Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VI-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi!
    citeste...
  • Stire noua

    CONCURSUL ONLINE CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE
    citeste...
  • Stire actuala

    Cinstire şi veşnică pomenire eroilor
    citeste...

 

Pași prin istorie
 

Cimitirul eroilor din municipiul Slatina
 

 

 
În perioada 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, pe un teren cu o suprafaţă de peste 4.000 metri pătraţi, situat la ieşirea de sud-est a oraşulului Slatina (pe şoseaua Slatina-Drăgăneşti), osemintele eroilor din Primul Război Mondial, morţi pe raza judeţului Olt.
În total, în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina au fost reînhumate osemintele a peste 650 de eroi români, germani, unguri şi bosniaci.
În prezent, necropola eroilor este situată în cartierul Steaua Roşie, str. Drăgăneşti nr. 2, peste drum de Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, fiind administrată de Primăria Municipiului Slatina, prin Direcţia Patrimoniu.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.
 



Portrete de eroi

Ecaterina Teodoroiu:

Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!

 
          Într-o dimineaţă geroasă, la 11 februarie 1918, un preot militar a strâns soldaţii în faţa unui mormânt de război din Valea Glodului, pe raza comunei Fitioneşti, jud. Vrancea, oficiind un parastas.
            Preotul identificase mormântul la 24 decembrie 1917, în ajunul Naşterii Domnului, când plecase cu icoana Naşterii şi un cântăreţ la diviziile armatei române. Atunci, preotul a observat două morminte în Valea Glodului, lângă drum, iar în momentul în care s-a apropiat „nu mi-a fost mică mirarea când văd c-am dat fără să mă gândesc peste mormântul eroinei de la Jiu, al cărui mormânt, cutare scriitor din [ziarul n.n.] România îl mutase la Mărăşeşti!”. Pe crucea din stejar a mormântului eroinei atârna o coroană de flori, uscată, şi casca de infanterie, spartă şi legată cu sârmă, iar inscripţia de pe însemnul însemnul de căpătâi menţiona statutul acesteia: „Eroina Ecaterina Teodoroiu, cercetaşă voluntară în reg 43/59 infanterie, moartă în fruntea plutonului ei, pentru Patrie”.
Preotul, emoţionat, i-a adunat pe soldaţi, cântând “Troparul” şi “Condacul Naşterii”, iar apoi le-a vorbit combatanţior despre Ecaterina Teodoroiu. Aşa au aflat militarii despre noaptea zilei de 4 septembrie 1917, stil nou, când armata germană a încercat să atace, la 21.45, în sectorul Dealul Secului, apărat de Regimentul 43/59 Infanterie. Ecaterina Teodoroiu s-a urcat pe parapetul tranşeului, strigându-le camarazilor: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”. În acel moment, militarii germani din Regimentul 40 Infanterie au tras o rafală de mitralieră, două gloanţe lovind-o pe Ecaterina în piept. Brancardierii au urcat corpul rănitei pe o targă, transportând-o la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, locul unde, în pofida îngrijirilor, fata născută în plaiurile Gorjului a trecut în lumea celor drepţi.
Citată prin Ordin de Zi, Ecaterina a fost înmormântată a doua zi cu onoruri militare.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu Jiu), la 14 ianuarie 1894, în familia ţăranilor Vasile şi Elena, în care mai figurau, în momentul naşterii sale, încă şapte copii.
A frecventat, până în anul 1915, Şcoala primară din Vădeni, două clase primare în municipiul Târgu Jiu, Şcoala româno-germană din Târgu Jiu şi Şcoala de moaşe din Bucureşti.
            Fiind înscrisă în Asociaţia cercetaşelor românce, din anul 1913, a fost repartizată la Crucea Roşie Română, în anul 1916, pentru îngrijirea răniţilor în Spitalul din Târgu Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (14 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată ca voluntară în Regimentul 18 Infanterie.
Până în momentul decesului, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu Virtutea cercetăşească în aur de război, iar pe linie militară cu Virtutea militară de război clasa a II-a. Figurează cu o zi în prizonierat, o plagă împuşcată în piciorul drept, tibia şi şoldul stâng fracturate.
            La 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitioneşti – Focşani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploieşti –Bucureşti – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată în faţa Primăriei Târgu Jiu, eveniment care a beneficiat de o asistenţă impresionantă din partea publicului.
            În 1936, sculptoriţa Miliţa Petraşcu, eleva lui Constantin Brâncuşi, a realizat deasupra mormântului eroinei un sarcofag din piatră.
            În memoria Ecaterinei, casa familiei Teodoroiu a fost transformată în muzeu (1938), iar Colegiul Naţional din municipiul Târgu Jiu îi poartă numele.
            De asemenea, artiştii români au realizat şase monumente dedicate Ecaterinei (Slatina – 1925, sculptor Dumitru Măţăoanu; Brăila – 1928, sculptor Vasile Ionescu-Varo; Tişiţa – 1934, sculptor Oscar Han; Azuga – 1937, sculptor Ioan Iordănescu; Străoane – 1972, sculptor D. Iliescu, Străoane – 2017), o statuie (Târgu Jiu – 1978, sculptor Iulia Oniţă), un bust (Mărăşeşti – 1994, sculptor Florin Musta).
            Ecaterina Teodoroiu se înscrie, prin sacrificiul său, în galeria celor peste 330.000 de eroi români din Marele Război, morţi, în luptă şi în prizonierat, pentru realizarea Românei Întregite.


Pași prin istorie

Cinstire şi veşnică pomenire eroilor
 

 

 
 
În municipiul Roman (jud. Neamţ), în cadrul Cimitirului civil „Eternitatea“, a fost amenajat Cimitirul de onoare al eroilor români şi germani din Primul Război Mondial.
 Necropola cuprinde două parcele cu 64 morminte individuale şi un osuar, sfinţit în 1928, în care au fost depuse osemintele a peste 5.000 eroi români şi germani din Marele Război.
Monumentul central este format dintr-un portal aşezat pe un postament masiv din beton armat, în patru trepte, pe care se înalţă 6 coloane masive din beton de formă dreptunghiulară. Coloanele sunt legate printr-o cupolă din beton. Între coloanele din mijloc, pe un suport din beton mozaicat, se află o cruce cu trei braţe, ce are înfăţişarea unui soldat cu braţele întinse în lateral. Crucea este flancată de două candelabre din fier forjat. Pe stâlpii de sub candelabre se găsesc basoreliefuri care înfăţişează simbolul aducerii aminte (casca ostăşească şi sabia). În partea superioară a portalului, pe o placă de marmură, este inscripţionat textul: Cinstire şi veşnică pomenire eroilor.
Sub postament se află osuarul în care sunt depuse osemintele militarilor centralizaţi din cimitirele izolate, amenajate în diferite localităţi de pe raza fostului judeţ Roman.
Evidenţa nominală a celor 1.366 eroi români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Roman, poate fi consultată pe site-ul oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.
 


Pași prin istorie

Eroii români de pe raza comunei Strunga
 

 

 
În Primul Război Mondial, peste 150 eroi români au fost înhumaţi, în morminte individuale şi într-un mormânt comun, în cimitirele civile din satele Fedeleşeni şi Strunga, pendinde de comuna Strunga, jud. Iaşi.
Cercetătorii Oficiului au identificat până în prezent, nominal, 184 eroi români.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi pe raza comunei Strunga poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.
 


Eroul lunii

Comisarul Alexandru Popovici – un erou pentru neam
 

 

 

La 25 mai 1917, armata germană a recuperat din apele Dunării, o sticlă închisă ermetic, care avea în interior informaţii privind poziţiile şi depozitele acesteia. După investigaţii s-a ajuns la concluzia că autorul mesajului a fost comisarul Alexandru Popovici, şeful Poliţiei Portului Brăila. Acesta a fost arestat, împreună cu sergentul major Gheorhe Rădulescu, dar şi cu o serie de elevi ai liceului din localitate.
Pentru faptele sale, Tribunalul de război al Comandamentului German l-a condamnat pe comisarul Popovici la moarte prin împuşcare.
Soţia comisarului, împreună cu alţi brăileni, aduşi cu forţa la gardul cimitirului „Sfânta Maria”, au fost obligaţi să asiste la execuţie, la 22 iulie 1917. De asemenea, activitatea Liceului „Nicolae Bălcescu” a fost suspendată.
În pofida execuţiei, reţeaua informativă a comisarului Popovici a continuat să activeze, iar „plimbatul sticlelor” spre Galaţi nu a putut fi stopat de plasele germane instalate pe Dunare.
În cimitirul „Sfânta Maria” a fost ridicată o cruce cu inscripţia: „În acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost împuşcat de trupele germane, jertfindu-se ca un erou pentru neam”.
Osemintele eroului au fost reînhumate, în anul 1931, cu toate onorurile, în Cimitirul Eroilor „Sfântul Constantin” din Brăila.
Fiind erou al Poliţiei Române, comisarului Alexandru Popovici i s-a acorat gradul de general de brigadă post-mortem, prin decret prezidenţial, în 1993.

Top