V. Chilian: Mor pentru țara mea!
22.08.2023
Militarii germani intră în celula prizonierilor Vasile Chilian, Toma Costea, Ștefan Săcăluș, Dumitru Pantazi și a sergentului Gălățeanu, la 17 august 1917, îi urcă în două căruțe și îi escortează la Poligonul de tragere din municipiul Focșani.
Prizonierii sunt legați de stâlpi din lemn, iar Vasile Chilian îi spune preotului Vasilescu, care asistă la execuție: „Părinte, fii aproape și nu uita să spui ce vezi, că mor pentru țara mea!”.
Plutonul de execuție își încarcă puștile, iar salvele armelor spintecă liniștea dimineții.
Corpurile neînsuflețite ale eroilor sunt aruncate într-o groapă comună, iar deasupra sunt puși bolovani de pământ și câteva brazde de iarbă. O bătrănă culege de pe camp câteva flori și le pune pe mormântul comun, culorile acestora având putere de simbol: maci roșii, măselăriță cu floarea de culoarea grâului și câteva albăstrele.
*
În noaptea de 21/22 mai 1917, Vasile Chilian a ajutat un grup de prizonieri români, evadați din lagărele germane – căpitanul Barbu Pârâianu, locotenentul Popescu Iancu din R 70 I, un plutonier-major și trei sergenți – să treacă peste râul Putna și să ajungă în liniile românești.
În momentul în care prizonierii evadați se apropiau înotând de malul stâng al Putnei, sergentul Gheorghiu a fost prins de un vârtej, strigând după ajutor. Santinelele germane au lansat rachete luminoase, trăgând cu armele și aruncând grenade. Unul dintre sergenții români a fost omorât, iar locotenentul Popescu a fost ranit grav, murind peste trei zile (a fost îngropat în cimitirul orașului Odobești). Căpitanul Pârâianu, plutonierul-major și cei doi sergenți au fost prinși și escortați în orașul Odobești.
Prizonierii au fost percheziționați de germani, iar la gâtul unuia dintre ei s-au găsit, într-o pungă de gutapercă, schițe cu amplasarea unităților germane de pe linia frontului și mai multe scrisori, adresate armatei române, unele semnate de Vasile Chilian. În seara aceleiași zile, Vasile Chilian a fost arestat de o patrulă germană, la domiciliul său din satul Tichiriș (pendinte de comuna Vidra, jud. Vrancea), fiind internat în arestul din municipiul Focșani.
Curtea Marțială a Diviziei 89 Infanterie germane din Focșani a instrumentat cazul, condamnându-l la moarte pe Vasile Chilian. Toma Costea, Ștefan Săcăluș și Dumitru Pantazi au fost de asemenea condamnați la moarte, fiind considerați complici (i-au însoțit pe prizonierii evadați până la Vasile Chilian, pentru a-i ajuta să treacă râul Putna). Tot la moarte a fost condamnat și sergentul Gălățeanu, acuzat de evadare. Sentința a fost pronunțată la 22 mai 1917.
**
Ultimii prizonieri români pe care Vasile Chilian a reușit să-i treacă prin liniile germane în cele române, la 6 mai 1917, au fost căpitanul Moloiu N. - evadat din lagărul din Slatina – și caporalul Tudose I. din Regimentul 24 Infanterie. Cei doi prizonieri au fost conduși din comuna Bisoca, jud. Buzău până la podul de la Schitul Tarnița (în satul Găgești, jud. Vrancea), primind la despărțire o schiță cu localizarea trupelor germane, pentru a fi transmisă armatei române.
Se estimează că, până în mai 1917, Vasile Chilian a ajutat peste 2.000 de soldați și ofițeri români, evadați din lagărele germane, să treacă în liniile românești.
Căpitanul Barbu Pârâianu, deși a fost condamnat la moarte nu a mai fost executat la 5 septembrie 1917, evadând din celulă pe fondul unei altercații între militarii germani. În 1930 avea gradul de general și comanda Regimentul 4 Infanterie. Fiind întrebat despre prizonierii executați de germani la Focșani s-a declarat impresionat de patriotismul acestora, susținând: „Merită toată lauda și pot fi trecuți ca eroi în Cartea Neamului, iar patriotismul lor ca un exemplu viitoarelor generații”.
