La 22 august/3 septembrie 1917, la ora 21.15, armata germană a iniţiat un contraatac în sectorul Dealul Secului, locul apărat de Ecaterina Teodoroiu şi Compania a 7-a. Ecaterina s-a ridicat pe parapetul tranşeului pentru a observa, prin binoclu, mişcările trupelor inamice, ordonând soldaţilor pe care îi comanda să riposteze: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”. În acel moment, două gloanţe trase de o mitralieră germană au lovit-o pe Ecaterina în partea stângă a pieptului. Brancardierii au evacuat-o pe Ecaterina la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, situat în Valea Glodului, locul unde, în pofida manevrelor de resuscitare, s-a consemnat decesul tinerei.
Ecaterina intra astfel în istorie, generalul Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze în România, cosiderând-o pentru faptele sale de arme o Ioana D'Arc a României.
Colonelul Pomponiu, comandantul Regimentului 43/59 Infanterie a citat-o pe Ecaterina pe Ordin de Zi, menţionând printre altele: „Şi-a dat viaţa cu simplitatea erosimului adevărat, nu pentru a obţine apoteoza de o vorbă, ci pentru că aşa credea sufletul ei că i se împlineşte datoria vieţii.
Aceea care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-şi îndemna ostaşii cu vorbele: «Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!» are drept din clipa aceasta la cinstirea veşnică a românilor”.
*
Născută în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu-Jiu, jud. Gorj) la 14 ianuarie 1894, în gospodăria agricultorilor Vasile şi Elena, Ecaterina a fost unul dintre cei opt copii ai familiei din care a făcut parte.
A urmat cursurile şcolii primare din comuna Vădeni, Şcoala româno-germană din municipiul Târgu-Jiu şi Şcoala de moaşe din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1915.
Făcând parte din Asociaţia cercetaşelor românce, din anul 1913, Ecaterina a fost transferată în coordonarea Crucii Roşii Române, în august 1916, fiind detaşată să îngrijească răniţii în spitalul din Târgu-Jiu, în contextul intrării României în Primul Război Mondial (27/28 august 1916).
Asistând la moartea fratelui său, Nicolae, la Sâmbotin, la 14 noiembrie 1916, Ecaterina a solicitat să fie înrolată ca voluntară în R 18 I, iar colonelul Neagu Savel i-a ordonat locotenent-colonelului Coandă Ion să o înroleze pe Ecaterina.
După numai trei zile, la 17 noiembrie 1916, Ecaterina a fost înconjurată de germani la Răşina, jud. Gorj. Refuzând să se predea. După ce a omorât trei militari germani cu focuri de armă, a fugit împreună cu locotenentul Gheorghe Gheorghiţoiu şi alţi 15 soldaţi.
Remarcându-se în luptele care au asigurat retragerea Armatei Române din zona Jiului, Ecaterina a fost rănită grav la Filiaşi, schijele unui obuz provocându-i fractura şoldului stâng.
Refacerea a avut loc în spitalul din Iaşi, Ecaterina fiind apoi integrată în cadrul Regimentului 43/59 Infanterie, unde s-a remarcat prin îngrijirea răniţilor.
Până în august 1917, când s-a deplasat pe linia frontului, Ecaterina s-a antrenat în cadrul Companiei a 7-a din Regimentul 43/59 Infanterie.
**
Corpului I Armată a stabilit ca exhumarea osemintelor Ecaterinei Teodoroiu şi depunerea acestora la Târgu Jiu să se realizeze cu prilejul sărbătoririi centenarului Tudor Vladimirescu, la 9 iunie 1921.
Osemintele eroinei au fost exhumate şi depuse într-un sicriu din oţel, turnat din două tunuri capturate de la germani.
În dimineaţa zilei de 9 iunie 1921, sicriul din oţel în care au fost depuse osemintele Ecaterinei a fost aşezat în mormântul monument din centrul oraşului Târgu Jiu– situat între primărie şi catedrală – fiind străjuit de cele două tunuri aduse de la Bucureşti.
Cinstirea memoriei EcaterineiTeodoroiu, aşa cum a fost anticipată de colonelul Pomponiu, s-a manifestat postconflict prin iniţiative care au avut ca rezultat dezvelirea a numeroase opere comemorative în memoria acesteia la Bucureşti, Brăila, Filiaşi, Mărăşeşti, Târgu Jiu, Slatina şi Străoane.
Pentru rolul marcant, curajul eroismul şi sacrificiul Ecaterinei din Primul Război Mondial, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 65 din 8 aprilie 2021, Ecaterina Teodoroiu fiind declarată drept erou al naţiunii române.