şi mutat la bateria a 2-a, comandant de tun. Cu bateria a 2-a a luat parte la duelurile de artilerie dintre Calafat şi Vidin, apoi a primit ordinul de marş spre Plevna.
