OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

 * * *

Anul acesta s-au împlinit 143 de ani de la proclamarea oficială a independenței de stat a României, act politic de o importanță crucială în desăvârșirea procesului de modernizare și afirmare pe plan internațional a statului român modern.
Astfel, la 9 mai 1877, membrii Parlamentului român au votat două moțiuni care consacrau oficial independența României și recunoșterea stării de război cu Poarta Otomană, iar la 10 mai 1877, oficialitățile române l-au aclamat pe domnitorul Carol I ca suveran independent.
La 20 august, pentru a întări și a apăra pe câmpul de luptă actul politic al Parlamentului român, armata română a trecut Dunărea, prin punctul Siliștioara (lângă localitatea Corabia), luând poziții de luptă în fața fortificațiilor de la Plevna. Până la 13 februarie 1878, dată care a marcat sfârșitul campaniei trupelor române la sud de Dunăre, independența votată de Parlament a fost impusă inamicului pe calea armelor.
Printre cei care au contribuit la efortul de război depus de Armata română, pentru cucerirea fortificațiilor de la Grivița, Rahova, Plevna, Opanez sau Vidin (locuri unde au murit peste 3.200 militari români), s-a numărat şi sublocotenentul Mihăiţă Dimitrie, combatant în regimentele 2 şi 13 Dorobanţi, care a luat parte la Campania de la sudul Dunării, în perioada 29 aprilie 1877 şi 1 ianuarie 1878.
Născut într-o familie prahoveană, Mihăiţă Dimitrie  a văzut lumina zilei în data de 8 iulie 1850, în oraşul Ploieşti. Înzestrat cu calităţi de conducere remarcabile, acesta a parcurs toate etapele dezvoltării sale profesionale, avansând în ierarhia militară, în perioada 1871-1909, de la gradul de soldat, în Batalionul 2 Vânători, la cel de general, îndeplinind diferite funcţii administrative şi de conducere la diverse mari unităţi ale Armatei române şi în cadrul Ministerului de Război.
Dovedind vaste cunoştinţe şi pricepere în executarea lucrărilor serviciului său, generalul Mihăiţă Dimitrie a fost apreciat pozitiv de către superiorii ierarhici, care l-au descris ca pe un ofiţer de intendenţă foarte energic, inteligent, demn, moral şi integru. În calitate de comandant a acţionat cu „ordine şi metodă”, fiind înzestrat cu iniţiativă, hotărâre, voinţă, curajul răspunderii şi un simţ al datoriei foarte dezvoltat, calităţi pe care le-a dovedit atât pe câmpul de luptă, cât şi în garnizoană sau cu „ocazia concentrărilor în tabere şi manevre”, precum manevrele regale din anul 1905.
Calităţile şi faptele generalului Mihăiţă Dimitrie au fost recunoscute şi răsplătite prin decorarea cu diferite ordine şi medalii militare, precum ordinul „Steaua României”, medaliile „Crucea Trecerea Dunării”, „Apărătorii Independenţei” sau „Medalia Comemorativ Rusă a Războiului din 1877-1878”.
În fotografiile puse la dispoziţia Oficiului de către domnul Ioniţă-Mihăiţă, generalul este înfăţişat în uniformă, cu distincţiile menţionate prinse în piept şi alături de soţia sa, Elena Dimitriu.
   

---

 
 Soldatului Necunoscut
 
O baionetă te-a străpuns
În inima curată,
Sângele-ţi s-a scurs
În glia cea uitată.
 
Soarele atunci a stat
Pe cerul sângeriu
Viaţa ţi s-a curmat
Pe câmpul cel pustiu.
 
Dar locul s-a luminat
Având moaştele tale,
În glie de te-ai scăldat
Pornind spre-o altă cale.
 
Zi de zi ne ocroteşti
Şi pe demon birueşti,
În locu-ţi de veci curgând
Un izvor sub al tău gând.
 
Seară de seară te arăţi
Pe bolta înstelată,
Păcatele ni le cureţi
Tu, astru de-altădată.
 
Prin râurile noastre
În codri-ai renăscut
Îţi cântă păsări albastre
Numele cunoscut!
                    
Cristian Bodnărescu, 2019

---

 

Asociația Civică ”Tempora” din Municipiul Satu Mare desfășoară anul acesta activități cultural-comemorative în memoria eroilor căzuți în slujba Țării.
În acest context se înscrie și evenimentul desfășurat cu prilejul Zilei Independenței României, la data de 9 mai a.c., la Cimitirul Eroilor din Municipiul Satu Mare. Activitatea a fost organizată de Asociația Civică ”Tempora”, în colaborare cu alte asociații, instituții publice și organizații din județul Satu Mare.
Cu această ocazie, a fost plantat un ”Stejar al Centenarului”, care să rămână mărturie peste ani, că generația Centenarului și-a manifestat recunoștința față de făuritorii României Mari.