În timpul Războiului de Independenţă, după capitularea Plevnei la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, Armata română a primit misiunea de a contracara ofensiva detaşamentelor otomane care acţionau în partea de nord-vest a Bulgariei. Obiectivul era ocuparea Vidinului, care avea o importanţă strategică deosebită, acoperind una dintre liniile de comunicaţii principale de la nord la sud spre interiorul Peninsulei Balcanice.
Localităţile Smârdan, Nazâr-Mahala, Novoselcea, Inova şi Capitonovcea, aflate pe căile de accces spre cetatea Vidinului, au fost puternic fortificate de turci prin redute.
Comandantul armatelor române, generalul Mihail Cerchez, a decis atacul asupra Smârdanului, considerat punctul central în supunerea Vidinului. La atac au participat Regimentele 4 şi 6 Linie, 9 Dorobanţi şi Escadronul de Călăraşi Suceava.
În ziua de 12 ianuarie 1878, pe un ger năpraznic, după trei salve de artilerie, infanteriştii au înaintat prin zăpadă, ajungând la parapete, unde au luptat, corp la corp, cu otomanii.
Sublocotenentul Ioan Frunzetti comanda un pluton din Compania a 7-a, Regimentul 4 Linie. După ce comandantul companiei cade rănit, sublocotenentul Frunzetti preia comanda. Înaintarea era greoaie, trebuia cercetată fiecare casă. Seara compania ocupă satul Smârdan. Turcii continuau să tragă dintr-o casă de la marginea satului. Aici se afla telegraful, prin care făceau legătura cu Vidinul. Sublocotenentul Frunzetti orientează atacul în acea direcţie. „Înainte!” a strigat sublocotenentul, dar trei gloanţe inamice i-au pus capăt vieţii.
Pentru eroismul său a fost decorat cu Virtutea Militară de aur, Steaua României cls. a V-a, Crucea trecerii Dunării şi Apărătorii Independenţei.
Militarii români morţi la Smârdan au fost depuşi în două gropi comune: una împrejmită cu un gard de piatră, alta marcată cu o cruce de piatră. Pe una din gropile comune, în anul 1883, statul român a ridicat un monument. Acesta a fost distrus de bulgari în 1913. În 1905, aromânii din regiunea Vidin au dezvelit, în Cimitirul eroilor români de la Smârdan un monument în memoria Mariţei, fetiţa împuşcată de turci în timp ce le aducea apă militarilor români. Cimitirul şi monumentul au fost distruse, de bulgari, în timpul Primului Război Mondial.
În 1995, la iniţiativa Asociţiei Valahilor din Bulgaria, în memoria ostaşilor români căzuţi în Atacul de la Smârdan s-a dezvelit un monument comemorativ, amplasat la intrarea în Inovo.
*
Ioan, fiul lui Costache Frunzetti, s-a născut la 8 iunie 1852, în comuna Dragova, judeţul Neamţ. A intrat în armată voluntar la vârsta de 18 ani, satisfăcândând stagiul militar în cadrul Batalionului 1 Grăniceri. În 1871 a fost avansat caporal, iar în 1873 sergent, grad cu care a fost lăsat la vatră în 1875. S-a reangajat în Regimentul 4 Linie, cu garnizoana la Craiova. În vara anului 1876 a susţinut examenul şi a fost primit în corpul ofiţerilor, ca sublocontenent, primind comanda unui pluton. Cu această unitate a participat la Războiul pentru obţinerea Independenţei de stat a României. Sublocotenentul Ioan Frunzetti s-a remarcat cu prilejul acţiunilor întreprinse în zona oraşului Calafat, a luat parte la încercuirea Plevnei, apoi, la luptele pentru cucerirea fortificaţiilor de la Opanez şi cele din Valea Vidinului.
*
Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878) - parte a Războiului de Independenţă al României s-a defăşurat între trupele armatei române şi cele otomane, în satul Smârdan, sangeacul Vidin, vilaietul Dunării, Imperiul Otoman. Satul aparţine azi de localitatea Inovo, regiunea Vidin, Bulgaria.
