Căpitanul Nicolae Lascăr Bogdan: „Soldați și ofițeri, cine e român să mă urmeze!“
La 6 septembrie 1877, o coloană de atac, formată din batalioane ale Regimentelor 15 Dorobanți, 9 Dorobanți, 1 Linie (în rezervă), susținute de un batalion din Regimentul 5 Dorobanți și două companii din Regimentul 7 Dorobanți, au atacat asupra reduta Grivița II.
Dorobanții, depășiți numeric de inamic și greu încercați de pierderile suferite, aveau nevoie urgentă de ajutor.
Căpitanul Nicolae Lascăr Bogdan, ajuns în fața redutei Grivița, și-a dat seama că se impunea o intervenție hotărâtă. Deși sarcina lui consta doar în a informa despre ceea ce se petrecea aici, împrejurările îi cereau să lupte.
A solicitat colonelului Sachelarie, care conducea atacul, să-i încredințeze lui misiunea de aducere a rezervelor la redută.
În amintirile sale de război, doctorul Gheorghe Sabin descrie această faptă de arme: „În această clipă, (...) căpitanul Bogdan Nicolae din al -III- lea Vânători, care se afla ca ofițer de ordonanță la Cartierul domnesc, un brav ofițer, fără pereche în mijlocul acelor între care se găsea atunci, strigă cu putere: <<Auziți soldați cum ne cheamă frații noștri, care sunt omorâți în șanțurile turcești? Vă lasă pe voi inima să-i părăsiți pradă păgânilor, fără să le veniți în ajutor? Ei ca și voi au părinți, frați, poate soții și copii, care îi așteaptă acasă! >>
Când i s-a dat această aprobare, căpitanul Bogdan, trăgând sabia din teacă, sare din șanț strigând: << Soldați și ofițeri, cine e român să mă urmeze! >>”
Militarii pornesc după el pentru a-i salva pe cei care strigau după ajutor. Căpitanul Bogdan se prăbușește pe spate. Un glonț dușman îl lovește în piept, omorându-l.
Atacul asupra redutei Grivița II n-a reușit. După lupte crâncene, militarii români au fost respinși, pierzând 22 de ofițeri și 1.167 de soldați, morți și răniți. La orele 17 s-a ordonat încetarea luptei. Sub ploaia de gloanțe, soldații din serviciul sanitar au adunat o parte din răniți și trupurile celor morți și le-au adus în tabăra românească.
În memoria ostașilor români căzuți la Grivița, regele Carol I a solicitat construirea unui mausoleu, în anul 1902. În osuarul acestuia au fost depuse osemintele a 1.300 de morți de război români.
*
Nicolae, fiul lui Lascăr Bogdan, polcovnic (colonel) în miliția Moldovei, s-a născut în 1849, în comuna Gherghești, județul Tutova (azi județul Vaslui). A copilărit pe Valea Oituzului, la moșia tatălui său, bucurându-se de o viață lipsită de griji.
După terminarea claselor primare, a fost trimis în Franța, la studii. Aici și-a dat bacalaureatul în litere, la 17 ani, iar doi ani mai târziu a intrat la Școala Militară de la Saint Cyr. Parcurge gradele militare, de la soldat, la caporal și sergent, în cadrul Regimentului 1 Vânători. Școala Militară o absolvă printre cei dintâi, ceea ce atestă cultura, seriozitatea și talentul său. Este avansat sublocotenent și mutat la Regimentul 3 Vânători.
Mobilizarea l-a găsit cu gradul de căpitan, comandând o companie din Batalionul 3 Vânători.