Colonel (pm) Ioan T. Lăzărescu
01.11.2023
După eliberarea sudului Basarabiei (26 iulie 1941) Armata 4 Română a desfășurat ofensiva de la Odessa (8 august-16 octombrie 1941). Lupte grele s-au dat pe aliniamentul Gnileakovo-Dalnik-Tătarka-Suhoi Liman pentru străpungerea liniilor sovietice.
La 9 octombrie 1941, în apropierea satului Tătarka, locotenent-colonel Ioan T. Lăzărescu a fost grav rănit. A murit a doua zi în spitalul orașului Cetatea Albă, Ucraina.
Trupul neînsuflețit al eroului a fost transportat în România, fiind înhumat la 22 octombrie 1941, în Cimitirul din satul Piua Petrii, comuna Giurgeni, județul Ialomița.
Pentru faptele sale de arme, demonstrate pe câmpul de luptă, eroul a fost decorat cu Ordinul „Steaua României“ clasa a IV-a, cu spade şi panglică de „Virtute Militară“ și avansat „post-mortem“ la gradul de colonel.
*
Ioan T. Lăzărescu s-a născut la 28 noiembrie 1897 în satul Piua Petrii, județul Ialomița.
A absolvit Şcoala Militară de Ofițeri de Cavalerie, în anul 1917. A parcurs treptele ierarhiei militare fiind avansat sublocotenent (1917), locotenent (1919), căpitan (1926), maior (1936) și locotenent-colonel (1941).
A participat la Primul Război Mondial, cu Regimentul 6 Călărași, remarcându-se în luptele de la Mărășești (1917) și în Campania din Ungaria (1919).
După război a activat ca instructor de călărie la Școala Specială de Cavalerie, comandant de escadron în Regimentul de Escortă Regală și director de călărie la Școala de Aplicație a Cavaleriei.
A participat la cel de-al Doilea Război Mondial cu Regimentului 9 Cavalerie din Brigada 7 Cavalerie.
