COLONELUL KLAUSS ERWIN - EROUL DE LA KERCI
11.01.2025
Regimentul 4 Roșiori condus de colonelul Klauss Erwin participă la acțiunile militare desfășurate de Divizia 8 Cavalerie remarcându-se în luptele de la Mihăileni, Dealul Pietriș, Liubaevskaia, Nicolaewska, Tambovka, Petrovka etc.
În timpul luptelor de la Kiet, din mai 1942, colonelul Klauss Erwin a fost rănit de schijele unui proiectil inamic. A primit îngrijiri medicale, însă a refuzat evacuarea în țară și s-a întors la unitate.
La 23 septembrie 1942, Divizia 8 Cavalerie a primit ordin să treacă prin strâmtoarea Kerci în Peninsula Taman în Kuban.
A doua zi, în timp ce supraveghea îmbarcarea regimentului pentru a trece în Peninsula Taman, colonelul Klauss Erwin a fost lovit mortal în abdomen și în cap, pe cheiul de la Kerci.
Eroul a fost înhumat la 27 septembrie 1942 în Cimitirul Eroilor Diviziei 8 Cavalerie din orașul Staryi Krim, Crimeea, locul unde își dorm somnul de veci peste 240 de militari ai Armatei române. Ulterior, osemintele au fost exhumate, fiind reînhumate în Cimitirul militar Ghencea, din municipiul Bucureşti.
Pentru faptele sale de vitejie, eroul colonel Klauss Erwin a fost decorat succesiv cu medaliile „Bărbăție și credință“ și „Virtutea Militară“, cu Ordinul „Coroana României“ clasa a V-a, „Crucea de fier germană“ clasa I și Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a.
*
Klauss Erwin s-a născut la 04 august 1895, în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava.
După absolvirea cursurilor primare în localitatea natală a ales cariera militară, urmând Şcoala Militară de Ofițeri de Cavalerie (1915-1916) şi Şcoala de Cavalerie de la Saumur, Franța (1926).
A parcurs treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent (1916), locotenent (1919), căpitan (1920), maior (1931), locotenent-colonel (1938), până la cel de colonel (1941). A fost avansat post-mortem la gradul de general de brigadă.
În campaniile Primului Război Mondial, sublocotenentul Klauss Erwin, având funcția de comandant de pluton în cadrul Regimentului 9 Călărași, a participat la luptele din Dobrogea (la Bazargic și Hârșova), apoi în Munții Vrancei (la Soveja și Grozești). De asemenea, la începutul anului 1918, în baza unor înțelegeri cu aliații României, a făcut parte dintre militarii care au participat la asigurarea ordinii în Basarabia.
În perioada interbelică a îndeplinit diferite funcții corespunzătoare gradului și pregătirii sale militare: instructor și director de studii la Centrul de instrucție al Cavaleriei (1920-1929), șef al biroului presei Marelui Stat Major (1929-1932), comandant de escadron în Regimentul 12 Roșiori (1920-1929), comandant de divizion Regimentul 9 Roșiori (1933-1935), șef al biroului cavaleriei în Serviciul Personal din Ministerul Apărării Naționale (1935-1938), șef al Biroului personal Inspectoratul general al cavaleriei (1938), Regimentul 9 Artilerie (1938-1939), ajutor al prefectului și prefect al Palatului în Casa Militară a Regelui (19439-1941).
La 08 ianuarie 1941 a fost numit comandant al Regimentului 4 Roșiori, pe care l-a condus în acţiunile militare, desfășurate de Divizia 8 Cavalerie pe Frontul de Est.
