După 23 august 1944, când România s-a alăturat Națiunilor Unite, învățătorul Mihalache Gheorghe s-a prezentat voluntar la Regimentului 92 Infanterie. Deși starea de sănătate i-ar fi permis să rămână la vatră, sentimentul datoriei a fost mai puternic. A fost avansat căpitan și a primit comanda unei subunități.
Regimentul 92 Infanterie a dus lupte grele pe axa Mureș-Sălaj-Satu Mare, culminând cu luptele din zona Tiream-Carei, de la sfârșitul lunii octombrie 1944.
În ziua de 23 octombrie 1944, subunitatea condusă de căpitanul Gheorghe Mihalache a eliberat comuna Tiream, județul Satu Mare. În după-amiaza aceleași zile, în timp ce pregăteau asaltul către Carei, punctul de comandă a fost lovit de un proiectil de artilerie inamic. Cei trei ofițeri aflați atunci în punctul de comandă, căpitanul Gheorghe Mihalache și sublocotenenții Octavian Gog și Gheorghe Negomireanu au murit pe loc. Trupurile lor au fost înhumate de localnici într-o groapă comună în Cimitirul ortodox din Tiream.
Pentru faptele sale de vitejie, eroul căpitan Mihalache Gheorghe a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ clasa I cu spade și avansat post-mortem la gradul de maior.
În anul 1978, prin grija comunității locale din Tiream, mormântul comun a fost reamenajat printr-o bordură din beton și un însemn comemorativ pe care este fixată o placă din marmură neagră cu următoarea inscripţie: „În amintirea eroilor români Gheorghe Mihalache 1907-1944/ Octavian Gog subl./ Negomireanu Gheorghe subl./ 23 aug. 1944“.
*
Mihalache Gheorghe s-a născut la 19 octombrie 1907 în satul Vâlcelele, comuna Merișani, județul Argeș. În anul 1928, după absolvirea Școlii Normale Carol I“ din Câmpulung Muscel, a fost repartizat ca învățător în comuna argeșeană Sălătrucu.
A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofițeri de rezervă (1928-1929), absolvindu-o cu gradul de sublocotenent, iar în anul 1939 a fost avansat locotenent.
În cel de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Mihalache Gheorghe a fost mobilizat, comandant de pluton, în cadrul Regimentului 92 Infanterie Orăștie. Cu această unitate a luptat pe Frontul de Est, ajungând în anul 1942, până la Cotul Donului. În timpul bătăliei de la Cotul Donului a fost rănit grav la cap. A supraviețuit, iar după mai multe săptămâni dificile, petrecute în spitalele din Odessa și Chișinău, a fost trimis în România și lăsat la vatră.
![20260303_N_insemn heraldic-ONCE_color-[02668].png](/img/settings/20260303_N_insemn%20heraldic-ONCE_color-%5B02668%5D.png)
