Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 10.09.2018 a celei de-a XXXVII-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 10.09-05.12.2018
    citeste...
  • Stire noua

    Locotenentul Stoicescu Alexandru - eroul de la Câmpulung
    citeste...
  • Stire actuala

    Omagiu adus eroilor români înhumaţi la Worms, Republica Federala Germania
    citeste...

 

Paşi prin istorie

CIMITIRUL EROILOR DIN ISMAIL 
- raion Ismailîski, regiunea Odessa, Ucraina –

 
 
În perioada anilor 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor“ a amenajat, pe un platou de pe malul Dunării, în colțul cimitirului mare al orașului Ismail, un cimitir centralizator al eroilor de pe teritoriul județului Ismail, intitulat Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“. 
Pe o suprafaţă de aproximativ 1.000 metri pătraţi au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale, în care au fost înhumaţi peste 200 eroi de diferite naţionalităţi (română, rusă, austriacă şi poloneză), morți în Primul Război Mondial.
În centrul acestui cimitir a fost construit un monument cu osuar, creația sculptorului român Felice Ruta, în care au fost aşezate osemintele a peste 500 eroi necunoscuți. Monumentul era constituit dintr-un soclu de beton armat placat cu piatră naturală, deasupra căruia se înălța un obelisc surmontat de un vultur de bronz cu aripile deschise. La baza obeliscului, pe cele patru laturi, erau fixate plăci cu basoreliefuri ale unor domnitori români (Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Regele Carol I). 
După anul 1941, în cimtir au fost înhumaţi și militari români morţi în al Doilea Război Mondial. 
Începând cu aprilie 1944, armata sovietică a reocupat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, teritorii care au rămas în componenţa Uniunii Sovietice în baza Tratatului de pace de la Paris (10.02.1947). În acest context, majoritatea cimitirelor de onoare româneşti, din aceste foste teritorii româneşti, au fost distruse de către autorităţile sovietice, inclusiv Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“ din oraşul Ismail, dezafectat la sfârşitul anilor `70 ai secolului XX.
În anul 2009, pe locul fostului cimitir autorităţile locale au înălţat un monument intitulat „Crucea Închinării”, iar în anul 2013 a fost construit un monument (asemănător celui din 1930, creat de sculptorul român Felice Ruta), dedicat tuturor militarilor care au fost înhumaţi în acest cimitir. 
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“ din oraşul Ismail (Ucraina), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război. 


Portrete de eroi
Sublocotenent Ion Grămadă – jertfa scriitorilor la Cireşoaia

 

„Necunoscutul acesta spre care mergi, mulţumirea că-ţi faci datoria, suprema datorie, intensitatea cu care trăieşti viaţa ce ţi-a dăruit-o Dumnezeu, constituie un farmec de care vibrează toată fiinţa ta”, îi scria Ion Grămadă unei cunoştinţe, cu câteva ore înainte să moară. În acea zi caldă, de 9 septembrie 1917, pe o colină a Cireşoaiei, Ion Grămadă a fost lovit de gloanţele inamice în abdomen în timpul unui contraatac. Înainte de a muri, a apucat să strige camaradului de lângă el: „Sergent Donose, ia comanda plutonului şi du-l înainte, tot înainte!”
Militarii i-au săpat mormânt în Poiana Vrânceanu, de lângă vârful Cireşoaia, în acelaşi loc fiind depus şi locotenentul botoşănean Spânu Ion, ucis în acelaşi asalt. 
La 20 iunie 1926, rămăşiţele pământeşti ale scriitorului aveau să fie exhumate de către societatea „Mormintele Eroilor” şi reînhumate în Cimitirul eroilor „Pacea”, din municipiul Suceava sub o mare şi frumoasă troiţă de viteaz.
Ca semn de preţuire, la 26 august 2007 a fost dezvelit şi bustul eroului Ion Grămadă, pe o culme, situată pe raza comunei Stroieşti, judeţul Suceava „astfel ca toţi călătorii să-l poată vedea pe eroul Bucovinei păşind spre cer”.

*

Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886 în satul Zahareşti, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în comuna Stroieşti, judeţul Suceava, România.
Fiu de ţăran, căruia i-a plăcut cartea, a devenit licenţiat în istorie şi geografie la Universitatea din Cernăuţi. La recomandarea lui Nicolae Iorga, pleacă la stagiu la Viena, unde se apropie de vestita societate a românilor din capitala Imperiului Austro-Ungar, „România Jună”. Îşi ia doctoratul în istorie cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Implicat ca redactor şi comentator în problemele politice legate de soarta Bucovinei, suţine punctul de vedere naţional cu privire la drepturile legitime ale românilor.
În calitate de publicist, a înfiinţat, în 1907, la Cernăuţi, gazeta „Deşteptarea”, este redactor la „Viaţa nou㔺i colaborează cu „Românul” din Arad.
În august 1914 trece în România, unde va fi profesor de germană la Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu.
Înflăcărat de dragostea pentru neam, în 1916, se înrolează voluntar în Armata Română, fiind repartizat la Şcoala Militară de la Botoşani. În iulie 1917 este avansat la gradul de sublocotenent, comandând un pluton din Batalionul 1, Regimentul 8 Vânatori de Munte. 


Paşi prin istorie
Cimitirul eroilor din municipiul Chişinău, Republica Moldova

 

 
Cimitirul a fost amenajat, în perioada anilor 1921-1926, de Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, pentru a centraliza osemintele unor militari, de diferite naţionalităţi, morţi în Primul Război Mondial pe teritoriul Basarabiei.
Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară şi un portal arhitectonic constituit din doi piloni, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. Necropola avea în centru o capelă în stil bizantin vechi, în jurul căreia au fost amenajate parcele şi cripte cu osemintele a peste 600 de eroi români şi de alte naţionalităţi.
După anul 1941, în acest cimitir au fost amenajate morminte şi pentru militarii români şi germani căzuţi în al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcţionat până în anul 1959, când a fost demolat de către autorităţile sovietice. În prezent, pe locul fostului cimitir se mai păstrează, parţial, doar construcţia monumentală de la intrare şi fundaţia fostei capele.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Chişinău, Republica Moldova, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război

 



Portrete de eroi
Sublocotenent Lascăr Luţia – cea dintâi jertfă a Bucovinei

 


La 21 noiembrie 1916, bateria din care făcea parte sublocotenentul Lascăr Luţia se afla dislocată în apropierea comunei Ştefăneşti (în prezent comuna Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov). Sublocotenentul a primit ordin să meargă în recunoaştere. În baza ordinului, ofiţerul a plecat însoţit de doi soldaţi. Inamicul ocupase comuna şi instalase mitralierele în podul şcolii. Militarii români au fost reperaţi de inamic şi primiţi cu o ploaie de gloanţe. Soldaţii au ieşit din bătaia gloanţelor. Sublocotenentul Lascăr Luţia s-a îndreptat în direcţia şcolii. Gestul l-a costat viaţa, fiind înconjurat de patrulele duşmane şi împuşcat. A fost înmormântat, iniţial, în cimitirul comunei Ştefăneşti, iar în anul 1922 a fost exhumat şi reînhumat în municipiul Cernăuţi (în prezent în Ucraina).
Numele său, împreună cu cele ale altor cinci eroi bucovineni, este inscripţionat pe troiţa care se află amplasată la mormântul eroului bucovinean Ioan Grămadă, din cimitirul „Pacea”, municipiul Suceava (jud. Suceava).

Urmaş al unui neam de cărturari de seamă, de buni şi patrioţi români, Lascăr Luţia s-a născut la 18 august 1895, în municipiul Suceava. Încă de pe băncile şcolii s-a remarcat prin talent literar, colaborând la publicaţiile „Luceafărul”, „Tribuna”, „Neamul Românesc”, „Viaţă Nouă” etc.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Lascăr Luţia a trecut graniţa, în Vechiul Regat, fiind considerat de austro-ungari „dezertor de frica războiului”şi condamnat la moarte.
A ales să îmbrace uniforma Armatei Române, pentru a se angaja în lupta pentru Întregirea neamului.

 


Paşi prin istorie

Eroii de la Bolgrad


În perioada anilor 1918-1928, în Cimitirul militar al garnizoanei Bolgrad, localitate situată în perioada interbelică în judeţul Ismail (în prezent în raionul Bolgradski, regiunea Odessa, Ucraina) au fost amenajate morminte pentru 87 de militari români şi un militar francez. 
Militarii înhumaţi în oraşul Bolgrad au murit în timpul şi din cauza Primul Război Mondial, pe front sau ca urmare a unor boli, fiind combatanţi în regimente de infanterie, artilerie sau de cavalerie. 
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul militar din oraşul Bolgrad, Ucraina, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război. 

Paşi prin istorie

General de divizie Alexandru REFERENDARU



Alexandru Referendaru, fiul preotului Mihalache şi al Smarandei Tănăsescu Referendaru, s-a născut în Bucureşti, la 19 octombrie 1866.
După absolvirea ciclului gimnazial a frecventat, în perioada 1885-1887, cursurile Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină, apoi pe cele ale Şcolii de Aplicaţie de Artilerie, remarcându-se şi printr-o bună cunoaştere a limbilor franceză şi germană. A fost apreciat cu calificativul „foarte bine”, de către locotenent - colonelul Alexandru Tell, comandantul şcolii, care l-a elogiat astfel: „foarte inteligent, educaţie bună, conduită ireproşabilă”. 
La 1 octombrie 1889, Referendaru a fost repartizat la Regimentul 3 Artilerie, iar în anul următor a fost avansat locotenent şi mutat la Regimentul 1 Artilerie, unde a ocupat numeroase funcţii, până în anul 1892.
Fiind apreciat ca „ofiţer excelent”, i s-a permis să participe la concursul de admitere la Şcoala Superioară de Război. 
În octombrie 1894, maiorul Alexandru Averescu, director de studii al Şcolii Superioare de Război, l-a apreciat pe ofiţerul Referendaru „foarte bun, care merită să fie înaintat la alegere”. A primit aprecieri foarte bune şi de la generalul Barozzi şi de la generalul Lahovari, inspector general.
Prin Înaltul Decret nr. 4701 din anul 1895, Referendaru a fost „brevetat ofiţer de stat major”, îndeplinind funcţii în cadrul Regimentului 12 Artilerie şi a Marelui Stat Major. 
În 1896 a fost numit şef al Biroului Mobilizare, fiind propus pentru decorare cu „Coroana României”, clasa a V-a, în rang de cavaler. 
În 1897 a efectuat un stagiu de un an în armata austro-ungară. Referitor la activitatea căpitanului Referendaru ca ataşat pe lângă statul austriac, colonelul Constantin Coandă, comandant al Direcţiei 2 Artilerie, a menţionat: „un ofiţer deosebit de capabil, care s-a adaptat condiţiilor militare şi cunoaşte mulţumitor limba germană”.
Reuşeşte la examenul de capacitate pentru gradul de maior, în anul 1900, generalul C. Brătianu propunând-ul pentru înaintare la alegere.
Când s-a pus problema mutării sale în altă funcţie, în anul 1903, colonelul Boteanu, şeful Secţiei a II-a din Marele Stat Major, a apreciat că „plecarea va fi o pagubă pentru serviciul transporturi”.
Ca urmare a calităţilor, meritelor sale şi a experienţei acumulate în funcţiile pe care le-a îndeplinit, Referendaru a fost numit, la 1 octombrie 1911, comandantul Şcoalii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină, funcţie deţinută până în 1912. În această calitate a participat, în cadrul Regimentului 6 Artilerie, cu Brigada 6 Infanterie, la concentrarea din toamna anului 1911, prilej de a fi apreciat de comandantul brigăzii ca fiind un „ofiţer de campanie desăvârşit”. 
Referendaru a participat la al Doilea Război Balcanic (1913), având funcţia de şef de Stat Major al Comandamentului General al Etapelor, campanie în care Armata Română a înregistrat peste 2.600 de militari morţi de holeră.
În 1916, generalul Referendaru a facut parte din Grupul Apărării Dunării şi a participat la luptele de la Neajlov, Dunăre şi Argeş, comandând Divizia 18 Infanterie, întărită de 4 batalioane de miliţieni şi rezervişti, un divizion de artilerie cal. 87 mm, două baterii cal. 105 mm şi un excadron de cavalerie. 
În dimineaţa zilei de 23 noiembrie1916, unităţile diviziei au intrat în contact direct cu inamicul, care debarcase pe malul stâng al Dunării, la Caracal, având loc puternice lupte în zona Zimnicea -Turnu Măgurele - Frăteşti. Divizia 18 Infanterie a suferit pierderi grele, retrăgându-se spre est, iar în ziua de 27 noiembrie, generalul Referendaru a ordonat retragerea trupelor spre comuna Drăgăneşti (jud. Teleorman). Pentru a deschide comunicaţia blocată şi a asigura retragerea forţelor pe o nouă poziţie, generalul Alexandru Referendaru a hotărât să atace inamicul care ocupase satul Prunaru, ordonându-i colonelului Gheorghe Naumescu, comandantul Regimentului 2 Roşiori, sa efectueze o şarjă de cavalerie: „Nu putem scăpa decât deschizând linia de retragere. Astfel inamicul va ieşi din sat şi va căuta să execute o manevră de învăluire. Nu avem informaţii suficiente despre inamic, nu ştim adâncimea dispozitivului de apărare al nemţilor. Şi apoi ambuscade pot fi peste tot printre dealurile şi văile din zonă. Nu putem scăpa decât dacă vom executa o şarjă cu hotărâre şi mai ales prin surprindere!” 
Deşi bolnav, colonelul Naumescu l-a asigurat pe generalul Referendaru de sprijinul cavaleriştilor: „Regimentul 2 Roşiori vă mulţumeşte pentru onoarea ce-i faceţi de a muri pentru Patrie. Fiţi sigur că regimentul îşi va face pe deplin datoria” 
În dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1916, colonelul Naumescu şi-a mobilizat subordonaţii: „A sosit momentul să intervenim în sprijinul diviziei. Va trebui să şarjăm. Vom şarja, dragii mei, cu toate cele trei escadroane ale regimentului. Este modul cel mai drag de manevră şi luptă al cavaleriştilor din  totdeauna, deşi cel mai periculos. Am încredere în voi, în repeziciunea şi curajul vostru, al tuturor ostaşilor din subordine!”
Şarja de la Prunaru a fost foarte violentă. Lupte sângeroase, corp la corp, s-au dat pe uliţele satului. Regimentul a fost distrus aproape în totalitate, puţini călăreţi scăpând cu viaţă. Superioritatea inamicului a devenit covârşitoare, iar generalul Referendaru a ordonat retragerea. 
Faimoasa şarjă de la Prunaru a rămas în istorie ca un act de vitejie, ce face onoare cavaleriei. Cu preţul sacrificiului militarilor din Regimentul 2 Cavalerie, Divizia 18 Infanterie a reuşit să scape din cercul de foc al inamicului şi să se retraga spre nord, în direcţia Letca Vech-Mereni-Jilava, în vederea refacerii. 
În anul 1917, generalul Referendaru a participt la Bătălia de la Mărăşeşti (6-19 august 1917), unde Armata 1 Română a pierdut 27.410 de militari, din care 5.125 au fost morţi (125 de ofiţeri şi 5.000 de soldaţi).
La 28 octombrie 1918, generalul Referendaru îndeplinea funcţia de secretar general la Ministerul de Război, iar la 7 decembrie a fost numit inspector general tehnic al artileriei.
A fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă, la 1 octombrie 1928, ca ofiţer de rezervă al Comandamentului Corpului 5 Armată. În anul 1934 a fost trecut în retragere.
Pentru cariera şi faptele sale de arme, generalul Alexandru Referendaru a primit numeroase distincţii, ordine şi medalii: „Coroana României”, clasa a IV-a (1906), Medalia jubiliară „Carol I” (1906), „Semnul onorific de aur” (25 de ani în armată), „Steaua României”, clasa a IV-a (1913), „Meritul sanitar”, clasa a I-a (1914) şi „Bărbăţie şi credinţă” (1914).



Peste 2.000 de militari români, morţi în lagărele NKVD, de pe teritoriul actual al Ucrainei, au fost identificaţi nominal 

 

Începând cu noiembrie 1942, când s-a rupt linia frontului la Stalingrad, numărul militarilor români luaţi prizonieri de armata sovietică a înregistrat o creştere semnificativă. Până în luna august 1944, când armata română s-a aflat în retragere, cei 309.533 prizonieri români luaţi de armata sovietică, în timpul Campaniei din Est, au fost internaţi în cele peste 350 lagăre NKVD, care au funcţionat pe teritoriul Uniunii Sovietice, între anii 1939 şi 1956, multe dintre acestea situându-se pe teritoriul actual al Ucrainei. 
Până în prezent, cercetătorii Oficiului au identificat numele a 2.169 morţi de război români decedaţi, în perioada 1944-1954, în lagărele NKVD-ului de pe teritoriul actual al Ucrainei. În lagărele respective, prizonierii români au lucrat, în condiţii silnice, la amenajarea unor căi de comunicaţie, asanarea unor terenuri, extragerea cărbunelui din mină sau construirea unor imobile. 
Evidenţa celor 2.169 morţi de război români morţi în lagărele de concentrare ale NKVD, de pe teritoriul actual al Ucrainei, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război. 



Paşi prin istorie

Eroii de la Poiana lui Frunză
 
 
 
Începând cu anul 1917, armata germană a amenajat un Cimitir de campanie, în comuna Ţifeşti, sat Bătineşti (jud. Vrancea), pe şoseaua Tişiţa – Panciu, la km 2, cunoscut şi cu numele de Cimitirul Poiana lui Frunză.
În morminte individuale şi în osuar sunt centralizate osemintele militarilor români, austrieci, cehi, francezi, slovaci, germani, ruşi, sârbi şi unguri, căzuţi în bătăliile din Primul Război Mondial, pe raza unor localităţi care au făcut parte din fostul judeţ Putna.
Centralizările eroilor la Cimitirul Poiana lui Frunză au început în anul 1930. Până la nivelul anului 1941 au fost centralizate osemintele a 13.982 de morţi de război, identificaţi nominal şi necunoscuţi, în morminte individuale şi în osuar.
Evidenţa a 2.992 de morţi de război identificaţi nominal, din Marele Război, centralizaţi în Cimitirul Poiana lui Frunză, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război
 

Paşi prin istorie

 
 

EROII DIN ROŞIORII DE VEDE 


Armata germană a amenajat în Primul Război Mondial, în perioada 1916-1918, în cadrul Cimitirului orăşenesc din municipiul Roşiorii de Vede (jud. Teleorman), o parcelă în care au fost înhumaţi 91 de morţi de război români şi germani.
În partea de vest a parcelei este amplasat un monument comemorativ din piatră, cu soclu surmontat de un vultur cu aripile deschise, ridicat în memoria celor care-şi dorm somnul de veci în această necropolă.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Parcela eroilor din municipiul Roşiori de Vede, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război



Omagiu adus eroilor români înhumaţi la Worms, Republica Federala Germania



 

În perioada 4-6 iulie a.c., ministrul apărării naţionale a efectuat o vizită de lucru în Republica Federală Germania, la invitaţia omologului german Ursula von der Leyen.
Cooperarea, dimensiune semnificativă a spaţiului european contribuie, cu siguranţă, la construirea unei lumi în care tragediile individuale şi colective ale primei conflagraţii mondiale, al căror Centenar îl marcheaza în prezent toate statele, nu vor mai fi posibile.
Marea Unire de la 1918 pe care o celebrează întreaga societate romanească anul acesta a fost posibilă prin jertfa supremă a peste 330000 de eroi români. Dintre aceştia, 168 îşi dorm somnul veşnic intr-un cimitir din Germania, la Worms.
Aflat în vizita în Germania, ministrul apararii nationale a adus un omagiu militarilor romani înhumaţi în Cimitirul central din Worms şi a depus o coroana de flori în memoria acestora.
Ministerul Apararii, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, are anul acesta în derulare proiectul de investiţie imobiliară pentru construirea Monumentului eroilor români din Primul Razboi Mondial în oraşul Worms din Republica Federala Germania.

 











Portrete de eroi



Locotenent Cepleanu Grigore - căzut la datorie la trecerea Carpaţilor
 
 

La orele 21 ale zilei de 27 august 1916, conform ordinului de operaţii nr.1, al Brigăzii 6 Infanterie, Regimentul 30 Infanterie Muscel, ataca, prin surprindere, împreună cu Compania a IX-a, aflată sub comanda locotenentului Alexandru Cuhn, vama ungurească şi pichetul de grăniceri de la Vama Giuvala, iar cu Compania a XI-a, aflată sub comanda locotenentului Cepleanu Grigore, Secţia de jandarmi unguri.
Compania a XI-a trece frontiera şi reuşeşte să se apropie, fără să fie observată, de postul de jandarmi. Cu revolverul într-o mână şi sabia în cealaltă, locotenentul Cepleanu a ordonat să se deschidă uşa. În aceeaşi clipă, printr-o lovitură puternică, o scoate din balamale şi pătrunde în încăpere, ordonând jandarmilor să se predea. Printr-o comandă disperată, plutonierul ungur declanşează alarma şi încearcă să se apropie de ofiţerul român. În aceeaşi clipă, un glonte îl culcă la pământ. Personalul postului a fost luat prizonier, iar firele telefonice au fost tăiate. La orele 22, comandanţii celor două companii au raportat că pichetul de grăniceri şi postul de jandarmi au fost ocupate.
Şeful vămii şi cel al pichetului de grăniceri au reuşit să fugă din încăierarea de la frontieră şi să informeze despre atacul trupelor române.
Înaintarea spre Bran se făcea încet, cu dese opriri şi recunoaşteri. Compania locotenent Ceplanu este învăluită într-o ploaie de gloanţe ucigătoare. Un glonte îl loveşte în cap pe comandant. Acesta moare după câteva zile, în spitalul din Câmpulung Muscel.
La nici 48 de ore de la începerea luptei, după încleştări crâncene şi înfrângerea rezistenţei a două batalioane ungureşti de către musceleni, trupele române ocupă Branul.
Pentru cucerirea trecătorii Branului, Regimentul 30 Infanterie Muscel a înregistrat pierderi de 144 morţi, răniţi şi dispăruţi, printre aceştia numărându-se şi locotenentul colonel George Poenaru Bordea, primul ofiţer român căzut în Războiul Întregirii şi locotenentul Grigore Cepleanu.

*

Grigore Cepleanu s-a născut în anul 1891 în comuna Broşteni, judeţul Gorj. Cursul primar şi cele şase clase de liceu le-a urmat la Craiova, iar clasa a VII-a, la Şcoala militară din Iaşi.
La 17 septembrie 1909 a intrat la Şcoala Militară de Infanterie, pe care a absolvit-o în anul 1911, primind gradul de sublocotenent. În noiembrie 1914 este înaintat la gradul de locotenent. 

 



Comunicarea rezultatelor concursului „Să nu ne uităm eroii!”, ediţia a XXXVI-a

 


S-a încheiat concursul online „Să nu ne uităm eroii!“, ediţia a-XXXVI-a
 
În urma evaluării rezultatelor, au fost desemnaţi următorii câştigători:
LOCUL I: Florea Iulian (comuna Giroc, jud. Timiş).
LOCUL II: Salgău Mihai (municipiul Vaslui, jud. Vaslui).
LOCUL III: Frunte-Lată Marcel (Bucureşti).   
 
Mulţumim tuturor concurenţilor pentru participare şi vă aşteptăm cu drag la următoarele ediţii ale concursului. Lansarea lor va fi anunţată din timp pe site-ul nostru!

 



Dezvelirea unui monument dedicat eroilor morţi în Bătălia de la Ţiganca


În data de 23 iunie 2018, o delegaţie a Ministerului Apărării Naţionale s-a deplasat în judeţul Vaslui, unde a participat la festivitatea de inaugurare a Parcului Istoric din comuna Fălciu-Bogdăneşti, jud. Vaslui.
Evenimentul a fost organizat de Consiliul Local al Comunei Fălciu şi Societatea de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Bârlad, pentru a marca 77 de ani de la desfăşurarea Bătăliei de la Ţiganca (04-16 iulie 1941), din al Doilea Război Mondial.
Bătălia de la Ţiganca s-a desfăşurat, în perioada 04-16 iulie 1941, în contextul ofensivei generale declanşate, pe frontul Prutului, de armatele 3 şi 4 române, pentru reintegrarea graniţelor româneşti şi anularea astfel a efectelor tratatului de neagresiune dintre Germania şi Uniunea Sovietică (Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939), care delimitase sferele de interese ale celor două mari puteri.
În acest context, Corpul 5 Armată a primit misiunea de a realiza un cap de pod la est de Fălciu şi de a dezvolta ofensiva spre Nistru. Operaţiunea a început la 4 iulie, prin forţarea Prutului, în sectorul Fălciu – Rânzeşti. Prin luptă şi mari sacrificii, militarii diviziilor 21 infanterie şi 1 gardă au reuşit să menţină capul de pod până la 14 iulie şi, din 16 iulie, să reia ofensiva spre Nistru.
Militarii români morţi la datorie în această bătălie au fost centralizaţi în cimitirele de onoare de la Ţiganca (unde au fost înhumaţi 1.020 eroi) şi Cania (916 eroi). Ambele cimitire au fost reconstruite de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în anii 2006 şi 2009.
Festivitatea de inaugurare din comuna Fălciu a cuprins următoarele momente: oficierea unui ceremonial religios (de către Preasfinţitul Părinte Ignatie episcop al Huşilor); dezvelirea Monumentului dedicat eroilor români căzuţi la datorie în Bătălia de la Ţiganca; rostirea unor alocuţiuni de către oficialităţile şi invitaţii prezenţi la manifestare; acordarea medaliei comemorative 77 de ani Bătălia de la Ţiganca unui veteran de război şi a titlului de cetăţean de onoare al comunei Fălciu localnicei Marghioliţa Huzum (care a descris, în lucrarea sa O viaţa de ţărancă, ororile bătăliei de la Ţiganca); depunerea unor coroane şi jerbe de flori la monumentul inaugurat cu această ocazie.
Cu această ocazie, delegaţia ministerului a depus o coroană de flori la monumentul eroilor şi, prin vocea domnului Ioan Moşteanu, a rostit o scurtă alocuţiune, prezentând faptele de eroism ale militarilor români în Bătălia de la Ţiganca şi istoricul Cimitirului Eroilor Români de la Ţiganca.
La festivitatea din comuna Fălciu au mai participat: prefectul judeţului Vaslui – domnul Eduard Andrei Popica, preşedintele CJ Vaslui – domnul Dumitru Buzatu; vicepreşedintele CJ Vaslui – domnul Ciprian Trifan; primarul comunei Fălciu – domnul Neculai Moraru; episcopul de Huşi – Preasfinţitul Părinte Ignatie; preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice, filiala Bârlad – doamna prof. Oltea Răşcanu Gramaticu; preşedintele Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”, filiala Prahova – col. (r) Constantin Chiper; primarii raionului Cantemir din Republica Moldova; cadre didactice, veterani de război şi localnici. 

 




Paşi prin istorie

CIMITIRUL EROILOR DIN ORAŞUL BREZOI, SAT CĂLINEŞTI, JUDEŢUL VÂLCEA

 


Cimitirul a fost amenajat, în anii ’30, de Societatea „Cultul Eroilor”, în dreptul şoselei Râmnicu Vâlcea-Sibiu.
În această necropolă au fost centralizate osemintele a peste 1.000 eroi români, germani, austrieci şi unguri morţi, în toamna anului 1916, în luptele purtate pe înălţimile din zona Văii Oltului (Murgaşu, Râgla, Măgura, Lespedea, Danu, Vevereţu, Sasu, Pocivaleştea).
Cimitirul este împrejmuit cu gard din piatră zidită, iar în perimetrul acestuia sunt amenajate 163 de morminte comune, marcate prin însemne de căpătâi de tip cruce creştină. De asemenea, cimitirul mai cuprinde şi o operă comemorativă de război compusă dintr-un soclu (pe care este fixată o placă cu textul „PRO PATRIA”) şi o cruce din ciment, pe care sunt inscripţionaţi anii „1916-1918”.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul eroilor din oraşul Brezoi, sat Călineşti, judeţul Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

 


MORMINTELE EROILOR DIN CIMITIRUL SF. IOAN, DIN MUNICIPIUL  RÂMNICU VÂLCEA

 

Mormintele au fost amenajate, în perioada interbelică, de Societatea „Cultul Eroilor”.
În urma solicitărilor venite din partea unor familii de eroi, originari din Râmnicu Vâlcea, această societate a asigurat exhumarea osemintelor a 12 morţi de război români, decedaţi în perioada septembrie 1916 – iulie 1917, din diferite cimitire din ţară (din Iaşi, Craiova, Medgidia, Botoşani şi Câmpurile Putna), reînhumându-le în Cimitirul Sf. Ioan din Râmnicu Vâlcea, în diferite locuri de veci aparţinând familiilor respective.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul Sf. Ioan din municipul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

 


Restaurarea Cimitirului eroilor din municipiul Carei

 


În perioada 04-08.06.2018, o delegaţie a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor a efectuat o activitate de cercetare şi control la o serie de morminte şi opere comemorative de război din judeţele Sălaj şi Satu Mare.
 Cu acest prilej s-a constatat că autorităţile locale, care au în administrare mormintele şi operele comemorative de război, şi-au îndeplinit atribuţiile ce le revin în privinţa întreţinerii şi conservării acestora, sugestiv în acest sens fiind restaurarea Cimitirului eroilor români din al Doilea Război Mondial, din municipiul Carei, jud. Satu Mare.
În Cimitirul eroilor din Primul şi al Doilea Război Mondial, amplasat în municipiul Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare şi Muzeul Judeţean Satu Mare desfăşoară lucrări de reabilitare a necropolei, restaurând însemnele de căpătâi.
De asemenea,  titularii drepturilor de administrare s-au implicat în asigurarea întreţinerii locurilor de înhumare, într-o stare demnă de memoria eroilor, cât şi în organizarea unor activităţi comemorative, un exempu  fiind Parcela eroilor români, aflată în incinta Cimitirului ortodox din satul Badon, comuna Hereclean, jud. Sălaj.

 




Paşi prin istorie

Militarii germani centralizaţi la Mărăşti

 

 

 
          În cadrul Bătăliei de la Mărăşti (24 iulie – 1 august 1917), Armata a II-a română a înregistrat prima victorie ofensivă a armatei române în Campania anului 1917, marcând, de asemenea, prima înfrângere a armatei germane din anul 1917. După o intensă pregătire de artilerie, Armata a II-a română a rupt linia frontului, determinând inamicul să se retragă, pornind în urmărirea lui; pentru a face faţă atacului, germanii au adus rezerve pe linia frontului (41 batalioane de infanterie, 45 baterii de artilerie şi 41 escadroane). Armata a II-a română a eliberat 30 de sate şi a câştigat 500 km.p., făcând 2.748 de prizonieri (Grupul Ruiz a fost desfiinţat) şi capturând 47 piese de artilerie şi 2.500 de arme.
          Armata a II-a română a înregistrat pierderi de 110 ofiţeri şi 4.782 de soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi), iar cele ale inamicului au ajuns la 2.793 de prizonieri.
          Pentru victoria de la Mărăşti, Regele Ferdinand I s-a adresat soldaţilor, transmiţându-le „adânca satisfacţie şi regeasca lui mulţumire”.
          Militarii români, germani şi ruşi care au murit la Mărăşti şi Varniţa au fost înhumaţi în Cimitire de campanie. În perioada 1921-1938, la iniţiativa Societăţii Mărăşti, al cărui preşedinte de onoare a fost mareşalul Alexandru Averescu, şi prin implicarea financiară a unor personalităţi (Regele Ferdinand I) şi instituţii din România (Senatul, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Finanţe, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii, Banca Naţională a României şi Societatea „Cultul Eroilor”), osemintele a 5.432 morţi de război de la Mărăşti (4.717 de români şi germani) şi Varniţa (625 de ruşi neidentificaţi nominal) au fost centralizate în criptele Mausoleului eroilor de la Mărăşti.
          Lista morţilor de război români identificaţi nominal, ale căror oseminte sunt centralizate în Mausoleul eroilor de la Mărăşti, a fost publicată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor în august 2017.
          Astăzi publicăm, la secţiunea „Lista morţilor de război”, lista morţilor de război germani identificaţi nominal, ale căror oseminte au fost exhumate din Cimitirul de campanie de la Mărăşti şi centralizate în două din criptele Mausoleului eroilor de la Mărăşti.
          Inamici pe frontul Bătăliei de la Mărăşti, morţii de război români, germani şi ruşi îşi dorm somnul de veci în criptele Mausoleului de la Mărăşti, fiind comemoraţi anual.


 

Misiune de lucru a Oficiului în judeţul Gorj




O delegaţie a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor s-a deplasat în judeţul Gorj, în vederea efectuării unor operaţii specifice de inspecţie, documentare şi identificare în teren la mormintele şi operele comemorative de război situate pe raza a 38 de localităţi din judeţul menţionat.
În cursul acestei misiuni, consilierii Oficiului au verificat 60 obiective, la care,  principalele deficienţe constatate, în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei în vigoare, au fost: monumente insuficient puse în valoare, prin lucrări de întreţinere şi conservare specifice; monumente ridicate sau asupra cărora s-a intervenit fără avizul Oficiului şi construcţii funerare sau utilitare civile amenajate în spaţiul de protecţie al mormintelor sau operelor comemorative de război.
Neregulile consemnate vor fi aduse la cunoştinţa titularilor drepturilor de administrare, pentru aducerea obiectivelor respective la standardele impuse de respectul datorat eroilor neamului.



Portrete de eroi
 
Căpitanul Vulturescu Nicolae în fruntea cavaleriştilor la Oituz
 

În zorii zilei de 11 august 1917, Divizia 1 Cavalerie a ajuns la Oneşti şi a fost îndreptată spre satele Nicoreşti (comuna Pârgăreşti, judeţul Bacău) şi Bahna (comuna Bahna, judeţul Neamţ). În seara aceleaşi zile, opt escadroane ale Regimentelor 4, 5, 9 şi 10 Roşiori porniră la atac. Căpitanul Nicolae Vulturescu se afla în fruntea unei companii a Regimentului 5 Roşiori. Atacul a fost brusc, fără nici o pregătire de artilerie. Înflăcăraţi şi entuziaşti, cavaleriştii şarjează cu baioneta. Inamicul este surprins, dar contraatacă cu foc de mitraliere şi grenade. Cavaleriştii înaintează nepăsători prin ploaia de gloanţe şi grenade. O schijă de obuz a sfărâmat binoclul căpitanului Vulturescu, iar alta l-a atins uşor la mână. Trupele române înaintează mereu, cu pierderi însemnate în ofiţeri şi trupă.
La 15 august, călăraşii primesc ordin să contraatace. Lângă satul Marginea, comuna Oituz, căpitanul Nicolae Vulturescu e lovit în cap de o schijă de obuz şi moare pe loc. Corpul său a fost ridicat de fratele său geamăn, căpitanul Grigore Vulturescu, care făcea parte din acelaşi regiment, şi transportat pe celălalt mal al Trotuşului, în satul Caraclău, judeţul Bacău. Roşiorii au îngrădit locul şi au ridicat o cruce în cimitirul satului, unde căpitanul Vulturescu a fost aşezat la loc de odihnă.
Locuitorii au ridicat un monument spre pomenirea sătenilor din comuna Bârsăneşti, satul Caraclău, morţi în Marele Război. Ei au săpat în piatră şi numele ofiţerului Vulturescu, pe care soarta l-a adus să moară pentru ţară în satul lor.
 
Descendent dintr-o veche familie de boieri olteni, Nicolae Vulturescu s-a născut la Bucureşti. Tatăl său, Grigore Vulturescu, a reprezentat vreme îndelungată judeţul Olt în Parlamentul României.
A studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, iar ulterior şi-a continuat studiile la Şcoala de Cavalerie din Târgovişte.
După terminarea studiilor militare, în anul 1911, este repartizat sublocotenent la Regimentul 4 Roşiori, alături de care ia parte la Campania din Bulgaria.
La intrarea României în Primul Război Mondial, căpitanul Vulturescu avea, ca toţi călăreţii, speranţa că se va ivi un prilej de glorie şi pentru arma lor. După aproape un an, călăreţii au fost chemaţi în munţii Moldovei să apere trecătoarea Oituzului.

 



31.05.2018
Paşi prin istorie

CIMITIRUL EROILOR „CETĂŢUIA”

 

 
Cimitirul a fost amenajat, în anii 1933-1934, de către Societatea „Cultul Eroilor”, în municipiul Râmnicu Vâlcea, lângă cimitirul orăşenesc „Cetăţuia”. În prezent constituie un sector distinct în cadrul acestuia, compus din trei parcele, cu 161 morminte şi un monument comemorativ din piatră, cu  vultur de bronz şi placă comemorativă din marmură.
În această necropolă sunt înhumaţi morţi de război, din ambele conflagraţii mondiale, de naţionalitate română, germană, austriacă, rusă şi sovietică, peste 80 dintre aceştia fiind militari români căzuţi la datorie în Primul Război Mondial.
Atât cimitirul propriu-zis, cât şi monumentul comemorativ, sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul eroilor „Cetăţuia” din municipiul Râmnicu Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

 


30.05.2018

Comemorarea morţilor de război români de la Soultzmatt

 

           
Cu prilejul Centenarului Primului Război Mondial, Biserica Ortodoxă Română a organizat o activitate comemorativă la Cimitirul eroilor români din Soultzmatt, Franţa.
Evenimentul a debutat cu Sfânta Liturghie, oficiată de ÎPS Iosif Pop, mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale şi PS Sofian, episcop vicar al Mitropoliei Germaniei şi Europei de Nord, la capela Schaeffertal din proximitatea Cimitirului eroilor români, în timpul căreia au fost pomeniţi toţi militarii care au murit în luptă şi în prizonierat
În timpul seriviciului religios, desfăşurat la Cimitirul eroilor români, au fost pomeniţi nominal toţi morţii de război români care sunt înhumaţi la Soultzmatt.
Domnul ambasador Sabin Pop, consulul general al României la Strasbourg şi domnul Jean-Paul Diringer, primarul comunei Soultzmatt, au depus, în tandem, câte o coroană de flori la monumentul central al eroilor români.
Gornistul P. Kautzmann a cântat Deşteaptă-te, române!, La Marseillaise, Treceţi batalioane române Carpaţii şi Oda bucuriei, imnul Uniunii Europene.
La încheierea momentului festiv, românii veniţi în pelerinaj din Franţa, Germania şi Elveţia au depus flori la mormintele eroilor români.
Cimitirul eroilor români din Soultzmatt a fost inaugurat la 9 aprilie 1924, în prezenţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. În cadrul acestuia sunt centralizate osemintele a 687 de militari români, morţi în captivitatea germană în timpul Marelui Război. Pe o placă din marmură albă, amplasată la baza monumentului central din Cimitirul eroilor români, este inscripţionat un citat aparţinându-i Reginei Maria: „Soldaţi Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”.

 


Eroii români comemoraţi la Diham


 

Vineri, 25 mai a.c., s-a desfăşurat ceremonia de reinaugurare a Mausoleului Eroilor Români de la Diham, context în care au fost reînhumate osemintele unor militari români căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele pentru apărarea Pasului Predeal – ce au fost recent descoperite în mod accidental.
Activitatea de comemorare a eroilor români a debutat cu intonarea imnului naţional, păstrarea unui moment de reculegere şi oficierea serviciului religios de către un sobor de preoţi.
La ceremonie au participat reprezentanţi ai Senatului României, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Instituţiei Prefectului judeţului Braşov, Primăriei oraşului Buşteni, Consiliului local Buşteni, Primăriei oraşul Azuga şi foşti comandanţii ai Brigăzii 2 Vânători de Munte – care au depus coroane şi jerbe de flori.
Personalităţile prezente la eveniment au rostit alocuţiuni în care s-a evocat sacrifiul militarilor români ce au luptat în zona Văii Prahovei.
Ceremonialul militar a fost asigurat de un dispozitiv constituit din militarii Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi“.
Mulţumim, pe această cale, Primăriei oraşului Buşteni care s-a implicat cu deosebit profesionalism în aducerea la o formă demnă a necropolei de război.



Uniţi prin istorie şi artă!






Ministerul Apărării Naţionale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat, în data de 24 mai 2018, spectacolul „O mică istorie a României Mari“ în contextul sărbătoririi Centenarului Primului Război Mondial şi al Marii Uniri.
Pe scena sălii de festivităţi „Alexandru Ioan Cuza“, din cadrul ministerului, s-a derulat o scurtă frescă a istoriei poporului român, prezentată într-un mod original de către tinerii actori ai trupei de teatru pentru copii şi tineret „Tudor Muşatescu“ din Câmpulung Muscel, coordonaţi de regizorul Mihai Răzuş, realizatorul acestui spectacol.
Evenimentul a fost rezultatul colaborării interinstituţionale dintre: Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Asociaţia de caritate din Armata României „Camarazii“ şi Asociaţia Culturală Promissum.
La intrarea în incinta sălii de spectacol, invitaţii – elevi ai şcolilor din sectoarele 5 şi 6 ale Capitalei – au vizitat două expoziţii: „Armata română în Marele Război”, realizată de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi „Eroul Necunoscut prin ochi de copil”, lucrări de pictură realizate de elevii Liceului Naţional de Arte „Nicolae Tonitza”, coordonaţi de doamna profesoară Ileana Victoria Dragomirescu.
În preajma Zilei Internaţionale a Copilului, spectacolul s-a adresat în primul rând publicului tânăr, care a manifestat interes şi sensibilitate faţă de tema spectacolului.

 



 „Eroi români fără nume / În faţa voastră ne-nchinăm / covârşiţi de evlavie şi /admiraţiune. / Voi aţi biruit moartea / dându-ne nouă viaţă. / În veci fie preamărită / jertfa voastră fraţi ne-/ cunoscuţi adusă din plin / întru mântuirea noastră



 

Cu prilejul Zilei Eroilorsărbătoare naţională a poporului român – în Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale a organizat ceremonii militare şi religioase la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor Militari căzuţi în misiune în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, la Cimitirul Israelit Filantropia, Monumentul Eroilor Patriei (U.N.Ap.), la Cimitirul Militar Ghencea şi la Cimitirul Eroilor Revoluţiei.
La ceremonia de la Mormântul Ostaşului Necunoscut au participat şi au depus coroane de flori, reprezentanţi ai Preşedinţiei, Senatului României şi Camerei Deputaţilor, Guvernului României, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, Asociaţiei Militarilor Participanţi în Teatrele de Operaţii şi ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989. La eveniment au mai participat oficialităţi din administraţia publică centrală şi locală, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale, elevi şi locuitori ai Capitalei.
Manifestări similare s-au desfăşurat şi în garnizoanele din ţară, cu participarea reprezentanţilor autorităţilor locale, unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi ai organizaţiilor neguvernamentale, fiind incluse şi momente de Rostire solemnă a numelor eroilor români din Primul Război Mondial. 
 În Bucureşti, ceremonii emoţionante de rostire solemnă a numelor eroilor români care au murit în Războiul de Întregire, s-au desfăşurat, la Cimitrul eroilor români din Primul Război Mondial, din cadrul Cimitirului Militar Ghencea (începând cu ora 1030) şi la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul „Carol I” (începând cu ora 1500).
Ceremoniile de rostire solemnă din acest an constituie a treia ediţie a iniţiativei simbolice de pomenire, în cadru solemn, a numelor eroilor neamului de către militari şi civili deopotrivă.
În deschiderea evenimentului de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, a fost intonat Imnul eroilor de către tenorul Vlad Miriţă, în semn de recunoştinţă pentru jertfa militarilor români.
Semnificaţia evenimentului a fost prezentată de colonelul (r) profesor universitar dr. Ion Giurcă, al cărui discurs s-a constituit într-o incursiune sensibilă şi valoroasă deopotrivă, prin acurateţe ştiinţifică, în evenimentele ce au jalonat participarea României la Primul Război Mondial.
Momentul solemn a continut cu alocuţiunea episcopului vicar patriarhal Varlam Ploieşteanul care a subliniat caracterul profund religios al Zilei Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român.
Rostirea solemnă a numelor eroilor români a fost completată de concertul susţinut de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale, alături de Corul Academiei Tehnice Militare Ferdinand I, precum şi de vernisarea expoziţiei Eroul Necunoscut prin ochi de copil, realizată de elevii Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza.
Ministrul apărării naţionale, domnul Mihai Fifor, a participat la manifestare şi a rostit nume ale militarilor români care au căzut în luptele purtate de Armata Română pe teritoriul naţional.
La activităţi au participat elevi ai Şcolii gimnaziale nr. 134 din Bucureşti, şcolii nr. 1 din oraşul Pantelimon, Cercul Cultul Eroilor ”Viilor” din Colegiul Economic ”Viilor”precum şi reprezentanţi ai Organizaţiei Naţionale Cercetaşii Românie şi Asociaţiei Cercetaşilor Tradiţionali.
În străinătate, Ziua Eroilor a fost marcată prin organizarea de ceremonii oficiale la monumente şi cimitire de onoare de pe teritoriul mai multor state, dedicate memoriei militarilor români căzuţi în războaie pentru apărarea Ţării.

 




INAUGURAREA CIMITIRULUI DE ONOARE ROMÂNESC DE LA TABĂRA,
RAION ORHEI, REPUBLICA MOLDOVA, ÎN DATA DE 17 MAI 2018,
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – ZIUA EROILOR










 

Ieri, 17 mai 2018, cu prilejul sărbătoririi Zilei Eroilor – ziua sfântă a Înălţării Domnului Iisus Hristos  şi a pomenirii tuturor militarilor români căzuţi la datorie pe câmpul de luptă, a fost reinaugurat Cimitirul de Onoare Românesc de la Tabăra, raionul Orhei, Republica Moldova.
Ceremonia oficială de resfinţire a necropolei de război româneşti a avut loc în prezenţa autorităţilor centrale şi locale ale României şi Republicii Moldova, din care au făcut parte: secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul şi calitatea vietii personalului, domnul Nicolae NASTA; secretarul de stat în domeniul politicilor de dezvoltare a resurselor umane, învăţământ militar şi planificare a resurselor din Ministerul Apărării al Republicii Moldova, domnul Vladimir ILIEV; Excelenţa Sa, ambasadorul României în Republica Moldova, domnul Daniel IONIŢĂ; membrii Biroului ataşatului român al apărării la Chişinău; deputaţii Parlamentului Republicii Moldova, domnii Roman BOŢAN şi Ion APOSTOL; preşedintele Consiliului raional Orhei, domnul Tudor GOLUB; vicepreşedintele raionului Orhei, domnul Ilie RABII; primarul comunei Vatici, domnul Ruslan VASCAN, preşedintele Asociaţiei Republicane a Veteranilor de Război ai Armatei Române, domnul Mihai POSOVAN şi un numeros public.
Manifestarea comemorativă a debutat cu oficierea slujbei religioase de către, Înaltpreasfinţitul PETRU, Arhiepiscopul Chisinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exharhul Plaiurilor alături de un sobor de preoţi de la Mitropolia Basarabiei şi a continuat cu alocuţiunile secretarului de stat din Ministerul Apărării Naţionale, a ambasadorului României în Republica Moldova şi ale reprezentanţilor autorităţilor statului moldovean prezenţi la eveniment.
Un alt moment emoţionant din cadrul ceremoniei l-a constituit recitarea, de către elevii şcolilor din oraşul Orhei şi satul Tabăra, a unor poezii ce evocau sacrificiul militarilor români pentru idealurile naţionale.
Oficialii români şi moldoveni, împreună cu locuitorii satului Tabăra, au omagiat jertfa ostaşilor români căzuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi prin depunerea de coroane şi numeroase buchete de flori.

***

În Cimitirul de onoare românesc de la Tabăra, amenajat pe Dealul Culii, sunt înhumaţi în gropi comune peste 70 de militari români, majoritatea necunoscuţi, morţi în timpul retragerii trupelor române din Basarabia, din anul 1944.
Necropola de război românească a fost restaurată în cursul anului 2017 de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor – în virtutea atribuţiilor ce îi revin în scopul protejării locurilor de înhumare ale eroilor români de război din străinătate.
Restaurarea acestui obiectiv comemorativ se înscrie în seria proiectelor desfăşurate de statul român pe teritoriul Republicii Moldova, astfel: reconstrucţia cimitirelor de onoare româneşti de la Ţiganca, raion Cantemir, Neculăieuca, raion Orhei, Feşteliţa, raion Ştefan Vodă, Micleuşeni, raion Străşeni, Cania, raion Cantemir, Vărzăreşti, raion Nisporeni, restaurarea troiţei eroilor români din Dealul Epureni, raion Cantemir, amplasarea troiţei dedicate militarilor români căzuţi în Al Doilea Război Mondial, în localitatea Vărvăreuca, raion Floreşti etc.



Joi, 17 mai a.c., România îşi sărbătoreşte eroii!

 

 

Ministerul Apărării Naționale organizează cu prilejul celebrării Zilei Eroilor, ceremonii militare şi religioase. În Capitală vor fi depuse coroane de flori, începând cu ora 10.00, la Cimitirul Israelit Filantropia, iar de la ora 12.00 la Mormântul Ostaşului Necunoscut - Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor căzuţi în misiune în teatre de operaţii şi pe teritoriul României - Parcul Tineretului, la Monumentul Eroilor Patriei – Universitatea Naţională de Apărare ”Carol I”, la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne organizează ceremonii la: Parcela eroilor de pe D.N. 1, Monumentul Ultimul Străjer al Capitalei, Monumentul Eroilor Jandarmi din Parcul Cișmigiu și Monumentul Pompierilor din curtea bisericii Sfântul Gheorghe – Plevna.
Manifestări similare vor avea loc şi în garnizoanele din ţară, cu participarea reprezentanţilor autorităţilor locale, unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi ai organizaţiilor neguvernamentale. Ceremonii vor avea loc, cu sprijinul reprezentanţelor diplomatice ale României, şi în onoarea eroilor noştri căzuţi și înhumați pe teritoriul altor state.
În toate lăcaşele de cult se vor trage clopotele la ora 12.00, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se va păstra un moment de reculegere în semn de omagiu pentru eroii patriei. Festivităţile de comemorare vor începe după oficierea Sfintei Liturghii a Înălţării Domnului.
Manifestările dedicate Zilei Eroilor care se vor desfășura atât în Capitală, cât și în țară, vor cuprinde și momente de rostire solemnă a numelor eroilor români căzuți pentru România în Primul Război Mondial. În București, astfel de activități – de Rostire solemnă a numelor morţilor de război români din Primul Război Mondial – se vor desfăşura la Cimitrul eroilor români din Primul Război Mondial, din cadrul Cimitirului Militar Ghencea (începând cu ora 10.30) și la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul „Carol I” (începând cu ora 15.00).
Mai mult, anul acesta, Ziua Eroilor coincide cu sărbătorirea a 95 de ani de la amenajarea, în Parcul „Carol I”, a Mormântului Ostaşului Necunoscut – simbol al sacrificiului şi dăruirii pentru făurirea României Mari, moment aniversar, de asemenea, marcat în acest cadru solemn.

 



PORŢI DESCHISE LA CASTELUL ŢEPEŞ

 
 









Sâmbătă, 12 mai a.c, în intervalul 10.00 şi 14.00, s-a desfăşurat la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I evenimentul Ziua Porţilor Deschise la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. Oficiul îşi deschide porţile în fiecare an în preajma Zilei Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român, care anul acesta se celebrează în data de 17 mai.
Majoritatea momentelor care au compus programul activităţii s-au circumscris demersului general al Oficiului de marcare a Centenarului Primului Război Mondial şi au constat în: program de fanfară prezentat de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale, scurte reprezentaţii din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale susţinute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf, coordonată de actorul Mihai Răzuş, concert susţinut de elevi de la şcoli de artă din Capitală.
Un moment de atracţie pentru vizitatori l-a reprezentat exerciţiul demonstrativ la instrucţia de front executat de Detaşamentului Drill Team al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. De asemenea, tradiţiile militare româneşti au prins viaţă, în cadrul evenimentului, prin prezenţa la activitate a membrilor Asociaţiei Tradiţii Ostăşeşti care au purtat uniforme şi echipament specifice Primului Război Mondial. 
Mulţumim tuturor colaboratorilor şi vizitatorilor!
 






Ziua Porţilor Deschise la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE) organizează Ziua Porţilor Deschise, sâmbătă, 12 mai, între orele 10.00 şi 14.00, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I.
Manifestările se vor desfăşura după următorul program:
10.00 - Deschiderea porţilor la Castelul Ţepeş;
10.10-10.15 - Intonarea imnului de stat;
10.15-10.35 - Reprezentaţii din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susţinute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – piesa Five o`clock ;
10.35-11.15 - Concert de fanfară susţinut de orchestra Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naţionale;
11.15-11.35  - Reprezentaţii din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susţinute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – piesa Justiția;
11.35-12.15   -  Recital de muzică clasică:
                    - Teodor Colea (11 ani), Școala gimnazială de Arte nr. 2  din București
                    - Irina Bontaș (16 ani), Colegiul Național de muzică „George Enescu“
12.15 -12.55  - Tombolă-concurs cu premii;
12.55-13.15 - Exerciţiu demonstrativ la instrucţia de front prezentat de către „Detaşamentul Drill team” al Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”;
13.15-13.35 -  Reprezentaţii din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susţinute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – momente din piesa O noapte furtunoasă;
13.35-14.00 -  Exercițiu de reconstituire istorico-militară, în uniforme specifice Primului Război Mondial, prezentat de membrii Asociației „Tradiții ostășești”.
Pe tot parcursul programului, oaspeţii pot viziona expoziţiile de fotografii, carte, hărți  şi obiecte ce au aparţinut militarilor români căzuţi în Primul Război Mondial, pot admira panorama Capitalei de pe terasa Castelului Ţepeş şi se pot bucura de alte momente surpriză pregătite de organizatori. 

*
PARTENERI
 
Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale
 
Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul
 
 Asociația NeamUnit
  
Asociația Syllabus
  
Asociația Tradiții Ostășești
  
Asociația culturală Promissum
  
Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf  


 


Paşi prin istorie
CIMITIRUL EROILOR DIN ORAŞUL ZIMNICEA


 
Cimitirul a fost amenajat în perioada anilor 1933-1934, de Societatea „Cultul Eroilor“, în curtea catedralei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Cimitirul este compus din patru parcele cu 48 morminte de război şi trei opere comemorative de război.
În acestă necropolă sunt înhumaţi 108 morţi de război de naţionalitate română, germană şi austriacă, morţi în Primul Război Mondial. Tot aici îşi dorm somnul de veci  peste 1.300 eroi ruşi şi români, căzuţi la datorie în Războiul de Independenţă – eroii ruşi, respectiv al Doilea Război Balcanic – eroii români.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul eroilor din oraşul Zimnicea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.



2 mai 2018
Portrete de eroi

Soldat Trăistaru Ilie:

 Acum vă părăsesc!...

          «Se decretase mobilizarea 1916-1918 şi pornirăm de partea aliaţilor în războiul cel mare, pentru Întregirea Neamului.
          Prin luna Septembrie 1916 suntem destinaţi frontului dobrogean, unde inamicul, îngrămădind multe trupe, intenţiona o respingere bruscă a trupelor noastre.
          După un marş forţat de la Cernavodă la Cocargea, ajunsesem în noaptea de 5/6 septembrie 1916 în satul Mamut-Cuius, la o distanţă de 5 km departe de inamic. La ora 8 dimineaţa, Regimentul [68 Infanterie, n.n.] porneşte la atac, în cap cu Comandantul regimentului, colonel M.
          Facem parte din al III-lea Batalion, comandat de V. Deşi focurile vii de artilerie ale duşmanului cădeau ca grindina şi deşi era prima noastră luptă efectivă, totuşi entuziasmul neîntrecut al ofiţerilor şi al flăcăilor făcu ca Regimentul să înainteze până aproape de inamic, în cele mai puternice focuri de arme, mitraliere etc. Lupta era pe viaţă şi pe moarte.
          Primim ordin de punere a baionetei, pentru pornire la asalt.
          La dreapta mea, într-o mască făcută la repezeală, sta pitulit soldatul Trăistaru Ilie, ordonanţa personală a subsemnatului [Gh. Muşătescu, comandantul Regimentului 68 Infanterie, n.n.], care trăgea cu foc, foc după foc, în duşmanul care o rupsese la fugă.
          „Ilie”, îi zisei, „flăcăule, vei rămâne aici, contact cu artelnicul Companiei noastre, cu care vei rămâne; ţine această scrisoare şi cinci sute de lei, ai grijă de lucrurile mele. În cazul în care, după luptă, nu ne vom mai vedea, dă mamei mele scrisoarea şi banii”.
          De ambele părţi, focurile luaseră proporţii mari, iar inamicul, încolţit, începe să se retragă. Primim ordin de înaintare, după un salt de 50 m. Ne oprim pe o creastă naturală, spre a vâna pe fugarii care fugeau. Duşmanii cădeau ca frunzele de toamnă, iar voinicii noştri trăgeau, trăgeau mereu, trimiţând fiecare glonţ în inima duşmanului care mai trăia încă.
          Agentul de legătură de la Companie mă strigă în şoaptă, pentru a-mi comunica un ordin. Întorc capul. Pe talvegul unei vâlcele se târa spre noi soldatul Trăistaru Ilie şi îndată se apropie de mine. „Să trăiţi, domnule sublocotenent! Iertaţi-mă! Nu pot să vă părăsesc, voi merge alături de dumneavoastră până la sfârşit, altfel nu pot!
          „Bravo, bravo băiete!”, îi zisei, „iacă, acum mergem mai înainte, mai facem un salt peste cadavrele (...) din faţă, ca să-i curăţăm pe toţi şi să punem mâna pe toţi cei care vor rămâne, ocupându-le tranşeele”.
          În acest timp, soldatul Trăistaru trase două focuri de carabină într-un bulgar burtos, ce se furişase prin porumb, în retragere, dându-l peste cap, apoi alt foc şi alt bulgar peste cap şi un al treilea foc şi alt bulgar la pământ. Terminând cartuşele, încearcă printr-o uşoară mişcare a pieptului să arunce alt încărcător în carabină.
          De îndată, un glonte venit de la inamic îl loveşte la cap, trecându-i prin tâmple. Sângele îl podini şi pe gură şi pe nas şi, în borborositul scurgerii lui, şopti: „Acum vă părăsesc, domnule sublocotenent, cu inima împăcată. Copilul, nevasta mea”...şi îşi dete sufletul, în mâinile mele, ce încercam zadarnic să-i pansez rana.
          Lupta s-a terminat cu o mare şi frumoasă victorie din partea vitejilor noştri; inamicul s-a retras.
          Cocargeaua şi tranşeele au fost ocupate de trupele noastre».
 
          (Arhivele Militare Naţionale Române, fond Microfilme)



„Eroi români fără nume / În faţa voastră ne-nchinăm / covârşiţi de evlavie şi /admiraţiune. / Voi aţi biruit moartea / dându-ne nouă viaţă. / În veci fie preamărită / jertfa voastră fraţi ne-/ cunoscuţi adusă din plin / întru mântuirea noastră
 

Joi, 19.04.2018, începând cu ora 14.00, la Cimitirul de onoare al eroilor români din Primul Război Mondial, situat în Dealul Dăii, satul Daia, comuna Roşia, judeţul Sibiu a avut loc o activitate Un erou, o floare la care au participat 30 de elevi ai şcolii generale din localitate.
În deschiderea activităţii, cadrele didactice şi specialiştii Oficiului le-au vorbit copiilor despre experienţele tragice ale Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial şi despre preocuparea statelor de a reglementa domeniul cultul eroilor, ca o consecinţă a acestora. De asemenea, s-a subliniat însemnătatea, pentru ţara noastră, a anului 1918 şi a Centenarului Marii Uniri pe care, într-un efort concertat, îl aniversează anul acesta întreaga societate românească.
Reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, împreună cu elevii au desfăşurat lucrări de îngrijire constând în colectarea resturilor vegetale, curăţarea însemnelor de vegetaţie parazitară şi reîmprospătarea inscripţiilor, acolo unde era necesar.
La finalul activităţii, copiii au depus flori pe mormintele eroilor, iar în semn de apreciere pentru gestul lor nobil, făcut în memoria eroilor români, au primit diplome de participare.  

***

Cimitirul de onoare al eroilor români din Primul Război Mondial este amplasat în satul Daia, la punctul numit Dealul Dăii, fiind împrejmuit cu un gard din zid şi bare metalice.
În necropola de război sunt înhumaţi peste 450 morţi de război români, căzuţi în luptele din zonă, în Primul Război Mondial. În incinta cimitirului au fost amenajate 6 morminte individuale (căpitanul Mărărescu, un maior, doi căpitani şi doi locotenenţi – necunoscuţi). Pe două monumente din cimitir se menţionează că mai sunt înhumaţi, în gropi comune, 473 de eroi români.
Textul comemorativ de pe cele două opere comemorative de război este identic:

„Eroi români fără nume / În faţa voastră ne-nchinăm / covârşiţi de evlavie şi /admiraţiune. / Voi aţi biruit moartea / dându-ne nouă viaţă. / În veci fie preamărită / jertfa voastră fraţi ne-/ cunoscuţi adusă din plin / întru mântuirea noastră“.










 


Eroii români din al Doilea Război Mondial înhumaţi în municipiul Făgăraş
la întâlnirea cu elevii







Joi, 19.04.2018, începând cu ora 09.00, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a desfăşurat o activitate de îngrijire a Parcelei eroilor din al Doilea Război Mondial, amplasată în Cimitirul Ortodox Vechi din municipiul Făgăraş, judeţul Braşov.
Acţiunea face partea din cea de-a şasea ediţie a proiectului Un erou, o floare al cărui obiectiv îl reprezintă cultivarea în rândul tinerei generaţii a recunoştinţei pentru sacrificiul eroilor români şi al respectului pentru memoria militarilor străini înhumaţi pe teritoriul ţării noastre, prin cunoaşterea monumentelor şi cimitirelor de onoare din localitate.
La eveniment au participat 70 de elevi ai Colegiului Naţional „Doamna Stanca“, Liceului Tehnologic ”Dr. Ioan Şenchea” şi Colegiului Naţional „Radu Negru” din localitate care, în dialogul cu specialiştii Oficiului, au aflat lucruri interesante despre această necropolă de război. Lucrările au constat în curăţarea crucilor şi bordurilor de vegetaţie parazitară, îndepărtarea resturilor vegetale, urmate de depunerea unor garoafe la mormintele eroilor.
Activitatea s-a încheiat cu acordarea unor diplome de participare elevilor, în semn de apreciere pentru efortul făcut şi pentru interesul manifestat faţă de domeniul cultul eroilor.
                                                                
În Parcela eroilor din al Doilea Război Mondial din Cimitirul Ortodox Vechi sunt amenajate 35 morminte ale eroilor români căzuţi în cea de-a doua conflagraţie mondială.
Parcela are o suprafaţă de aproximativ 150 m2 şi se află în administrarea Protopopiatului ortodox din Făgăraş care şi-a exprimat disponibilitatea să o restaureze.




Să nu îi uităm pe cei care au căzut pentru ţară
Să le îngrijim cu drag mormintele împodobindu-le frumos cu flori
Să le preamărim faptele şi să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor
 
                                                                      Patriarhul României

 
 

Miercuri, 18.04.2018, începând cu ora 09.00, o echipă a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor s-a deplasat la Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Dobolii de Jos (comuna Ilieni, judeţul Covasna) unde, împreună cu cei 15 elevi ai Şcolii Gimnaziale „Laszlo Lucacs“, din comună, au desfăşurat o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare.
Reprezentanţii Oficiului le-au vorbit elevilor despre cultul eroilor la români dar şi la nivel internaţional. S-a subliniat, astfel, importanţa perpetuării, cu fiecare generaţie, a respectului pentru militarii români şi străini înhumaţi pe teritoriul ţării noastre.

La finalul activităţii, copiii au plantat răsaduri de flori şi au primit diplome de participare, în semn de apreciere pentru gestul lor de a fi îngrijit mormintele eroilor. 

***

Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial din satul Dobolii de Jos a fost construit pe un teren comunal, în vecinătatea cimitirului civil, în perioada august 1945 – mai 1946, din iniţiativa şi cu fonduri provenind de la Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor.
Sfinţirea cimitirului s-a realizat la 30 mai 1946, în contextul desfăşurării manifestărilor comemorative prilejuite de „Ziua Eroilor“, în prezenţa oficialilor de la Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor şi Ministerul Apărării.
În capătul aleii centrale, a fost ridicat un monument impozant (înalt de 6,5 m), de tip cruce comemorativă.
În cimitir sunt înhumaţi 319 morţi de război, căzuţi în a doua conflagraţie mondială (de naţionalitate română, germană, maghiară, sovietică, necunoscută), în 108 morminte, din care 93 individuale şi 15 comune.

 







Activitatea Un erou, o floare la Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial din satul Araci, comuna Vâlcele, judeţul Covasna

 

Miercuri 18.04.2018, începând cu ora 12.00, o delegaţie a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, împreună cu 30 de elevi ai şcolii gimnaziale „Romulus Cioflec“ din satul Araci, comuna Vâlcele, judeţul Covasna, au luat parte la activitatea Un erou, o floare de la Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Araci.
Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, au desfăşurat lucrări de îngrijire a necropolei de război constând în colectarea resturilor vegetale, curăţarea însemnelor de căpătâi de vegetaţie parazitară şi refacerea înscrisurilor. La finalul activităţii, în semn de recunoştinţă pentru jertfa supremă a militarilor români, copiii au plantat răsaduri de flori – simboluri ale purităţii şi idealurilor înalte.

***

Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial din satul Araci, cu o suprafaţă de cca 850 mp, este amplasat la ieşirea din localitate. Actualul administrator al necropolei este primăria comunei Vâlcele, judeţul Covasna.
În perimetrul necropolei de război au fost amenajate 42 morminte individuale ale eroilor români, din Primul şi al Doilea Război Mondial, din care 28 identificaţi şi 14 neidentificaţi. Fiecare mormânt este marcat cu o cruce din beton, cu braţele treflate.

Monumentul central al necropolei de onoare este o cruce comemorativă, dedicată eroilor români din Primul Război Mondial.
 



18.04.2018
Pași prin istorie

Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele

 

Parcela a fost amenajată, în anii interbelici, de către Societatea „Cultul Eroilor”. În prezent este inclusă în Cimitirul Municipal (strada Alexandriei nr. 1, municipiul Turnu Măgurele, jud. Teleorman).
În parcelă sunt înhumaţi 29 de morţi de război de naţionalitate română, austriacă, germană şi rusă, morţi în Primul Război Mondial. Tot aici au fost îngropaţi şi eroii români din al Doilea Război Mondial, iar în osuarul de la baza monumentului central sunt depuse osemintele unor morţi de război români din al Doilea Război Balcanic.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


10.04.2018
Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria

 

  

 

                Cimitirul a fost amenajat în anul 1921, în imediata apropiere a Cimitirului orăşenesc „Sf. Alexandru”, de către Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, pe locul unui cimitir de campanie.
            Îniţial, în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria au fost centralizaţi, în morminte individuale şi în cripte comune, peste 650 morţi de război de naţionalitate română, austriacă, bulgară, germană, franceză, turcă şi rusă din al Doilea Război Balcanic, Primul şi al Doilea Război Mondial.
            De asemenea, în memoria militarilor români din Reg 19 Artilerie, care au murit de holeră în Campania din 1913 în lazaretul din Alexandria, s-a amenajat o cruce treflată în latura opusă intrării.
            În anul 2013, în contextul pregătirilor pentru Centenarul Primului Război Mondial, Ambasada Franţei a exhumat osemintele morţilor de război francezi (34 identificaţi nominal şi 11 neidentificaţi nominal), centralizându-le în Parcela eroilor francezi din Cimitirul Bellu Militar (municipiul Bucureşti, Şoseaua Olteniţei 3-5).
            Evidenţa nominală a morţilor de război români identificați nominal, înhumaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria, poate fi accesată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


05.04.2018
Portrete de eroi

Locotenentul Stoicescu Alexandru - eroul de la Câmpulung

 

Luptele din regiunea Câmpulung Muscel luaseră aspectul războiului de poziţie. Trupele române sunt supuse unui permanent şi violent bombardament, în timp ce coloanele de infanterie ale Diviziei a 12-a bavareze pornesc la atac prin văile Argeşului şi Pravăţului, fiind întâmpinate de focul artileriei noastre şi apoi atacate la baionetă.
La 11 noiembrie 1916 începea cea de-a treia bătălie de la Câmpulung. Atacul ordonat al inamicului asupra flancului stâng românesc, de la Lereşti până la Cândeşti, era susţinut de o puternică artilerie grea şi proiectile asfixiante.
Locotenentul Stoicescu, în fruntea oamenilor săi, lupta pentru apărarea satului Cândeşti. Toată ura cu care soldaţii români veniseră de la Turtucaia se revarsă asupra valurilor inamice, lăsând în urmă grămezi de trupuri duşmane ca şi la Antimova, în Bulgaria. În seara aceleiaşi zile, în timpul ofensivei, un glonţ îi curmă însă viaţa locotenentului Stoicescu, stăpungându-l în gât. Cu ultimele puteri, pe când era transportat spre postul de prim-ajutor, i-a transmis sublocotenentului său să continue lupta cu orice preţ. A fost înhumat în cimitirul satului Flămânda (astăzi satul Poiana, comuna Ciuperceni, judeţul Teleorman).
Viteazul fiu al oraşului Călăraşi, locotenent Stoicescu M. Alexandru, a fost exhumat în anul 1922 şi reînhumat în Cimitirul Eroilor din municipiul Călăraşi, pentru a fi mai aproape de rudele care doreau să-i omagieze memoria.
*
Stoicescu M. Alexandru s-a născut la Călăraşi. A făcut studiile primare în oraşul natal, iar cele liceale la Bucureşti, în cadrul Şcolii Superioare de Comerţ. Îşi satisface stagiul militar primind gradul de sublocotenent în rezervă.
Sublocotenent de rezervă în cadrul Regimentului 36 Infanterie, participă la Campania din Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic, unde este avansat la gradul de locotenent.
În virtutea studiilor speciale pe care le avea, ar fi putut rămâne în administraţie, însă a considerat că locul lui e în prima linie a frontului.
Mobilizarea îl găseşte în tranşeele de la Turtucaia, în sectorul Antimova. Din momentul în care capul de pod de la Turtucaia a căzut în mâinile duşmanului, drumul de retragere spre Silistra e tăiat de mitralierele inamice. Singura posibilitate de scăpare era traversarea Dunării înot. Sub tirul bulgarilor, locotenentul Stoicescu ajunge la mal şi reuşeşte să scape. Se reface şi în luna octombrie 1916 pleacă cu un detaşament al Regimentului 36/76 Infanterie la Câmpulung, intrând direct în luptă.


O altfel de lecţie de istorie
 

 
 

Marţi, 27 martie 2017, în contextul manifestărilor dedicate comemorării Centenarului Marii Uniri, cât şi al Primului Război Mondial, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat, la Memorialul Eroilor Neamului din Parcul „Carol I“, activitatea „O altfel de lecţie de istorie: Ştiţi ce se sărbătoreşte astăzi ?“.
Manifestarea, care a marcat împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, s-a desfăşurat sub forma unei lecţii deschise de istorie – un dialog între elevi, cadre didactice şi specialişti ai Oficiului – cu scopul evocării semnificaţiei şi importanţei actului de la 27 martie 1918 pentru istoria naţiunii române.
La activitate au participat instituţii de învăţământ gimnazial din municipiul Bucureşti, Şcoala Româno-Finlandeză şi Şcoala Gimnazială nr. 54.
Au prezentat alocuţiuni privind semnificaţia actului istoric de la 27 martie 1918, specialişti ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi cadre didactice.
Eleva Bădoaea Francesca a dat citire Declaraţiei de unire a Basarabiei cu România, iar eleva Debruyke Beatrice a recitat poemul Imnul Basarabiei unite. Elevul Popescu Ioan a redat un fragment din discursul rostit de Alexandru Vaida Voevod în cadrul Adunării Deputaţilor la un an de la comemorarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
La încheierea activităţii, elevii au primit diplome de participare şi au depus flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut.


 

26.03.2018
Pași prin istorie

Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea
 

 

            Generalul Gh. Avramescu, comandantul Diviziei 10 Infanterie, şi colonelul Vasile I. Raţă, comandantul Regimentului 33 Infanterie, s-au implicat personal, în 1938, în amenajarea unui mausoleu în municipiul Tulcea, în care să fie depuse osemintele morţilor de război tulceni, căzuţi pe câmpurile de bătaie din Dobrogea, Transilvania şi Moldova „care să servească şi de monument simbolic generaţiilor de azi şi viitoare”.
            Exhumarea osemintelor morţilor de război a fost supravegheată personal de generalul Avramescu, timp de o lună de zile, pe locurile unde au luptat Regimentele 33 şi 37 Infanterie.
            Mausoleul, realizat printr-o contribuţie de 700.000 lei a tulcenilor şi 1.000 lei alocaţi de prefectură, a fost construit din beton şi cărămidă, având corp de gardă, o troiţă în faţă şi un portal la intrare. Osemintele eroilor sunt depuse în două cripte laterale, amenajate în subteran. Pe frontispiciul mausoleului, sub cupolă, sunt inscripţionate cuvintele: „EI NU SUNT MORŢI, TRĂIESC ÎN NOI!”
            Mausoleul a fost inaugurat la 2 iunie 1938, în incinta Cimitirului eroilor din Primul Război Mondial, care cuprindea la vremea respectivă mormintele individuale a 82 morţi de război tulceni, marcate cu însemne de căpătâi din piatră, patru troiţe din lemn şi o placă din marmură, inscripţionată cu numele a 363 morţi de război din Regimentele 33 şi 73 Infanterie Tulcea.
            Cu prilejul ceremoniei de la Mausoleul eroilor tulceni, colonelul Vasile I. Raţă a menţionat că scopul depunerii osemintelor morţilor de război în cripte a fost pentru liniştea eroilor: „Fraţi de arme din Regimentele 33 şi 73 Infanterie! În 1916 aţi plecat voioşi la luptă, dispuşi pentru sacrificiu şi cu convingerea că veţi învinge. (...) Între 15 decembrie şi 23 iulie 1917 (...) aţi cunoscut suferinţa fără seamăn, pentru că aţi avut de luptat cu rănile, foamea, lipsa de îmbrăcăminte şi mai ales cu tifosul exantematic; (...) vă oferim cripta în care vă vom coborâ azi după masă, pentru că cel puţin de acum încolo să aveţi linişte”.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Portrete de eroi

Locotenentul Râmniţeanu – ofiţerul mort pentru România
 

 

 

            În al Doilea Război Mondial, peste 100.000 de militari români au fost internaţi în lagărele de prizonieri din URSS. Deşi a doua conflagraţie mondială s-a terminat în 1945, mii de prizonieri români, germani, japonezi sau polonezi figurau internaţi, în 1949, în lagărele sovietice.
            Internaţii nu au fost trataţi în conformitate cu legile internaţionale privind statutul prizonierilor de război. Astfel, deşi ofiţerii nu puteau fi obligaţi să lucreze, atunci când aceştia au refuzat au fost trimişi în faţa unor pseudotribunale, fiind judecaţi şi condamnaţi la închisoare de la 5 la 25 de ani. Deşi ofiţerii români au invocat existenţa legilor internaţionale, ofiţerii sovietici care au participat la procese au susţinut unilateral: „Noi am câştiat războiul. Noi suntem legea!”.
            După condamnare, prizonierii români au fost transferaţi în lagăre de muncă, în care mai figurau închişi cetăţeni sovietici condamnaţi pentru crimă, furt, viol, etc.
            Unul din lagărele de muncă a existat la Dnepropetrovsk, oraş pe teritoriul actual al Ucrainei. Prizonierii români şi germani au fost împărţiţi în brigăzi, fiind transportaţi cu camioanele la câţiva km de lagăr, unde au fost trimişi să lucreze la amenajarea unei fabrici pentru construcţia de utilaje. Şantierul a fost înconjurat cu un gard din sârmă ghimpată, paza fiind asigurată de santinele.
            Unul dintre prizonierii români, locotenentul Ispas Nicolae, a refuzat să mai meargă la lucru, declarând greva foamei şi cerând să fie repatriat. După câteva zile, ofiţerul român a fost trimis la carceră, prilej pentru toţi ofiţerii români din lagăr de a refuza ieşirea la lucru, declarându-se solidari cu ofiţerul încarcerat şi cerând să fie repatriaţi.
            Ofiţerii români au fost încarceraţi în zona izolată a lagărului. După opt zile, sovieticii au încercat să îi alimenteze artificial pe aceştia. Locotenentul clujean Râmniţeanu a fost primul care a intrat în camera pregătiră în acest scop, fiind imobilizat pe un scaun.
            Prizonierii români din celule au auzit horcăielile locotenentului Râmniţeanu, urmate de o căzătură pe duşumeaua coridorului şi de strigăte de „mama”, în limba română.
            Un prizonier german, care îndeplinea rolul de infirmier, le-a povestit ofiţerilor români că doctoriţa care a vrut să-i introducă locotenentului Râmniţeanu un furtun în stomac, prin care să-i transfere lapte şi griş dintr-o siringă, a pus furtunul în trahee, producând moartea prin asfixiere a prizonierului român.
            Cimitirul în care au fost înmormântaţi prizonierii de război care au murit în lagărul de la Dnepropetrovsk a fost distrus de autorităţile sovietice după închiderea lagărului, principiu aplicat, conform constatărilor ofiţerilor români, pentru toate cimitirele lagărelor de prizonieri din fosta U.R.S.S.


 

15.03.2018
Pași prin istorie

Eroii de la Porumbacu
 


 

           Regimentele 6 Vânători şi 21 Infanterie din Divizia a IV-a română pornesc la atac în lupta de la Porumbacu, la 30 septembrie 1916, deşi flancul stâng le este descoperit. Forţele germane şi austro-ungare părăsesc Oprea-Cârţişoara, fiind atacate la baionetă şi respinse din zona Porumbacu. Militarii români capturează o baterie de obuziere de 105 mm, folosind-o pentru a trage în inamicul respins spre vest.
            Sunt luaţi 200 de prizonieri, iar Batalionul Kühl din Regimentul 236 Infanterie este distrus. Trupe din Divizia 76 infanterie germană aleargă din zona Racoviţa pentru a restabili linia frontului.
            Colonelul Gheorghe Iacobini, şeful statului major al Diviziei a IV-a, conduce la asalt militarii din regimentul 6 Vânători, mergând în faţa liniei de trăgători în timp ce-şi ţine chipiul ridicat în mâna dreaptă. Colonelul Iacobini cade în timpul asaltului, ca şi maiorul Porumbaru, ambii seceraţi de focul mitralierelor.
            Între timp, ordinul de retragere (transmis în timpul noţii, înainte de începerea atacului) a ajuns la Divizia IV Infanterie, care s-a retras pe linia Cincu-Făgăraş, ofensiva Armatei a IX-a germane contra Armatei a II-a române continuând.
Morţii de război din luptele de la 30 septembrie 1916 au fost înhumaţi în Cimitirul eroilor, amplasat în comuna Porumbacul de Jos, satul Porumbacu de Sus, la 1,5 km est de localitate. Necropola cuprinde două parcele, având în total 72 morminte individuale şi comune, prevăzute cu însemne de căpătâi din beton, de tip cruce, fără înscrisuri.
Cimitirul a fost amenajat la finele Primului Război Mondial, aici centralizându-se ulterior osemintelor morţilor de război din zonele limitrofe. Astfel s-a ajuns, în anul 1947, la un total de 253 de eroi.
            Colonelul Gheorghe Iacobini a fost înhumat iniţial în Cimitirul eroilor de la Porumbacu de Jos, osemintele acestuia fiind exhumate, la cererea familiei, şi centralizate în municipiul Bucureşti, la Cimitirul eroilor Ghencea Militar (Parcela A, rândul 3, mormântul nr. 3).
            Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din satul Porumbacu de Sus, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

14.03.2018
Locotenent Paul Anastasiu:

Treceţi prin reţele!

 
 
 

          Era o zi frumoasă.
          Tunurile începuse să bată.
          Ai noştri răspundeau.
          Vânătorii, pe poziţie, aşteptau momentul să plece la asalt.
          Locotenentul Paul Atanasiu, comandantul Batalionului II, era mai vesel în acea zi, ca totdeauna.
          Viteaz între viteji, locotenentul Paul Atanasiu nu cunoştea ce-i frica.
          În frunta Batalionului şi a companiei de comandă făcea mereu minuni de vitejie.
          La miercurea Ciuc, la Odorheiu, (...) la Vlăhiţa, (...) la Sărăţeni şi la Sovata, locotenentul Paul Atanasiu a fost cel mai viu exemplu camarazilor săi şi a fost răsplătit de şefii lui, fiind dat ca pildă tuturor.
          A fost decorat şi lăudat.
          Inamicul se îndârjise la Sărăţeni şi opunea o rezistenţă mare.
          Flăcăii din al IV-lea Vânători au pornit la asalt, în seara de 22 septembrie 1916, având în fruntea lor pe bravul lor locotenent.
          Au înaintat în strigăte de ura cu toţii, până la reţelele de sârmă; aici, locotenentul Anastasiu Paul, cu foarfecele, a tăiat sârma [şi n.n.] a fost încins de mitralierele inamice.
          Înainte băieţi! Peste mine treceţi prin reţele!
          A fost răzbunat, căci inamicul a plătit scump această pierdere.
          El se odihneşte acum pe locurile unde a avut o moarte de erou.
 
(Arhivele Militare Naţionale Române, fond Microfilme)



Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă încheierea celei de-a VI-a ediţie a Concursului cu premii, Eroul meu de ieri şi de azi!


În urma evaluării rezultatelor la concurs, au fost desemnaţi următorii câştigători:
Locul I: Muntean Teodora, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al II-lea: Muşoaie Radu, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al III-lea: Crivăţ Florin, Morteni, jud. Dâmboviţa.
Menţiuni:

Petre Victor, Morteni, jud. Dâmboviţa;
Bujor Denisa, Morteni, jud. Dâmboviţa.

Toţi participanţii vor primi diplome de participare.
Premiile, constând în cărţi cu tematică istorică şi diplomele de participare, acordate de Oficiu, vor fi expediate câştigătorilor prin Poşta Română.
Vă mulţumim pentru participarea la concurs şi vă aşteptăm şi la ediţiile următoare!

 


Portrete de eroi

Generalul Nicolae Piperescu – eroic în faţa morţii
 

 

 

În Campania din 1916, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi, comandat de colonelul Nicolae Piperescu, a luptat împotriva trupelor germane pe raza judeţului Argeş. La marginea satului Valea Babei, după o noapte de luptă la baionetă, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi a ocupat o poziţie dominantă. În timp ce le indica militarilor direcţia în care să-şi concentreze tirul, colonelul Nicolae Piperescu a fost lovit în cap de un glonte.
Cu ultimele puteri, colonelul Piperescu şi-a îmbărbătat soldaţii, cerând să i se aducă drapelul regimentului, pe care l-a sărutat cu evlavie. Evacuat la spitalul din Piteşti, colonelul Piperescu a murit la 29 noiembrie 1916, lăsând „aminitirea unui soldat de rasă, aspru şi neînduplecat la datorie, eroic în faţa morţii“.
Corpul neânsufleţit al colonelului Piperescu a fost înhumat în Cimitirul Eroilor din Piteşti. La insistenţele familiei şi cu sprijinul Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război“, rămăşiţele generalului Piperescu au fost centralizate în Cimitirul Bellu Militar, în 1924.
În semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, generalul Piperescu Nicolae a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul“, Medalia „Avântul Ţării“ şi Medalia jubiliară „Carol I“.
Prin Înalt Decret i s-a atribuit post-mortem gradul de general de brigadă.
*
Generalul Nicolae Piperescu s-a născut în anul 1861 la Vlădeşti, judeţul Galaţi. A absolvit Şcoala Normală din Bârlad, fiind numit învăţător în comuna Câineni, judeţul Vâlcea.
Recrutat, a părăsit învăţământul şi s-a înscris la Şcoala Militară de la Bistriţa, devenind ofiţer în anul 1886. A lucrat mai mulţi ani în jandarmeria rurală.
În anul 1916 a primit comanda Regimentului 69 Infanterie, pe care l-a condus de la Dorohoi până în inima Transilvaniei, iar apoi pe crestele însângerate ale Oituzului.


Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din comuna Boiţa
 

                                                                                                            

 

Cimitirul este amplasat în vecinătatea DN 7, în comuna Boiţa, judeţul Sibiu, pe partea stângă (sensul de mers către Sibiu).
Primele înhumări s-au făcut în anul 1916, ca urmare a luptelor dintre trupele române şi cele germane din zona Turnu-Roşu.
După încheierea Primului Război Mondial, până în anul 1928, la Boiţa au fost centralizate osemintelor morţilor de război de pe Valea Oltului şi din zonelor limitrofe.
În anul 1929, în cimitir figurau înhumaţi peste 1.400 morţi de război de naţionalitate română, austriacă, germană şi italiană, identificaţi nominal şi necunoscuţi, înhumaţi în morminte individuale şi în gropi comune.
În prezent, în spaţiul cimitirului există morminte de război cu însemne de căpătâi pentru eroii din Primul şi al Doilea Război Mondial.
Necropola de la Boiţa a fost restaurată în anul 2009, prin inplicarea financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Evidenţa nominală a eroilor români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din comuna Boiţa, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Slatina
 

 

 

În perioada 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, pe un teren cu o suprafaţă de peste 4.000 metri pătraţi, situat la ieşirea de sud-est a oraşulului Slatina (pe şoseaua Slatina-Drăgăneşti), osemintele eroilor din Primul Război Mondial, morţi pe raza judeţului Olt.
În total, în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina au fost reînhumate osemintele a peste 650 de eroi români, germani, unguri şi bosniaci.
În prezent, necropola eroilor este situată în cartierul Steaua Roşie, str. Drăgăneşti nr. 2, peste drum de Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, fiind administrată de Primăria Municipiului Slatina, prin Direcţia Patrimoniu.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Portrete de eroi

Ecaterina Teodoroiu:

Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!

 

          Într-o dimineaţă geroasă, la 11 februarie 1918, un preot militar a strâns soldaţii în faţa unui mormânt de război din Valea Glodului, pe raza comunei Fitioneşti, jud. Vrancea, oficiind un parastas.
            Preotul identificase mormântul la 24 decembrie 1917, în ajunul Naşterii Domnului, când plecase cu icoana Naşterii şi un cântăreţ la diviziile armatei române. Atunci, preotul a observat două morminte în Valea Glodului, lângă drum, iar în momentul în care s-a apropiat „nu mi-a fost mică mirarea când văd c-am dat fără să mă gândesc peste mormântul eroinei de la Jiu, al cărui mormânt, cutare scriitor din [ziarul n.n.] România îl mutase la Mărăşeşti!”. Pe crucea din stejar a mormântului eroinei atârna o coroană de flori, uscată, şi casca de infanterie, spartă şi legată cu sârmă, iar inscripţia de pe însemnul însemnul de căpătâi menţiona statutul acesteia: „Eroina Ecaterina Teodoroiu, cercetaşă voluntară în reg 43/59 infanterie, moartă în fruntea plutonului ei, pentru Patrie”.
Preotul, emoţionat, i-a adunat pe soldaţi, cântând “Troparul” şi “Condacul Naşterii”, iar apoi le-a vorbit combatanţior despre Ecaterina Teodoroiu. Aşa au aflat militarii despre noaptea zilei de 4 septembrie 1917, stil nou, când armata germană a încercat să atace, la 21.45, în sectorul Dealul Secului, apărat de Regimentul 43/59 Infanterie. Ecaterina Teodoroiu s-a urcat pe parapetul tranşeului, strigându-le camarazilor: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”. În acel moment, militarii germani din Regimentul 40 Infanterie au tras o rafală de mitralieră, două gloanţe lovind-o pe Ecaterina în piept. Brancardierii au urcat corpul rănitei pe o targă, transportând-o la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, locul unde, în pofida îngrijirilor, fata născută în plaiurile Gorjului a trecut în lumea celor drepţi.
Citată prin Ordin de Zi, Ecaterina a fost înmormântată a doua zi cu onoruri militare.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu Jiu), la 14 ianuarie 1894, în familia ţăranilor Vasile şi Elena, în care mai figurau, în momentul naşterii sale, încă şapte copii.
A frecventat, până în anul 1915, Şcoala primară din Vădeni, două clase primare în municipiul Târgu Jiu, Şcoala româno-germană din Târgu Jiu şi Şcoala de moaşe din Bucureşti.
            Fiind înscrisă în Asociaţia cercetaşelor românce, din anul 1913, a fost repartizată la Crucea Roşie Română, în anul 1916, pentru îngrijirea răniţilor în Spitalul din Târgu Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (14 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată ca voluntară în Regimentul 18 Infanterie.
Până în momentul decesului, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu Virtutea cercetăşească în aur de război, iar pe linie militară cu Virtutea militară de război clasa a II-a. Figurează cu o zi în prizonierat, o plagă împuşcată în piciorul drept, tibia şi şoldul stâng fracturate.
            La 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitioneşti – Focşani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploieşti –Bucureşti – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată în faţa Primăriei Târgu Jiu, eveniment care a beneficiat de o asistenţă impresionantă din partea publicului.
            În 1936, sculptoriţa Miliţa Petraşcu, eleva lui Constantin Brâncuşi, a realizat deasupra mormântului eroinei un sarcofag din piatră.
            În memoria Ecaterinei, casa familiei Teodoroiu a fost transformată în muzeu (1938), iar Colegiul Naţional din municipiul Târgu Jiu îi poartă numele.
            De asemenea, artiştii români au realizat şase monumente dedicate Ecaterinei (Slatina – 1925, sculptor Dumitru Măţăoanu; Brăila – 1928, sculptor Vasile Ionescu-Varo; Tişiţa – 1934, sculptor Oscar Han; Azuga – 1937, sculptor Ioan Iordănescu; Străoane – 1972, sculptor D. Iliescu, Străoane – 2017), o statuie (Târgu Jiu – 1978, sculptor Iulia Oniţă), un bust (Mărăşeşti – 1994, sculptor Florin Musta).
            Ecaterina Teodoroiu se înscrie, prin sacrificiul său, în galeria celor peste 330.000 de eroi români din Marele Război, morţi, în luptă şi în prizonierat, pentru realizarea Românei Întregite.


Pași prin istorie

Cinstire şi veşnică pomenire eroilor
 

 

 
 

În municipiul Roman (jud. Neamţ), în cadrul Cimitirului civil „Eternitatea“, a fost amenajat Cimitirul de onoare al eroilor români şi germani din Primul Război Mondial.

 Necropola cuprinde două parcele cu 64 morminte individuale şi un osuar, sfinţit în 1928, în care au fost depuse osemintele a peste 5.000 eroi români şi germani din Marele Război.
Monumentul central este format dintr-un portal aşezat pe un postament masiv din beton armat, în patru trepte, pe care se înalţă 6 coloane masive din beton de formă dreptunghiulară. Coloanele sunt legate printr-o cupolă din beton. Între coloanele din mijloc, pe un suport din beton mozaicat, se află o cruce cu trei braţe, ce are înfăţişarea unui soldat cu braţele întinse în lateral. Crucea este flancată de două candelabre din fier forjat. Pe stâlpii de sub candelabre se găsesc basoreliefuri care înfăţişează simbolul aducerii aminte (casca ostăşească şi sabia). În partea superioară a portalului, pe o placă de marmură, este inscripţionat textul: Cinstire şi veşnică pomenire eroilor.
Sub postament se află osuarul în care sunt depuse osemintele militarilor centralizaţi din cimitirele izolate, amenajate în diferite localităţi de pe raza fostului judeţ Roman.
Evidenţa nominală a celor 1.366 eroi români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Roman, poate fi consultată pe site-ul oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


Pași prin istorie

Eroii români de pe raza comunei Strunga
 

 

 

În Primul Război Mondial, peste 150 eroi români au fost înhumaţi, în morminte individuale şi într-un mormânt comun, în cimitirele civile din satele Fedeleşeni şi Strunga, pendinde de comuna Strunga, jud. Iaşi.
Cercetătorii Oficiului au identificat până în prezent, nominal, 184 eroi români.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi pe raza comunei Strunga poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.


Eroul lunii

Comisarul Alexandru Popovici – un erou pentru neam
 

 

 

La 25 mai 1917, armata germană a recuperat din apele Dunării, o sticlă închisă ermetic, care avea în interior informaţii privind poziţiile şi depozitele acesteia. După investigaţii s-a ajuns la concluzia că autorul mesajului a fost comisarul Alexandru Popovici, şeful Poliţiei Portului Brăila. Acesta a fost arestat, împreună cu sergentul major Gheorhe Rădulescu, dar şi cu o serie de elevi ai liceului din localitate.
Pentru faptele sale, Tribunalul de război al Comandamentului German l-a condamnat pe comisarul Popovici la moarte prin împuşcare.
Soţia comisarului, împreună cu alţi brăileni, aduşi cu forţa la gardul cimitirului „Sfânta Maria”, au fost obligaţi să asiste la execuţie, la 22 iulie 1917. De asemenea, activitatea Liceului „Nicolae Bălcescu” a fost suspendată.
În pofida execuţiei, reţeaua informativă a comisarului Popovici a continuat să activeze, iar „plimbatul sticlelor” spre Galaţi nu a putut fi stopat de plasele germane instalate pe Dunare.
În cimitirul „Sfânta Maria” a fost ridicată o cruce cu inscripţia: „În acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost împuşcat de trupele germane, jertfindu-se ca un erou pentru neam”.
Osemintele eroului au fost reînhumate, în anul 1931, cu toate onorurile, în Cimitirul Eroilor „Sfântul Constantin” din Brăila.
Fiind erou al Poliţiei Române, comisarului Alexandru Popovici i s-a acorat gradul de general de brigadă post-mortem, prin decret prezidenţial, în 1993.

Top