OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Campania din 1919. Moarte de erou în Bătălia Apusenilor – caporal Ioan Alexe
01.06.2023


În Campania anului 1919 au fost consemnate nepieritoare fapte de vitejie, printre acestea fiind și cele ale caporalului Alexe Ioan, din Regimentul 2 Vânători, elogiat în presa vremii:
În primăvara anului 1919, când armata română acționa pentru dezrobirea fraților de veacuri subjugați, în prima zi de Paște, a căzut ucis mișelește de garda roșie un brav ostaș, caporalul Alexe Ioan din Regimentul 2 Vânători Regina Elisabeta.
Rămășițele pământești ale acestui erou au fost înhumate cu pietatea cuvenită în curtea bisericii din Pâncota, iar la căpătâi s-a ridicat o frumoasă cruce monumentală (...). La zilele de sărbătoare se oficiază de către parohul bisericii un serviciu religios pentru odihna și pomenirea sufletului celui jertfit pentru Țară. Mormântul este acoperit cu flori care exprimă recunoștința supraviețuitorilor către eroii neamului.
Pe cruce se află următoarea inscripție: «Aici odihnește caporalul Alexe Ioan, din comuna Adunați, județul Teleorman, din Regimentul 2 Vânători Regina Elisabeta, compania a 5-a, contingentul 1916. Mort pentru Țară, fiind împușcat mișelește în drum spre Cherechiu de garda roșie ungurească în ziua primă a Sfintelor Paști, 20 Aprilie 1919.
Martirule erou, odihnește în pace!»
Dar, pe lângă aceste semne de pioasă recunoștință către acest viteaz ostaș, manifestate de bănățenii din Pâncota și autoritățile superioare au ținut să imortalizeze numele lui glorios, dându-l comunei Cherechiu (în drum spre care a căzut ucis eroul), care acum se numește comuna Caporal Alexe.
Atât fapta bănățenilor, care au făcut din mormântul caporalului Alexe un adevărat loc de pelerinaj și de cinstire a jertfei și gloriei românești, cât și măsura luată de autoritățile superioare, arată dragostea pioasă și recunoștința ce poartă întreg neamul românesc vitejilor ce s-au jertfit pentru întregirea lui.
Toate aceste pioase manifestațiuni, pe lângă o datorie către memoria celor căzuți în războiu, sunt un exemplu înălțător atât pentru generația actuală, cât și pentru generațiile viitoare, precum și o mare mângâiere pentru orfanii, văduvele și părinții celor căzuți pe câmpul de luptă“.