*
Grigore Bălan s-a născut la 14 iunie 1896, într-o familie de țărani (fiul lui Ion și al Rafilei).
A frecventat cursurile școlii primare din satul natal, apoi pe cele ale școlii confesionale din Șintereag, urmate de cele ale liceului din Năsăud. Ca și mulți alți tineri transilvăneni alege meseria armelor, urmând cursurile Școlii militare, pe care a absolvit-o în vara anului 1915 cu gradul de sublocotenent.
La 1 noiembrie 1917 este avansat la gradul de locotenent și participă la Primul Război Mondial, pe frontul din Italia.
A făcut parte din Comitetul de organizare al gărzii naționale din Năsăud, susținând unirea Transilvaniei cu „patria mamă”. După ce Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, a consfințit unirea Transilvaniei cu România, majoritatea cadrelor din garda națională au fost încadrate în armata română. Locotenentul Bălan a fost repartizat la Regimentul 84 Infanterie, Bistrița. În 1920 este promovat șef al Biroului adjuntatură al unității. La 10 mai 1929 este avansat la gradul de maior și mutat la Divizia 2 Vânători de Munte, în garnizoana Deva, în funcția de șef al Biroului Instrucție. În perioada noiembrie 1932 - martie 1933 a condus Școala de instructori Vânători de Munte. La 1 aprilie 1933 maiorul Grigore Bălan se întoarce la Regimentul 84 Infanterie, la comanda Batalionului 2, până la 1 aprilie 1936, când a fost avansat la gradul de locotenent colonel și mutat la Regimentul 88 Carei.
În primăvara anului 1939 a fost numit comandant al Batalionului 8 Vânători de Munte, din Bistrița. La 10 iunie 1940 este avansat la gradul de colonel și trimis să urmeze cursul de comandanți de regimente, iar la absolvirea acestuia, în ziua de 25 august 1940, a fost promovat în funcția de comandant al Grupului 5 Vânători de Munte.
La 1 septembrie 1940, unitățile din Nord-Vestul Transilvaniei au început retragerea spre aliniamentul fixat prin Dictatul de Viena.
Unitatea comandată de colonelul Bălan s-a repliat în orașul Hațeg, unde a fost dislocat întregul Grup 5 Vânători de Munte. În fruntea acestei unități a participat la eliberarea Bucovinei și în misiunile desfășurate pe Frontul de Est. Este rănit grav, în toamna anului 1942. După o lungă perioadă de spitalizare, la 15 august 1943, este numit comandant al părții sedentare a Diviziei 2 Munte, cu sediul la Deva, iar la 10 aprilie 1944, comandant secund al Diviziei 1 Munte, Operativă, cu garnizoana la Sinaia.
În perioada 23 – 30 august 1944, vânătorii de munte au dezarmat garnizoanele militare germane din Sinaia, Predeal, Azuga, Bușteni și Brașov.