Sublocotenent Mihail Săulescu – eroul de la Predeal
10.02.2025
„Mă duc să îmi beau șvarțul pe culmile Carpaților și să mă căsătoresc cu Transilvania!”, i-a mărturisit Mihail Săulescu logodnicei sale, înainte să plece pe front și chiar asta a făcut. La 30 septembrie 1916, în luptele de la Predeal a fost victima unui glonț care i-a pus capăt vieții.
Comandantul companiei din care făcea parte Mihail Săulescu, presimțind că va fi o luptă grea, a vrut să îl scoată pe poet din linia de foc, și i-ar fi ordonat să ducă un raport la Divizie. „E atât de frumos!“ ar fi spus Săulescu, privind luminile grenadelor și obuzelor care explodau, și l-a rugat pe superior să-l lase să rămână în tranșee. Ulterior, când comandantul a avut răgaz să privească în jur „îl zări pe nefericitul poet, moale și cald încă, cu ochii pe jumătate închiși și cu zâmbetul neșters pe buză, ca în luminișul unei supreme inspirații“.
În memoria sa, în nordul orașului Predeal, la ieșirea spre municipiul Brașov, în apropierea locului unde a căzut eroul a fost ridicat un monument. Opera comemorativă, creația sculptorului Oscar Han, a fost inaugurat la 05 septembrie 1930. Pe placa de marmură, montată pe soclul monumentului, este gravat următorul text: „Poetului erou Mihail Săulescu/Societatea Scriitorilor Români/căzut în luptele de la Predeal 1916“.
Din anul 1992, numele său onorează Liceul teoretic din orașul Predeal și una dintre străzi.
*
Mihail Săulescu, fiul căpitanului Nicolae Săulescu și al soției sale Ecaterina, s-a născut la 23 februarie 1888, în municipiul București.
A urmat cursurile liceelor Sfântu Sava și Matei Basarab din Capitală, după care a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică, la care renunță după primul an.
Pleacă din București, lucrând ca instiutor în județul Gorj (1907), învățător suplinitor în localitatea Posada, județul Prahova (1908) și redactor la revista „Luceafărul“ din Sibiu (1911), condusă de Octavian Goga.
După revenirea la București a fost redactor la revista „Rampa“, bibliotecar la Biblioteca Populară „Socec“, funcționar la Ministerul Instrucțiunii Publice, funcționar subordonat la Fundația Culturală „Casa Școalelor“ și redactor la „Rampa nouă ilustrată“. Concomitent a avut și o intensă activitate literară și publicistică scriind la gazete și reviste literare precum: „Sămănătorul“, „Flacăra“, „Insula“, „Universul literar“, „Seara“, „Rampa“ etc. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români (1908).
Mihail moștenește de la mama sa sensibilitatea și înclinația pentru poezie. Astfel, la doar 18 ani, debutează editorial cu volumul „Versuri“ (1906), urmat de volumele „Departe“ (1914) și „Viața“ (1916). Ultimul volum „Cultul Morților“ este publicat postum, în anul 1947.
A fost, de asemenea, autorul dramei „Săptămâna luminată“, reprezentată pe scenă și publicată postum în 1921.
De la tată moștenește spiritul de luptă, înrolându-se voluntar, imediat ce România declară război Austro-Ungariei, la 27 august 1916, pornind spre câmpul de luptă cu Regimentul 46 Infanterie.
