Colonelul Sorescu Caton - mort pentru țară
01.05.2025
La 26 august 1941, pe frontul Odessei, în zona Freudenthal, Regimentul 8 Vânători, condus de colonelul Sorescu Caton a cucerit rând pe rând înălțimea cu Cota 80, linia Kiasny-Peresklenty și înălțimea cu Cota 78, reușind să păstreze pozițiile cucerite.
La 02 septembrie 1941, în timp ce se afla la postul de comandă, situat la circa 400 m de prima linie de luptă, studiind situația trupelor în vederea viitoarelor acțiuni, colonelul Sorescu a căzut rănit de schijele unui proiectil care explodase în apropiere.
Trimis în țară, pentru a fi tratat la Spitalul Militar din Iași, ofițerul se stinge la 06 septembrie 1941.
Eroul a fost înmormântat în ziua de 10 septembrie 1941, în cavoul familiei situat în Cimitirul ortodox, sector 32, poziția 3, din municipiul Drobeta-Turnu-Severin, județul Mehedinți.
Pentru modul exemplar în care s-a comportat în luptele de pe Frontul de Est, colonelul Sorescu Caton a fost decorat „post-mortem“ cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a fiind avansat la gradul de general de brigadă.
*
Sorescu Caton, fiul lui George Sorescu și al soției sale Diamanta, s-a născut la 23 decembrie 1893, în municipiul Ploiești, judeţul Prahova. După absolvirea școlii primare și a Liceului „Sfinții Petru și Pavel“ în orașul natal, a urmat Şcoala Militară de Ofițeri de Infanterie din București (1911-1913).
A parcurs treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent (1913), locotenent (1916), căpitan (1917), maior (1923), locotenent-colonel (1934) până la cel de colonel (1938).
Sublocotenentul Sorescu Caton a fost repartizat la Regimentul 17 Infanterie Mehedinți, din municipiul Drobeta-Turnu-Severin, în funcția de comandant de pluton, participând la al Doilea Război Balcanic.
În Primul Război Mondial locotenentul Sorescu Caton a preluat comanda Companiei Cicliști și a 30 de militari din Batalionul 1, remarcându-se prin curajul dovedit în luptele de la Fântânele din 12 octombrie 1916. A fost luat prizonier, rămânând în Lagărul de la Schwarm (Germania) până în 06 iulie 1918.
După întoarcerea din prizonierat a participat la Campania din Ungaria, în anul 1919, distingându-se în luptele de la Tisa și Fegyvernek.
În perioada interbelică a îndeplinit activități specifice unui militar de carieră, la Regimentul 17 Infanterie, Brigada 1 Infanterie, Centrul de Instrucție Jandarmi Odorheiu Secuiesc, Batalionul „Avram Iancu“ și la comanda Regimentului 8 Vânători.
În al Doilea Război Mondial, colonelul Sorescu Caton, a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei şi la operațiunea militară Odessa.
În decursul carierei militare colonelul Sorescu Caton a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer, Ordinul „Steaua României”, Medalia „Avântul Țării”, Medalia „Crucea Comemorativă” şi „Crucea de Fier” germană.
