Independenţa de Stat a României, realizare politică semnificativă pentru ţara noastră, a fost consfinţită prin votarea, de către Adunarea Deputaţilor şi Senat, la 9 mai 1877, a două moţiuni care consacrau oficial atât independenţa României, cât şi recunoaşterea stării de război cu Poarta. Acest act politic important pentru devenirea statului român modern a fost rezultatul primei implicări a Principatelor Române într-un conflict major dintre două imperii – războiul ruso-turc din anii 1877-1878. În Războiul de Independenţă, jertfa armatei române pe câmpul de luptă s-a ridicat la peste 3500 de morţi, după cum consemnează lucrările de specialitate.
Preocuparea pentru păstrarea memoriei sacrificiului făcut de ostaşii români în războiul Independenţei neamului nostru s-a manifestat în societatea românească în anii imediat următori conflictului armat, atât ca iniţiative civice – în special pentru teritoriul naţional, cât şi ca iniţiative ale statului – mai ales pentru proiectele care vizau locurile de pe teritoriul statului vecin, unde soldaţii români au luptat şi au murit vitejeşte – Griviţa, Plevna, Rahova, Vidin.
Prezenţa monumentelor de for public dedicate acestui important episod al istoriei româneşti în peste 80 de localităţi rurale şi urbane dispuse unitar pe întreg teritoriul naţional, demonstrează impactul său puternic la nivelul mentalităţii colective. Primele monumente, cruci de piatră sau obeliscuri de dimensiuni reduse decorate cu o simplă inscripţie pe o plăcuţă de bronz şi-au făcut apariţia imediat după război în localităţile rurale, la iniţiativa familiilor soldaţilor căzuţi în război şi a veteranilor întorşi de pe câmpul de luptă de la sud de Dunăre. Solidaritatea naţională în jurul comemorării războiului a transformat victimele în eroi şi a determinat amplasarea monumentelor în afara spaţiului cimitirelor, în cel public, unde ritualul comemorării nu mai este doar o expresie a simţirii creştine în faţa morţii, transformându-se într-o manifestare a conştiinţei civice şi a loialităţii faţă de statul român independent, a cărui existenţă nu ar fi fost posibilă în absenţa sacrificiului suprem al cetăţenilor săi.
În Bucureşti, există două monumente dedicate acestui moment: Crucea Independenţei din Parcul Obor şi Monumentul Independenţei din curtea Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I.
O operă reper pentru cultura memorială dedicată Războiului de Independenţă este Monumentul Vânătorilor din municipiul Ploieşti. Monumentul a fost construit în cinstea prahovenilor din Batalionul 2 Vânători (condus de generalul Alexandru Candiano-Popescu), care a contribuit considerabil la prima mare victorie a armatei române din acest război, atacul de la Griviţa (30 august 1877). Opera comemorativă de război este rezultatul iniţiativei unui grup de foşti combatanţi care, alături de alţi tineri entuziaşti, a început să strângă fonduri pentru ridicarea monumentului. În 7 ani au contribuit 20.000 de oameni din toată ţara, iar realizarea sa a fost acordată sculptorului Giorgio Vasilescu. Opera comemorativă de război a fost dezvelită la 12 octombrie 1897 şi are o concepţie monumentală. Aceasta combină în jurul unui obelisc înalt de granit, aşezat pe un soclu cubic, elemente simbolice din bronz: un vultur cu aripile desfăcute ţinând în cioc un stindard, statuile a patru vânători, altoreliefuri cu scene de luptă şi alegorii prezentând pe Zeiţa Victoriei. Amplasat iniţial pe rondul dinspre centru al Bvd. Independenţei, a fost reamplasat (în anul 1954) în scuarul de lângă Pasajul superior Ploieşti şi ulterior (în anul 1980) în centrul sensului giratoriu din faţa Gării Ploieşti-Sud.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Prahova, având codul PH-III-m-A-16863.
Dacă proiectele de cinstire a memoriei eroilor români care au luptat în Războiul de Independenţă dezvoltate pe teritoriul naţional au fost, în principal, realizate la iniţiativa unor cetăţeni şi organizaţii neguvernamentale, ridicarea unor monumente şi amenajarea, în afara ţării, a unor locuri de înhumare pentru militarii români cazuţi în luptele de la sud de Dunăre a fost o preocupare a autorităţilor române imediat după conflict. Este, astfel, potrivit în acest context să amintim faptul că, în conformitate cu înţelegerile dintre guvernul român şi autorităţile de la Sofia, pe teritoriul Bulgariei au fost ridicate mausoleele de la Plevna şi Griviţa, menite a asigura centralizarea osemintelor militarilor români căzuţi pe câmpul de luptă şi a rămâne mărturie pentru generaţiile viitoare, a participării armatei române la războiul care a condus la obţinerea independenţei României, la finalul secolului XIX. 
Evidența morților de război români din Războiul de Independență, identificați nominal,