Locotenent-colonel Ionescu Anghel
31.07.2024
Sevastopolul reprezenta unul din punctele strategice de control asupra Mării Negre, beneficiind de un sistem de fortificații, susținute de efective sovietice importante.
Trupele române participante la operațiuni erau constituite din elemente ale Armatei 3 (Corpul Vânătorilor de Munte), conduse de generalul Gheorghe Avramescu, care au fost integrate în structurile operative germane (Armata 11), conduse de generalul Erich von Manstein.
La începutul verii anului 1942, trupele române au participat la asaltul final și la cucerirea Sevastopolului.
Asaltul a început la 7 iunie 1942 şi a durat până la 4 iulie 1942, când a fost cucerit farul de la Kap Hersones şi lichidate ultimele puncte de rezistenţă inamică.
La 10 iunie 1942 Batalionul 17 Vânători de Munte, comandat de locotenent-colonelul Ionescu Anghel a fost deplasat spre Sevastopol, unde a purtat lupte extrem de grele.
În timpul asaltului pentru cucerirea înălțimilor Severnaia Golovka, din 26 iunie, locotenent-colonelul Ionescu Anghel a intervenit în ajutorul Companiei de Cercetare din Batalionul 19 Vânători de Munte, prinsă sub un foc de mitralieră, fiind rănit grav. A murit la 13 iulie 1942, în Spitalul de Campanie Z. I. nr. 303.
Pierderile în vieţi omeneşti suferite de trupele române au însumat peste 1.500 de morţi. O parte a rămășițelor pământești ale acestora au fost înhumate pe raza orașului Sevastopol. Odată cu evacuarea trupelor Axei din Peninsula Crimeea, prin Capul de pod de la Sevastopol (10 aprilie – 8 mai 1944), mormintele acestora au fost distruse de forţele sovietice.
Pentru faptele sale de vitejie, locotenent-colonelul Ionescu Anghel a fost avansat post-mortem la gradul de colonel și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a, „Steaua României“ în grad de ofițer cu spade și panglică de „Virtute Militară“ și „Crucea de fier germană“ clasa a II-a.
*
Ionescu Anghel s-a născut la 03 iulie 1897, în municipiul Craiova, județul Dolj. După absolvirea cursurilor primare în localitatea natală, a ales cariera militară urmând Şcoala Militară de Ofițeri de Infanterie (1916-1917) şi Şcoala Superioară de Război din București (1925-1927).
A fost avansat la termen, devenind sublocotenent (1917), locotenent (1919), căpitan (1925), maior (1935) locotenent colonel (1940) și colonel post-mortem (1942).
În timpul Primului Război Mondial, sublocotenentul Ionescu Anghel a participat la Campania din 1917, fiind rănit în luptele de la Cireșoaia (07.08.1917).
În perioada interbelică a îndeplinit diferite funcții corespunzătoare gradului și pregătirii sale militare la Regimentul 1 și Regimentul 2 Vânători de Munte, liceele militare din Craiova și Chișinău, Regimentul 1 Infanterie, Şcoala Militară de Ofițeri de Infanterie, Divizia 1 Munte, Divizia 3 Infanterie și Regimentul 4 Dorobanți.
În noiembrie 1937 a fost numit comandant al Batalionului 17 Vânători de Munte, pe care l-a condus în acţiunile militare, desfășurate de Armata română pe Frontul de Est.
Acest site folosește cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor conform Regulamentului (UE) 2016/679.
Detalii OK
