OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Mircea Dem. Rădulescu, poet și dramaturg născut la Giurgiu pe 29.07.1889, a participat la Primul Război Mondial în Regimentul 3 Vlașca, fiind mutat apoi la Iași până la încheierea păcii.    Și-a urmat studiile liceale la București, absolvind apoi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Ca ziarist, a debutat la „Viața Românească“ în 1909, a colaborat cu mai multe publicații ale vremii, iar în perioada interbelică a cultivat inspirația patriotică în revista România Eroică prin mai multe poezii de război. A fost premiat de Academia Română pentru volumul „Poeme eroice“ apărut în 1915. 
Din opera sa prezentăm câteva poezii de război.

 
 
Balada Eroilor
Cei ce căzut-au pentru țară
Sunt cei mai falnici dintre noi,
Ei s`au jertfit în luptă-amară
Cei ce căzut-au pentru țară.
Cu-avânt și cu simțire rară
Toți ai pământului eroi
Cei ce căzut-au pentru țară
Sunt cei mai falnici dintre noi!
 
Cei ce căzut-au vitejește
Sunt sfinții Neamului Martiri
Printrânșii Patria trăiește...
Cei ce căzut-au vitejește
Cucernic sufletu-i slăvește
Ca pe-un altar din mănăstiri:
Cei ce căzut-au vitejește
Sunt sfinții Neamului Martiri!
 
Cei ce căzut-au pentru țară
Peste pământu `nsângerat
Jertfind o`ntreagă primăvară,
Cei ce căzut-au pentru țară...
Crucificați în lupta-amară
Pe lanul câmpului bogat
Cei ce căzut-au pentru țară
Nu au murit – ci-au înviat!
Mircea Dem. Rădulescu

 

România Eroică, Anul XI – Nr. 5, Mai 1930, p. 3

 
 

Portrete de eroi
Locotenent Nicolae Stoleru căzut la datorie în luptele din Munții Călimani

În data de 12 septembrie 1916, în luptele pentru ocuparea vârfului Piatra Roșie din Munții Călimani, cade la datorie locotenentul Nicolae Stoleru. Trupul său nu a putut fi recuperat.
La aflarea veștii morții lui, Nicolae Iorga scria: „Învățătorimea noastră pierde pe unul din cei mai buni dintre adevărații ei apostoli, pe N. Stoleru din Baia (...)“.
Pentru a păstra vie memoria sa, în anul 1937, cetățenii comunei Baia au ridicat, în centrul localității, un bust din bronz, reprezentându-l pe învățătorul-erou Nicolae Stoleru.
Tot în semn de respect, pentru întemeietorul învățământului din Baia, Școala nr. 1 din satul Baia a primit numele Școala Gimnazială „Nicolae Stoleru“.
Nicolae Stoleru s-a născut la data de 14 septembrie 1878, în satul Călinești, judeţul Botoșani, într-o familie de țărani. După absolvirea școlii primare în satul natal, a urmat Școala Normală „Vasile Lupu“, din Iași fiind repartizat învățător în satul Broșteni din județul Suceava.
În anul 1904 s-a transferat în satul Baia unde profesează timp de 12 ani, fiind preocupat de nivelul de educație al țăranilor.
Printre realizările sale sunt de menționat: înființarea „Casei de Sfat și Cetire Sătească“ (bibliotecă, sală de lectură, sală de spectacol, sală pentru muzeul satului), a corului fetelor și flăcăilor, o formație de dansuri populare, Cercul „Deșteptarea Sătenilor“, Societatea de cumpătare „Unirea“ (care milita pentru combaterea alcoolismului), Banca Populară „Ștefan Vodă“, o brutărie, un atelier de dogărie și tipărirea foii „Vestitorul Satelor“.
După intrarea României în Primul Război Mondial, locotenentul în rezervă Nicolae Stoleru este încorporat în Regimentul 56 Infanterie Fălticeni.

---

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Lăpușna, Raionul Hâncești, Republica Moldova
 
În seara zilei de 9 iulie 1941, Divizia 15 Infanterie se găsea în apărare pe aliniamentul Boghiceni - Lăpușna.
În prealabil, puternica ofensivă opusă de sovietici în zona masivului Cornești determinase oprirea ofensivei Armatei 4 române și pregătirea unei noi manevre. Bogat împădurit, cu dealuri înalte de circa 400 de metri, care dominau înălțimile înconjurătore, masivul Cornești forma un puternic bastion de apărare și putea constitui pivotul unei ample manevre defensive împotriva trupelor române care înaintau în sudul Basarabiei.
În acest context, în dimineața zilei următoare, inamicul a pornit la atac pe șoseaua Hâncești - Lăpușna, cu un efectiv de patru batalioane și sprijinit de un puternic foc de artilerie. Față de acțiunea forțelor sovietice, comandamentul diviziei s-a văzut pus în situația critică de a nu putea riposta cu operativitate, deoarece avea forțele împrăștiate într-un dispozitiv de aproximativ 15 kilometri, brăzdat de un teren extrem de frământat și cu drumuri impracticabile. Din acest motiv, sprijinul Diviziei 11 Infanterie s-a dovedit salutar, aceasta atacând cu un batalion și o baterie pe direcția Bălceana – Lăpușna.
Două zile mai târziu, Detașamentul „General Dumitru” a contraatacat pe direcția Lăpușna, ocupând înălțimile cu cotele 256 și 188 (situate la nord-est de localitatea menționată) și obligând trupele sovietice să se retragă în debandadă spre Hâncești.
În urma confruntărilor, trupele române au capturat 250 prizonieri, dar, în același timp, au suferit grele pierderi în vieți omenești. Combatanții români morți la datorie în aceste încleștări au fost înhumați pe raza  comunei Lăpușna. În primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unităţile armatei sovietice au distrus mormintele eroilor, iar după război, pe locul acestora au fost ridicate diferite construcţii particulare.
În anul 2022, prin grija și cu sprijinul financiar al Oficului Național pentru Cultul Eroilor, în comuna Lăpușna a fost ridicată o operă  comemorativă de război, care cinstește memoria eroilor români decedați la datorie pe aceste meleaguri.  
Evidenţa nominală a morţilor de război români înhumaţi în comuna Lăpușna  (raionul Hâncești, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

---

 
Ce-a de-a XIV-a ediții a concursului „Eroul meu de ieri și de azi“ s-a încheiat
 

 

Astăzi, 21 decembrie 2022, a continuat activitatea de înmânare a premiilor pentru câștigătorii concursului „Eroul meu de ieri și de azi“.
Astfel, domnul colonel Petruț-Dănuț Sârghe-Ciobanu a înmânat câștigătoarei locului al II-lea al acestui concurs, de data aceasta, secțiunea desen, elevei Slobozeanu Maria-Ilinca, diploma și premiul. Concurenta este eleva Școlii Gimnaziale nr. 279 din București și a venit însoțită de domnul profesor Radu Titus, care i-a susținut hotărârea de a participa.
Pentru implicarea în derularea acestei activități, domnului profesor i s-a înmânat, de asemenea, diploma de onoare.
 

---

Ce-a de-a XIV-a ediții a concursului  „Eroul meu de ieri și de azi“ s-a încheiat
 

 
Luni, 19 decembrie 2022, domnul colonel Petruț-Dănuț Sârghe-Ciobanu, directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, a înmânat câștigătoarei locului al III-lea la concursul „Eroul meu de ieri și de azi“, Purcărea-Ciulacu Viviana Mihaela, elev caporal al Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir“ din orașul Breaza, județul Prahova, premiul obținut pentru eseul prezentat în cadrul concursului.
Sub coordonarea domnului profesor Viorel Dănuț Ionescu, eleva caporal a adus, prin lucrarea prezentată, un elogiu bunicului său, colonel medic militar Stelian Ciulacu, despre care afirmă că „este Eroul familiei mele, iar eu sunt prezentul țării mele“.
Participarea tinerilor la concursul organizat de instituția noastră este o dovadă că păstrarea memoriei eroilor își face loc printre preocupările lor, fapt ce îi onorează, atât pe ei cât și pe cadrele didactice care le sprijină nobilul efort.

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

Mircea Dem. Rădulescu, poet și dramaturg născut la Giurgiu pe 29.07.1889, a participat la Primul Război Mondial în Regimentul 3 Vlașca, fiind mutat apoi la Iași până la încheierea păcii.    Și-a urmat studiile liceale la București, absolvind apoi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Ca ziarist, a debutat la „Viața Românească“ în 1909, a colaborat cu mai multe publicații ale vremii, iar în perioada interbelică a cultivat inspirația patriotică în revista România Eroică prin mai multe poezii de război. A fost premiat de Academia Română pentru volumul „Poeme eroice“ apărut în 1915. 
Din opera sa prezentăm câteva poezii de război.

 

 Invalizii

Cu fețele `ncordate de tainice dureri
Ei trec purtând în suflet o nevăzută rană;
O zdreanță `nlocuiește tunica lor de eri
Și spânzură pe-un umăr de umbra diafană!
 
Pe stradă trecătorii grăbiți se duc și vin;
Bacanta trece caldă sub blăni de zibelină;
Rotund ca un abate cu pântecele plin
Nababul se răsfață culcat în limuzină…
 
În jurul lor e viață și vuet de motor,
Miresmele se `mbină cu ritmuri de mătasă…
Și nimeni nu cunoaște în bietul cerșetor
Pe marele Ulisse care s`a `ntors acasă!
 
Ei trec ca niște triste epave omenești
Târându-și beteșugul pe cârjile lor grele
Și`n lutul lor nevolnic nu poți să deslușești
Vulturii ce `și muiară aripile în stele…
 
Plecați-vă genunchii, voi, aprigii dușmani,
Voi, farisei: voi, falnici nababi, voi curtizane;
Nu pângăriți virtutea cu-ai voștri ochi profani;
Sunt buze ce pătează prea sfintele icoane!
 
Ca să-i priviți în față vi-e sufletul nedemn;
Târâți-vă `n țărână cu frunțile plecate…
Trec Mucenicii Țărei… Pe cârja lor de lemn
Se sprijină belșugul și-a voastră sănătate!

 

Mircea Dem. Rădulescu

 România Eroică, Anul XI – Nr. 8-9, August-Septembrie 1930, p. 8

 

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC

 

Proiectul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor Erou în suflet de copil la Colegiului Național Victor Babeș din Capitală
 

                                                                
Miercuri 14 decembrie 2022, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat o activitate cultural-educativă din cadrul proiectului Erou în suflet de copil, la invitația Colegiului Național Victor Babeș din Capitală.
Acțiunea s-a desfășurat în cadrul Simpozionului municipal Onoare și Patrie: rolul și importanța Armatei în dezvoltarea României (1866-1989), organizat și găzduit de către colegiul bucureștean.
În deschiderea evenimentului, directorul adjunct al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor a vorbit elevilor despre domeniul cultul eroilor în România și despre responsabilitatea tinerei generații privind cunoașterea și perpetuarea memoriei sacrificiului suprem făcut de militarii români care au luptat în războaie.    
În continuare, specialiștii Oficiului au realizat o scurtă incursiune în istoria României   moderne și contemporane, însoțită de prezentarea a două monumente comemorative de război de pe raza municipiului București, reprezentative pentru jertfa de sânge a eroilor români, care a făcut posibilă făurirea României Mari, la 1 Decembrie 1918.
Operele comemorative de război care au fost prezentate elevilor amintesc de eroii neamului românesc, căzuți în Primul Război Mondial: Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul „Carol I“ și Arcul de Triumf, amplasat la intersecția Bd-lui Mareșal Alexandru Averescu cu Șoseaua Pavel D. Kiseleff.  
La finalul evenimentului, directorul adjunct al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor a decernat Colegiului Național Victor Babeș o diplomă de onoare, în semn de apreciere pentru îndeplinirea, cu devotament, a nobilei misiuni de educare a elevilor, în spiritul respectului faţă de eroii României şi față de valorile istoriei naţionale.

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă încheierea celei de-a XIV-a ediţii a Concursului cu premii, Eroul meu de ieri şi de azi!

Pentru secțiunea pictură/desen, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnaţi următorii câştigători:
Locul I: MUNTIANU Rebeca Georgiana și ZBEREA Bianca, municipiul Iași, județul. Iași;                              
Locul al II-lea: SLOBOZEANU Maria-Ilinca, municipiul București;
Locul al III-lea: CIUVICĂ Alexia, orașul Breaza, județul Prahova.            

Pentru secțiunea eseu, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnaţi următorii câştigători:
Locul I: GEORGESCU Ana-Ruxandra, municipiul Craiova, județul Dolj;
Locul al II-lea: NICOARĂ David Traian, municipiul Alba Iulia, județul Alba;
Locul al III-lea: PURCĂREA-CIULACU Viviana-Mihaela, orașul Breaza, județul Prahova.

 
Premiile, constând în cărţi cu tematică istorică şi diplome acordate de Oficiu, vor fi expediate câştigătorilor prin poştă, sau pot fi ridicate de la sediul instituției începând cu data de 16.12.2022.

Vă mulţumim pentru participarea la concurs!

                                             
Comunicarea rezultatelor celei de-a XLIV-a ediţii a concursului „Să nu ne uităm eroii!”
 
 

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC


 
Viteji, ce-ați căzut pentru țară,
Ostași ai credinței, soldați,
Vă fie țărâna ușoară
Viteji, ce-ați căzut pentru țară, sub vremea ce trece fugară
Ori-unde`n morminte voi stați,
Vă fie țărâna ușoară,
Ostași ai credinței, soldați!

Mircea Dem. Rădulescu

Ostașul Român
 

rmata română a început să fie organizată pe baze statornice, din anul 1830. Până la acea dată evenimentele politice nu i-au îngăduit să îmbrace forma în care se găseau celelalte armate europene.
Să aruncăm o scurtă ochire asupra stărilor de lucruri aflătoare în țările românești în timpurile îndepărtate, – care stau la bază, ca motive hotărîtoare, în evoluțiunea armatei românești.

I
În cursul veacurilor, poporul român a știut să lupte, în contra inamicilor cotropitori, datorită darurilor sale firești, instinctive și naționale, așezate de Dumnezeu în o făptură bună, cuminte, răbdătoare și iubitoare de pământ strămoșesc.
Suferințele îndurate, dela cotropitorii țărilor românești, au întărit neamul românesc și l`a pregătit pentru nenumăratele războaie repurtate, pe care le-a dus, în chip minunat, cu vitejie.
În vremurile vechi, cu armamentul rudimentar și improvizat, oștenii români au luptat cu îndârjire demnă de admirat, ducând faima de apărători ai creștinătății în colțul răsăritean al Europei și în toate țările apusene.
Voevozii se așezau în fruntea oștilor românești, pe care le îmbărbătau și le avântau în lupte grele, care se încheiau mai totdeauna, cu victorii de partea românilor.
Războaiele, în trecutul istoriei românești, erau destul de dese – aproape câte o campanie în fiecare an – din pricina deselor încălcări ale țărilor.
Doctrina practicată în războaiele duse de români a fost aceea a apărării teritoriului național, – adică doctrina războiului defensiv.
Numai când a fost vorba de rezolvarea chestiunii reîntregirei neamului românesc, într`un acelaș singur cuprins de țară, atunci armata a purtat război ofensiv.
Multe sunt faptele de arme săvârșite în ultimul război al reîntregirei neamului românesc.
Aceste fapte nu pot să fie descrise în cadrul unui singur articol de revistă.
La ultimul război, în afară de armata activă, de rezerve și de miliții, pe diferitele fronturi largi și pe terenuri accidentate, a luat parte și tinerimea în serviciile dinapoia fronturilor și femeile au servit în spitale.

                                                   

Generalul Dragalina moare în linia I-a a luptelor din munții Gorjului.
Generalul Praporgescu moare în luptele din munții de pe stânga Oltului.
Moare Generalul Poetaș apărând pământul Basarabiei.
Mor vitejește în fruntea unităților, mulți coloneli, foarte mulți lt. coloneli și maiori, care au îmbărbătat pe soldați.
Numărul ofițerilor inferiori morți în cursul ultimului război a fost foarte mare: murind vitejește, la cot cu bravii soldați. Eroi anonimi.
Sute de mii de ostași umili eroi ai neamului românesc, au murit.
Soldați și gradați fără un braț, fără un picior, fără un ochi, hotărâți să fie reformați medical, au cerut să fie retrimeși pe front.
Bătrâni – veterani a încă două războaie recente – au cerut și au luptat, din nou, în 1916, în fruntea tinerilor ostași, mulți din ei, căzând eroic.
Regele Ferdinand I a decorat 75 de drapele ale regimentelor care s`au distins prin fapte de bravură și de bărbăție în războiul din 1916-1919.
Pilde frumoase au dat, pe front, în tranșee și în mijlocul răniților:  Regele Ferdinand I, M.S. Regina Maria și Membrii Familiei Regale, pentruca să adaoge la avântul războinic al luptătorilor pentru reîntregirea României, credința în biruință.

 II
 Ostașul român – ofițer sau soldat – este acelaș în timp de pace, ca și în timp de război: este bun, este foarte bun.
Un singur lucru îi trebuește ca să fie și să rămână bun: să aibă comandant și armament.
După afirmațiile căpeteniilor militare streine materialul uman, românesc, este excelent.
Soldatul român este rezistent la marșuri, îndurător în împrejurări grele, știe să sufere cu resemnare, se mulțumește cu mijloace modeste în repaosul bine-meritat, ca și în luptele aprige; o masă simplă, îi redă buna dispoziție; el cântă la bucurie ca și la mâhnire; joacă de frig, joacă după ceasuri de oboseală.
Ofițerul român e cel mai bun și cel mai apropiat tovarăș al soldatului: frate mai mare, părinte sufletesc și șef ascultat.
Corpul ofițeresc român e un corp selecționat, de elită, posedă o mare cultură generală și o perfectă pregătire profesională, calități care sporesc în mersul către gradele superioare, în raport cu experiența și cu vârsta.
Ofițerul român este un element, constant, de legătură între armată și societate, un factor determinant în evoluțiunea progresului și civilizației țării românești.
Soldatul român prețuește și iubește pe șeful său: săvârșește acte de devotament, de credință și de sacrificiu, cum rar se pot cità în alte armate.  

 
În această zi, mare, gândul nostru aleargă aici și mai departe – în timp și în spațiu la camarazii de eri și de astăzi, cu care se va puteà asigurà în viitor, trăinicia păcii, răsărită de atâtea sacrificii, comune, îndurate în războiul mondial de deunăzi, la care, cu toții, au luat parte sângeroasă: aliații și ostașii noștri, români.
 

General N. Negreanu

 
România Eroică, Anul XL – Nr. 5, Mai 1930, p.p. 15-16.
 

---

Portrete de eroi

Locotenent-colonel Emanoil Brădăţeanu
 

 
Între acţiunile militare desfăşurate dincolo de Bug şi de Nipru de către Corpul de munte şi Corpul de Cavalerie din compunerea Armatei a 3-a, cea mai aprigă a fost cea de la Malaia Belosjorka. Din cei aproximativ 600 militari români care au participat la lupte, circa 20 de ofiţeri şi 400 soldaţi şi-au pierdut viaţa.
În luptele crâncene de la Malaia Belosjorka, din 27-28 septembrie 1941, a căzut eroic şi locotenent-colonelul Emanoil Brădăţeanu.
Pentru curajul manifestat în lupte şi pentru jerfa supremă, locotenent-colonel Brădăţeanu Emanoil a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a şi înaintat la gradul de colonel.
Evidența morților de război români idențificați nominal, înhumați în comuna Malaia Belosjorka (raionul Vasilevski, regiunea Zaporojie, Ucraina), poate fi accesată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor la secțiunea Lista morților de război/ al Doilea Război Mondial.

*

Emanoil Brădăţeanu s-a născut la 17 iunie 1894, în satul Drăgoieşti, judeţul Suceava.
În anul 1916 a absolvit Şcoala militară de ofiţeri de infanterie din București. A luat parte la Primul Război Mondial în cadrul Regimentului 16 Infanterie. S-a distins în luptele pentru eliberarea Transilvaniei (1916) și în Campania din 1919, fiind decorat cu ordinul „Coroana României“ clasa a V-a, cu spade şi panglică de „Virtute Militară“.
A fost avansat constant, fiind sublocotenent (1916), locotenent (1917), căpitan (1920), maior (1921), locotenent colonel (1940), colonel post-mortem (1941).
În perioada interbelică a îndeplinit funcţii corespunzătoare gradului și pregătirii sale militare în Regimentele 96 și 83, Infanterie, Comandamentul 6 Teritorial, Batalionul 6 Vânători, Centrul de recutare Sighet, Tribunalul militar al Corpului 6 Teritorial, Regimentele 91 și 37 Infanterie.
La 15 iulie 1940 a fost numit comandant al Regimentului 10 Vânători de Munte din Brigada 2 Mixtă Munte, în fruntea căruia a început, la 22 iunie 1941, acţiunile pe Frontul de Est, evidenţiindu-se în atacurile de la Hotin şi Vierhovca.
Pentru vitejia de care a dat dovadă a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ şi Ordinul „Steaua României“
 

De Ziua Națională a României, ceremonie comemorativă în municipiul Bacău
 

 
Joi, 1 Decembrie a.c., cu prilejul Zilei Naționale a României, s-a desfășurat, în municipiul Bacău, o ceremonie comemorativă dedicată morților de război ale căror oseminte au fost descoperite accidental pe teritoriul județului Bacău.
Începând cu ora 09.00, în prezența oficialităților și a invitaților, osemintele depuse în sicrie au fost transportate de la Biserica Militară „Sfântu Gheorghe și Eroii Neamului“ la Cimitirul de onoare al eroilor „Poligonul de tragere“ situat pe strada Constanței.
După intonarea imnului de stat al României a avut loc oficierea slujbei religioase de reînhumare a osemintelor care au aparținut morților de război, doi militari și două victime civile, căzuți în Primul Război Mondial, moment urmat de depunerea coroanelor de flori și susținerea alocuțiunilor.
Instituțiile de la nivel local cu atribuții în domeniu, consiliate de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, au colaborat pentru punerea în demnitate a osemintelor morților de război și pentru păstrarea vie a memoriei sacrificiului acestora.
Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Bacău în colaborare cu Baza 95 Aeriană Bacău. La activitate au fost invitați și reprezentanți ai Asociației de Tradiții Militare Românești „Regimentul 3 Artilerie 1877“ din Bacău, care au purtat uniforme militare specifice Primului Război Mondial.

***

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor mulțumește, pe această cale, tuturor instituțiilor implicate în derularea acestui eveniment comemorativ:
Consiliul Local al Municipiului Bacău, Primăria Municipiului Bacău, Institutul de Medicină Legală Iași, Baza 95 Aeriană Bacău
 

Pași prin istorie
Morți de război români din Primul Război Mondial
 

        
Peste 150.000 de militari români au fost luați prizonieri în Primul Război Mondial. Statisticile, reci și seci, consemnează că, în lagărele de prizonieri administrate de bulgari, germani, turci și austro-ungari etc., au murit zeci de mii de militari români.
Unii dintre morții de război români au fost identificați nominal începând cu anul 1920. Pentru o serie de eroi s-au folosit numele inscripționate pe cruci. Pentru alți morți de război români au fost consultate registrele de deces, păstrate la administrația cimitirelor.
Suntem conștienți că identificarea nominală a morților de răboi din Primul Război Mondial nu este încheiată și nici nu este facilă, fiind o preocupare constantă a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
Recent au fost digitalizate datele unor morți de război români din Primul Război Mondial, provenind dintr-o sursă de arhivă germană. Cu acest prilej s-au identificat referințe despre 384 de militari români [275 identificați nominal și 109 necunoscuți (8 fără număr matricol, iar 101 cu nr. matricol)], morți în lagărele de prizonieri germane, pentru care nu s-a consemnat lagărul în care au decedat și nici locul înmormântării.
Singurul element de referință este că pentru 18 dintre prizonieri se confirmă că au murit pe teritoriul României (în județele Buzău, Covasna și Maramureș), iar unul singur a decedat pe teritoriul Poloniei.
De asemenea, pentru 307 morți de război români se cunoaște data morții.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, fără loc de mormânt precizat, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Zgărdești, Raionul Telenești, Republica Moldova
 
În perioada 02-26 iulie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la ofensiva generală de pe frontul Prutului,  cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
În cadrul acestei vaste operaţiuni, Divizia 5 Infanterie a fost angajată, începând cu data de 9 iulie, în „Bătălia de la Zgărdești-Mândrești”, misiunea acesteia fiind de a  asigura flancul drept al Corpului 54 Armată.
Cu un dispozitiv de atac organizat pe două eșaloane și având flancul stâng întărit, marea unitate română a manevrat pozițiile ocupate de inamic cu regimentele 8 și 32 Dorobanți. Acționând ofensiv, prima unitate a respins inamicul din satul Zgărdești, cucerind localitatea. În același timp, Regimentul 32 Dorobanți s-a confruntat cu forțele sovietice, care ocupau o poziție defensivă la est de satul Mândrești și pădurea Gliceni.
Ostilitățile au continuat și în ziua următoare, dispozitivul inamic de la Mândrești fiind atacat de trupele române, cu un efectiv de două batalioane. Manevrând pe la sud poziția, acestea au reușit să anuleze superioritatea numerică a sovieticilor, care beneficiau de forța unei brigăzi de cavalerie, obligându-i să se retragă precipitat.
Combatanții români morți la datorie în aceste încleștări au fost înhumați pe raza  satelor Zgărdești și Mândrești, ambele pendinte de comuna Zgărdești. Printre victimele bătăliei s-a numărat și sublocotenentul Petre D. Ioan, din Regimentul 8 Dorobanți. Pentru faptele sale de arme, acesta a fost ridicat, post-mortem, la gradul de locotenent și a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, cu spade și panglică de „Virtute Militară”, clasa a V-a.
În primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unităţile armatei sovietice au distrus mormintele eroilor români.
Evidenţa nominală a morţilor de război români înhumaţi în comuna Zgărdești  (raionul Telenești, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Târnauca, Raionul Herța, Ucraina
 
La 22 iunie 1941, în contextul declanșării Operațiunii „Barbarossa”, trupele române au participat la declanșarea acțiunilor militare desfăşurate de Wermacht în sudul Uniunii Sovietice, cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
În dimineața zilei menționate, militarii Regimentului 6 Roșiori se aflau în dispozitiv de luptă pe frontiera Bucovinei, în zona postului de supraveghere Boranca – Fundul Herței, fiind puternic motivați de a tăia rețeaua de sârmă ghimpată care marca frontiera și de a deschide astfel drumul spre porțile orașului Cernăuți.
 În această stare de spirit deosebită, cavaleriștii Escadronului 3 au executat fulgerător „o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei”, după cum consemnează documentele unității, alungând într-o jumătate de oră inamicul din cazemate și cucerind astfel Dealul Bobeica.
Întrucât forțele sovietice nu au fost anihilate definitiv, revenindu-și din șoc și începând să execute un foc năprasnic și ucigător din a doua linie de cazemate, militarii români au pornit din nou „la asalt să cucerească cu baioneta și cu grenada vizuinile de oțel și beton”. Aflat în prima linie a lanțului de trăgători, strigând: „Înainte băieți!”, sublocotenentul Popescu Paul Liviu a fost lovit de gloanțele vrăjmașe, murind la datorie „ca un brav între bravi cu ochii ațintiți spre apele Prutului și ale Nistrului și cu mâinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Bucovinei sfințit de acum prin sângele său generos și viteaz. Sfidând moartea și disprețuind glonțul dușman, el a arătat fostului său instructor că știe să lupte și să moară ca un adevărat erou, Patriei că știe să-și jertfească cu drag viața pentru izbânda ei, iar Neamului întreg că trebuie să fie mândru de a avea asemenea fii nepieritori”. În anul 1942, pentru faptele sale de arme, tânărul ofițer român a fost ridicat post-mortem la gradul de locotenent.
Osemintele combatanților români care au decedat în aceste confruntări au fost înhumate în cimitirele satelor Hreațca și Proboteşti, ambele pendinte de comuna Târnauca. În primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, mormintele eroilor români au fost dezafectate de unităţile armatei sovietice.
Evidenţa nominală a morţilor de război români înhumaţi în comuna Târnauca (raionul Herța, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

Regina Maria a României: „Soldați români! Odihniți-vă în pace!”

Soultzmatt, regiunea Alsacia, Franța, 9 aprilie 1924. Regele Ferdinand și Regina Maria a României participă la ceremonia de inaugurare a Cimitirului eroilor români, locul unde osemintele a peste 600 de militari români, decedați în lagărele germane din 35 de sate și comune, au fost centralizate prin implicarea Societății „Mormintele Eroilor”, începând cu anul 1919, cu spijinul autorităților franceze și al Comitetului pentru Mormintele Românești din Alsacia.
La vremea respectivă, presa din România a relatat despre cimitirul de la Soultzmatt ca fiind unul din „frumoasele cimitire de eroi români, organizate de Societatea <<Mormintele Eroilor>>”, menționând apoi despre implicarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria: „Suveranii noștri au ținut ca primul omagiu să-l aducă morților căzuți în Alsacia și Lorena, unde mormintele lor sunt îngrijite cu o pietate și o dragoste frățească de către populația din localitate. Suveranii români au depus flori pe aceste morminte, atât de îndepărtate de familiile lor îndurerate și de Țara căreia ei i-au trimes ultimul lor gând”.
Necropola de la Soultzmatt a fost amenajată în apropierea lagărului (într-o pădure de lângă localitate, pe platoul Valea Păstorului). O alee generoasă, flancată pe ambele laturi de parcele cu mormintele eroilor români (553 sunt individuale), duce la monumental central (de forma unei cruci) la baza căreia un citat al Reginei Maria, inscripționat pe o placă din marmură albă, îi omagiază pe eroii români: „Soldaţi Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”.
În latura dreaptă și în latura stângă a monumentului central sunt amenajate două gropi comune, ambele marcate cu câte o cruce creștină, morții de război români centralizați în acestea fiind necunoscuți. La baza crucii din latura dreaptă, o placă din bronz menționează că în locul respectiv au fost centralizate, în anul 1924, osemintele a 71 de eroi români necunoscuți, exhumate de la Steinbrunn-le-Haut.
În anul 1933, o statuie din bronz, simbolizând o femeie în timpul rugăciunii, modelată de sculptorul Oscar Han, a fost dezvelită în latura stângă a cimitirului
În anul 2019, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a mediatizat evidența nominală a 433 de eroi români, centralizați în Cimitirul de onoare de la Soultzmatt, identificați în documente de arhivă din România.
Între timp, au fost identificate documente suplimentare, întocmite în perioada interbelică de către francezi și germani.
În acest moment, există indicii certe despre amplasarea în Cimitirul de la Soultzmatt a mormintelor a 557 de eroi români, menționându-se pentru fiecare mormânt în parte dacă în locul respectiv este vorba despre un mort de război identificat sau necunoscut, parcela și numărul mormântului, precum și despre locul de unde au fost exhumate osemintele.
Suplimentar, în baza unor documente olografe, întocmite cu acuratețe de către partea germană, s-au conturat următoarele aspecte:

• 63 de eroi români decedați în lagărul din Soultzmatt nu sunt menționați pe însemnele de căpătâi din cimitir;
• au fost identificați nominal 297 de eroi români care au fost exhumați de la Koetzingue (62) La Broque (9), Châtas (6), Ensisheim (75), Ergersheim (2), Steinbrunn-le-Haut (94), Niederentzen – (1) și Walheim (48) care în prezent figurează în necropola de război ca eroi români necunoscuți.

Evidenţa actualizată a morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Soultzmatt sau confirmați ca decedați în lagărele de la Châtas, Ergersheim, Koetzingue, La Broque, Niederentzen, Steinbrunn-le-Haut și la Walheim poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Primul Război Mondial.

 



Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală
                           

Luni, 28 noiembrie 2022, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Capitală au desfășurat o activitate cultural-educativă în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, în sala de festivități a unității de învățământ.
În deschiderea evenimentului, directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, domnul colonel Petruț-Dănuț SÂRGHE-CIOBANU a vorbit elevilor despre însemnătatea Zilei de 1 Decembrie care, pentru fiecare român, reprezintă un prilej de reflecţie în ceea ce priveşte sacrificiile în vieţi omeneşti care au permis, la sfârşitul Primului Război Mondial, desăvârşirea unităţii naţionale a poporului român.
Activitatea a fost onorată de prezența veteranului de război, participant la al Doilea Război Mondial, domnul maior (rtg.) Ilie Ștefan, ajuns la venerabila vârstă de 101 ani. Acesta le-a relatat participanților momente dramatice atât din experiența sa de pe front, cât și din perioada de prizonierat. 
Pentru a veni în întâmpinarea nevoii de cunoaștere a elevilor, alocuțiunile specialiștilor Oficiului, dr. Cătălin FUDULU și dr. Robert STOICULESCU au inclus o scurtă incursiune în istoria statului român modern, însoțită de prezentarea a cinci monumente comemorative de pe raza municipiului București, reprezentative pentru identitatea comunității în care se află.
Operele comemorative de război, care au fost prezentate elevilor, amintesc de eroii neamului românesc care au căzut în Războiul de Independență, în Primul și Doilea Război Mondial, precum și în teatrele de operații, unde Armata Română a desfășurat misiuni: Monumentul Independenței (1877) din Parcul Obor, Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, Arcul de Triumf amplasat la intersecția Bd-lui mareșal Alexandru Averescu și Șoselei Pavel D. Kiseleff, Monumentul Eroilor Patriei din al Doilea Război Mondial, situat pe esplanada din fața Universității Naționale de Apărare Carol I și Monumentul eroilor militari căzuţi în misiune în teatre de operaţii şi pe teritoriul României situat în fața Palatului Copiilor.
O atenție deosebită a fost acordată istoricului realizării Mormântului Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, simbolul eroismului românesc, precum și faptului că anul viitor se aniversează Centenarul Ostașului Necunoscut al României.
 De asemenea, de o prezentare detaliată a beneficiat și Arcul de Triumf, un monument reper atât pentru Capitală, cât și pentru întreaga țară, care a fost realizat pentru a celebra victoriile Armatei Române în luptele din Primul Război Mondial. Monumentul este decorat cu basoreliefuri și medalioane, a căror simbolistică transmite o serie de valori morale și creștine care au stat la baza curajului și a victoriei în luptă a Armatei României.
Programul evenimentului a inclus și momente artistice precum recitaluri de poezie cu tematică istorică și muzică, susținute de elevi din cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai.
La finalul evenimentului, directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor a decernat plachete și diplome de onoare participanților la activitatea dedicată Zilei Naționale a României.
 

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 1

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 2

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 3

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 4

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 5

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 6

Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală 7

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC




ÎN ARMISTIȚIU

Se încheiase armistițiul.
De trei zile ningea mereu... Fulgi mari cădeau din adâncurile cenușii, potopind pământul de zăpada și dând pădurilor o înfățișare de fantasme.
Între tranșeele noastre și cele inamice, rețelele de sârmă ghimbată, încărcate de zăpadă, păreau alcătuite din niște uriașe octogoane de vată, menite parcă să nu mai scrijălească carnea bieților ostași.
De trei zile deci tunurile își încetaseră gemetele și moartea nu mai pornea în sbor din gurile lor de oțel, iar acolo unde tranșeele noastre și cele inamice nu aveau mai mult de patruzeci cinzeci de metri între ele, – ostașii celor două neamuri cari până eri se omorau reciproc, începuseră acum a`și asvârli, unii altora, pachete de tutun, pâine și cutii cu conserve.
O liniște de mormânt domnea peste cei înmormântați de vii în tranșee, de parcă tot pământul ar fi fost cufundat în vis.
Pe creasta unui munte, într`un adăpost de stânci cu o deschizătură prin care se putea urmări un larg sector al inamicului, soldatul Toader al Aniței, sta la postul său de observație, nespus de fericit, pentru  că din acel loc înalt pe care se găsea, el putea să`și vadă satul, în vale, care se găsea sub cotropirea dușmanului.
Ochii lui căutau să sfredelească orbota zăpezii ce cădea mereu și din cauza căreia abia putea să vadă ca printr`o ceață deasă, icoana atât de dragă a satului în care își lăsase tot ce avea el mai scump pe lume.
Dar, cu toată perdeaua ce i-o punea în față roiul fulgilor de zăpadă ce curgeau necontenit prin văzduh, el tot putea să`și ghicească gospodăria, – o căsuță mica, învelită cu pae, la capătul satului, lângă moară, – și cu trei plopi la poartă, – singurii plopi în tot satul.
Nu știe bine: e numai părere sau vede în adevăr un sul de fum ce se ridică din hornul căsuței lui drept spre cer, – semn prin care înțelegea că în casă este viață.
Privirea căuta să se anine când de ușa de la tindă, când de portița cea mică, la care stau de streajă cei trei plopi – doar va zări pe vre-unul dintr`ai lui, intrând sau eșind.
„Șed în casă, că e frig!“, – gândi Toader și porni să`și depene ghemul amintirilor, retrăind viața lui tihnită din naintea răsboiului, alături de Smaranda și de cei doui băieți, Sănducu și Niculăiță, cari acum aveau, unul 9 și altul 7 ani.
Ca prin vis își vede prispa pe care a dormit atâtea veri decând se știe pe lume și unde s`a jucat, atâtea sărbători, cu cei doi copilași… Ce vor fi făcând ei oare?.. Or fi crescut mari sau vor fi piperniciți, neavând ce mânca?.. Dar boulenii lui?...
Uite-le și coșarul lor… Ce dor îi este de ochii lor blânzi! … Pe Miercan l`a cumpărat de la Obor… pe Sambotin l`a crescut de când era vițel sugaci… Or fi având ei nutreț oare?...
De când s`a `ncheiat armistițiul, mereu îl bate gândul să se strecoare, noaptea, printre rețelele de sârmă, în vale, să dea o raită până acasă… De împușcat, nu l`ar fi împușcat inamicul, că doar e armistițiu, dar…de ce să nu mai aibă nițică răbdare, când a putut răbda atâta, amar de vreme?...
Ca mâine se va încheia pacea și atunci va fi iarăși lângă Sănducă, lângă Niculăiță și lângă Smaranda lui…
Cernerea zăpezii a încetat de-odată  și acum Toader își vede, limpede, satul și casa…
În adevăr, de pe horn ese fum, dar prin ogradă nu e nimeni.
I-se strânge inima, că nu vede nicio căpiță de fân, nicio glugă de coceni, în tot cuprinsul gospodăriei lui… Bieți boi! .. ce-or fi mâncând?...
Dar deodată Toader tresare… Ușa tinzii s`a deschis și din năuntru ese o mulțime de norod… Ce va fi căutând atâta lume la el în casă?...
Doamne, visez? – se`ntreabă Toader, frecându-se la ochi… Inima parcă e străpunsă de un cuțit, privind cum patru inși scot din casă un sicriu, îl ridică pe umeri și pornesc înconjurați de norod…
De la poartă s`a desprins acum un steag bisericesc ce pornește înaintea mulțimei…
În aceiași clipă, pe gardul ogrăzii lui s`a lăsat un stol de ciori, cari par un zăbranic de doliu… Un geamăt surd și ochii ostașului se umplură de lacrimi; un nod i-se pune în gât și vrea parcă să`i ia răsuflarea…
O mie de obuze nu i-ar fi strivit inima, ca întrebarea ce și-o pune acum, hohotind în plans:
„ Sănducu, Niculăiță sau Smaranda“?...
Dar iată că alaiul cotește spre biserică.
Toader vede acum un sicriu lung și un geamăt de un rănit răsună surd între stâncile adăpostului: „Smaranda!“
Cu sufletul frânt, vru s`o ia la goană pe vale dar, la eșirea din adăpost, arma lui căzu de-a curmezișul, ca o barieră ce i-se punea în cale și atunci parcă s`a simțit zgâlțâit de umeri, iar din adâncul pământului, dela cei cari și-au făcut datoria până la capăt, i-se pare că un glas a întrebat; „Ce vrei să faci?!“
Un geamăt nou și ochii lui, plini de lacrimi, se `ntovărășiră iarăși spre icoana jalnicului convoi, ce petrecea la locul de vecinică odihnă pe biata Smarandă…
Încremenit ca însăți stâncile în mijlocul cărora se găsea, rămase Toader al Aniței, până când nu mai putu să vadă nimic de-a lungul drumului pe care `i plecase pentru totdeauna fericirea, – și, în această încremenire cine l`ar fi văzut, n`ar fi putut înțelege dacă, pe marmura zăpezii, chipul turnat ca din aramă era o făptură omenească, vie, sau o statue înfățișând cea mai sfâșâetoare durere!
Vasile Militaru
România Eroică, Anul XI, Nr. 10-12, pp. 10, 11.

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Întrebările concursului Să nu ne uităm eroii! 
 

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 08.09.2022 a celei de-a XLIV-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 02.12.2022.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.12.2022.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!
 

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XIV-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 05.09 – 02.12.2022
 

 

Aşteptăm participarea dumneavoastră, la cele două secțiuni ale concursului!
•    Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
•    Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 12.12.2022.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2023, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

 

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC

Pământul Sacru

 
Un grup de 200 studenți români, făcând o călătorie de studii la Grenoble în Franța, sub conducerea d-lui Șerban, profesor la Universitatea din Iași, au avut frumoasa idee de a duce într`o urnă, pământ luat de pe mormintele eroilor francezi care dorm în pământul românesc.
Această ideie, care ar părea bizară multora la noi, a produs o puternică impresie în Franța. Guvernul francez a decis ca acest puțin pământ sfințit de sângele și trupul ostașilor francezi morți în România, să fie primit cu mare ceremonie și a delegat pe d-l Honnorat ministrul instrucțiunei publice să asiste la acest act.
În aceste condițiuni, solemnitatea a luat în ziua de 19 Sept. 1920 un caracter înalt. Urna a fost așezată pe o estradă în amfiteatrul din strada vechiului Templu (Vieux Temple) în care se adunase o asistență extrem de numeroasă. Sala era încadrată cu tricolorul francez și român, iar studentele române purtau frumoase costume naționale.
Sau pronunțat înălțătoare discursuri pentru România, de d-nii: Honnorat, Ministrul instrucțiunei publice, Dumas rectorul Universităței din Grenoble, General Marioulet, guvernatorul orașului și al regiunei Lyon, iar pentru Franța au vorbit d-nii Take Ionescu, dr. Profesor Șerban și studentul Popa.
Muzica a intonat „La Marseillaise“, iar corul studenților români imnuri patriotice.
S`a format apoi imens cortegiu, cu o muzică militară în frunte, care a purtat în mod  solemn urna cu pământul sacru, în biblioteca Universității, unde se va păstra totdeauna.
Studenții români au lăsat cu acest prilej, cea mai bună amintire populațiunei din Grenoble.
Fie ca faptul acesta să rămână pentru noi toți un frumos exemplu de modul cum se respectă de celelalte națiuni, pământul în care dorm eroii lor. 

1) Societatea Mormintele Eroilor prin atașatul nostru militar din Varșovia face cuvenitele cercetări pentru identificarea acestor morminte românești.
 
România Eroică, Nr. 1/1921, p 15.

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC

La data de 23 octombrie 1916, au debutat amplele operațiuni militare pentru apărarea defileului Jiului, în contextul desfășurării Primului Război Mondial. Sacrificiul suprem al generalului Ioan Dragalina, comandantul Armatei Române, precum și implicarea întregii populații civile, femei și copii din orașul Târgu Jiu, în luptele de pe Valea Jiului sunt descrise în articolul publicat de România Eroică în anul 1929, pe care îl redăm mai jos.

 
VICTORIA DELA JIU
 

Situația, în sectorul Jiului, era îngrijorătoare, pe frontul românesc, către sfârșitul lunii Octombrie 1916.
Comanda armatei 1-a fusese încredințată generalului Dragalina dela Cerna.
Bănățean de fel, blând și prietenos, adânc pătruns de simțul datoriei și al răspunderii, generalul Dragalina era chemat să facă față primejdiei ce apăsa la Jiu.
Ideea lui dominantă era să pronunțe o contra ofensivă viguroasă cu trupele disponibile ale diviziei XI, isbind inamicul de front și să`l lovească de flanc, cu un detașament mixt, ce era să vină din direcția Cerna-Baia de Aramă.
La comanda trupelor grupului Jiu era colonelul Anastasiu.
Deși obosit de drum și de lucru, după o noapte întreagă, Dragalina pornește în susul apei Jiului, în dimineața zilei de 25 Octombrie 1916, ca să îmbărbăteze luptătorii. La Lainici, în munții Gorjului știri vin că patrulele inamice pătrunseseră și se găseau spre sud, între Lainici și Bumbești.
La înapoere în îngustimea defileului, automobilul generalului merge cu năprasnică iuțeală prin locul primejduit al gloanțelor inamice. Patrulele trag, de zor, în generalul curagios și din sutele de gloanțe iată brațul drept lovit. Bravul general se împotrivește să fie evacuat și întârzie pe front: dar nevoit fu trimes în grija spitalului din palatul regal din Capitala țării unde, pansat și operat prea târziu, moare, curând, în ziua de 9 Noiembrie 1916, după celălalt viteaz general Praporgescu.

 
*
*          *
 

Inamicul își urma înaintarea spre sud.
În seara zilei de 26 octombrie, infanteria inamică scobora prin potecile munților Gorjului; capetele coloanelor zăreau orașul Târgu-Jiu, unde după ordinele lui Falken-hayn, avea să între în ziua de 27 Octombrie.
Trupele românești executau planul rânduit de viteazul general Dragalina, rănit, care se găsea grav bolnav cu harta întinsă pe patul suferinței sale, de unde conducea victoria trupelor dela Jiu, – ce era să-i ilumineze ultimele-i zile și ceasuri, întru realizarea visurilor sale pentru reîntregirea neamului.
Trupele noastre erau așezate în forma unei semi-cerc, în a căruia concavitate intrau trupele inamice. Centrul semicercului era la Turcinești pe apa Jiului de unde trupele românești se întindeau spre răsărit și spre apus.
Aci, la centru, se găsea brigada XXII mixtă, a inimosului colonel Obogeanu, care trebuia să împingă și să străpungă frontul inamic în direcțiunea Tetila-Sâmbotin-Schela.
Pe stânga Jiului spre răsărit era brigada XXI mixtă colonel Jipa, întinsă până la Bumbești care avea să atace inamicul în flancul stâng, fața la vest.
Batalionul maior Trușculescu avea să acopere Târgul-Jiu în spre nord, și să țină legătura cu detașamentul Dejoianu.
Acest detașament, tare de 4 batalioane infanterie, un escadron cavalerie și 2 baterii artilerie venea din direcțiunea Cerna-Baia-de-Aramă: primise însărcinarea să cadă în flancul drept și în spatele inamicului.
Ziua de 27 Octombrie 1916 va rămâne înscrisă, cu litere de aur, în istoria războiului nostru de întregire.

 
Oșteni români, olteni, par mai îndârjiți ca nici odata: sunt hotărâți să răsbune pe bravul general Dragalina.
Dis de dimineață, inamicul reîncepe mișcarea, spre sud, pe un front larg. E ceață. De abia la ora 10 dimineața, orizontul se limpezește.
Dela această oră începe contra-atacul de front și de flancuri de partea trupelor noastre.
Artileria română bate cu preciziune și cu un real efect în văzul tuturor.
Inamicul e sguduit, e turburat; caută să se împotrivească cu îndârjire.
Năvală oștenilor olteni e năpraznică.
Inamicul se clatină pretutindeni. La centru, bavarezii părăsesc arme; fug în spre Sâmbotin-Schela; cad prizonieri din parte-le.
La dreapta românilor, inamicul e gonit în munți.
La fel se petrec lucrurile în stânga noastră; impetuosul Dejoianu, cu detașamentul său, după un mars de 100 km, făcut în două nopți și o zi, cade în flancul și în spatele inamicului care e silit la retragere și la părăsire de material.
Inamicul, pretutindeni, e silit să se retragă și să lase prizonieri și material pe câmpul de luptă, refugiindu-se în munți.
Sublocotenentul de rezervă Pătrășcoiu, din satul Arsuri, cere voe dela comandantul său pe care o obține, ca să pună mâna pe artileria inamică, care trăgea din acel sat, – ceea ce și isbutește, în cât o capturează noaptea și întoarce tunurile spre inamic, cu care trage.

 *
*          *

O mică unitate germană se strecurase, din întâmplare, în dimineața zilei de 27 Octombrie în spre vestul orașului Târgu-Jiu.
Orașul era aproape pustiu. Puținii militari rămași, bătrâni, femei și copii erau în case cu polițiștii localității; mai se găseau și răniții din spital.
O vorbă își face drum, în auzul tuturor acestora, ca un curent electric ea străbate prin inimă: cu toții sar în afara orașului ca să răpună dușmanii cari încercau să pătrundă.
Subcomisarul Popilian își adună gardienii, cercetașii și elevii liceului iau arme dela spital dela răniții mai grav; femei, bătrâni, fete, băieți iau ce găsesc în curți; răniții din spitale părăsesc paturile. În fruntea tuturor acestora pune un căpitan rănit la picior, ce se găsea în spital, – cu toții pornesc la pod, pentru apărarea orașului.
Între cercetașii, care au luat parte la această luptă, se afla și cercetașa Ecaterina Teodoroiu care rămânând în rândurile oștirii, a fost înaintată în 1917, la gradul de sub-locotenent, în urma bravurii dovedită și în alte lupte, la care a luat parte.
Lupta îndârjită se deslănțue. Femeile îndeaproape cu bărbații; copiii aduc gloanțe; luptătorii trag și sgomot infernal se aude. Inamicul e zăpăcit că nu-i succede nici o încercare de a pătrunde în oraș.
Sublocotenentul Popilian dă asalt podului cu gardiștii și cercetașii; căpitanul rănit face o întoarcere a inamicului peste apa Jiului cu milițieni.
Răniții sunt transportați pe brancarde, de femei care vin pe linia de foc.
În după amiaza zilei, o companie a Comandamentului 59, din Romanați, aleargă la pod și fugărește inamicul; un grup de cavalerie din detașamentul Dejoianu face prizonieri.
Inamicul de pretutindeni e fugărit sau capturat. A doua și a treia zi, trupele române continuă urmărirea victorioasă. Inamicul perde, treptat, treptat, tot terenul câștigat, e silit la retragere grăbită, care se schimbă în o totală zăpăceală. Până în ziua obștescului sfârșit al viteazului Dragalina, care se interesa de mersul operațiunilor dela Jiu, armata noastră fugărise pe dușman!
Inamicul pierduse mult material de război, mulți prizonieri, avusese mulți morți și mulți răniți.
Victoria noastră dela Jiu a fost recunoscută și de inamici.

                                                                                                           N.N.
România Eroică Anul X, 1929, Nr. 11-12, p.p.25, 26, 27.
 

Portrete de eroi
Sublocotenent Băbeanu Alexandru Rene, eroul de la Robănești
 

În dimineaţa zilei de 10/23 noiembrie 1916, sublocotenentul Alexandru Băbeanu se afla în cadrul forțelor care acționau de-a lungul văii Tesluilui, pe comunicația Popânzălești, Bojoiu, Robăneștii de Jos, pădurea Pârşani (judeţul Dolj).
Regimentul 4 Roșiori avea misiunea să sprijine retragerea Diviziei 1/17 Infanterie, supusă în acel moment unei puternice presiuni din partea forțelor germano-austro-ungare.
Atacul violent al artileriei inamice a obligat regimentul să renunțe la cai și să lupte pe jos. Deși nu dispuneau de mijloacele specifice infanteriei, cavaleriștii Regimentului 4 Roșiori au continuat lupta cu prețul vieții lor. În această încleștare și-a pierdut viața, lovit mortal în cap, sublocotenentul Băbeanu Alexandru Rene.
Eroul a fost înhumat în Cimitirul Bellu Militar, din Calea Șerban Vodă nr. 249, sector 4, Bucureşti.
Descendent dintr-o familie boierească, Băbeanu Alexandru Rene s-a născut în anul 1896, în fostul județ Romanați.
A ales meseria armelor și a urmat mai întâi cursurile Liceului Militar de la Mânăstirea Dealu, apoi pe cele ale Școlii Militare de Cavalerie de la Târgoviște, pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent. A fost încadrat în funcția de comandant de pluton la Escadronul I din Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria“, din Divizia 1 Cavalerie.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Baimaclia, Raionul Căușeni, Republica Moldova
 

 
În perioada 02-26 iulie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la ofensiva generală de pe frontul Prutului,  cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
În cadrul acestei vaste operaţiuni, Divizia 35 Infanterie a acţionat pe văile râurilor Bucovăţului şi Bîcului, precum şi în sud-est, în sectorul Palanca, Caplani, Gura Roşie, Hanul Căşla şi Căuşanii Noi, unde a înregistrat pierderi mari în vieţi omeneşti.
Una dintre subunităţile încadrate în divizia menționată a acționat, în perioada 19-20 iulie 1941, în dispozitivul de luptă angajat în zona satului Baimaclia. Este vorba de Regimentul 67 Infanterie, ai cărui combatanți s-au remarcat prin „curaj şi spirit de sacrificiu dovedit pe câmpul de luptă”, după cum este consemnat într-o notă informativă referitoare la faptele de arme ale militarilor români. Patru dintre aceștia, în frunte cu locotenentul post-mortem Mihalache Nicolae, decorat cu Ordinul Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară, au murit în aceste încleștări, fiind înhumaţi în cimitirul civil al satului Baimaclia.
În anul 1943, Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, împreună cu autorităţile locale, au marcat mormintele acestora cu patru cruci din beton.  În primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unităţile armatei sovietice au dezafectat mormintele eroilor români.
Șaptezeci și șapte de ani mai târziu, parcela a fost restaurată, prin efortul financiar al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, ceremonia oficială de inaugurare desfășurându-se la data de 29 aprilie 2022.
Evidenţa nominală a morţilor de război români înhumaţi în satul Baimaclia  (raionul Căușeni, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial la secţiunea Lista morţilor de război.

Pași prin istorie
Morți de război români la Ulm, Germania
 
În orașul german Ulm, urbe amplasată pe Dunăre, în landul Baden-Württenberg, germanii au amenajat în Primul Război Mondial un lagăr în care au fost internați prizonieri din armatele inamice.
Prizonierii au fost internați în barăci din lemn, la periferia localității. Spitalul lagărului a fost situat pe un deal, într-un loc administrat de garnizoană.
La vremea respectivă, prizonierii care au decedat în lagăr au fost înmormântați, individual sau în gropi comune, în locul numit „Cimitirul lagărului”.
După Primul Război Mondial, Ministerul Apărării Naționale din România a sintetizat datele morților de război români decedați în lagărul din orașul Ulm, fiind identificate două locuri de înhumare: un mormânt în Cimitirul evreesc și 100 de militari identificați nominal, înhumați în peste 50 de morminte, individuale și comune, într-o parcelă localizată în Cimitirul central din Ulm.
Analizându-se datele din perioada interbelică (evidențele nominale de la cimitir) cu cele întocmite de administrația lagărului (consemnările deceselor) s-au identificat nominal 143 de morți de război români, decedați în lagărul din Ulm, din care: 29 figurează doar în registrul de înhumări al cimitirului, 84 au fost identificați ca decedați în lagăr și luați în evidența cimitirului, iar 30, desi sunt confirmați ca morți în lagăr, nu figurează în evidența cimitirului.
Prizonierii români cu gradul cel mai mare au fost sergenți, fiind identificați la Ulm patru morți de război români cu gradul menționat.
Acolo unde au existat indicii certe că este vorba despre unul și același soldat s-a menționat, între paranteze rotunde, numele eroului așa cum a fost redactat diferit într-unul din registre.
De asemenea, desi s-au identificat soldați cu nume identice nu este cazul unor repetări de nume, atâta timp cât militarii au activat în regimente diferite.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul din Ulm, Germania, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

Luna aceasta se împlinesc 93 de ani de la dezvelirea, în data de 13 octombrie 1929, a monumentului dedicat eroului Lt. Victor Ioachimovici, căzut în luptele desfășurate la Turtucaia, în timpul Primului Război Mondial, la data de 24 august 1916. Evenimentul, la care au participat membrii Societății „Cultul Eroilor“, ai Baroului Ilfov și ai Ministerului Armatei, a fost prezentat în articolul publicat de România Eroică în numărul său din anul 1930, pe care îl redăm mai jos.
 
Un monument simbolic
La cimitirul militar Belu, în ziua de 13 Octombrie 1929, a avut loc pioasă solemnitate, pentru desvelirea monumentului ridicat de d-l Emil Ioachimovici, avocat, pentru cinstirea Eroului Locot. Victor Ioachimovici, fiul său, mort în luptele dela Turtucaia la 24 August 1916, cât și pentru amintirea tuturor Eroilor căzuți în aceleași lupte, ale căror trupuri luate de apele Dunării au rămas fără morminte. Monumentul simbolizează aceste morminte.
La această solemnitate au asistat: familia Eroului, reprezentanți din partea Societății „Cultul Eroilor“, Baroului Ilfov, Ministerului Armatei și un public foarte numeros.
Un Escadron de onoare pe jos din Regimentul 9 Roșiori cu drapel și muzică a dat onorurile militare.

*
*          *

Victor Ioachimovici, doctor în drept dela Paris, locot. în rezervă  în Regimentul 36 Vasile Lupu, pleacă la decretarea mobilizării în 1916 să-și facă datoria pe câmpul de luptă atât de însuflețit, încât ultimele cuvinte ce-l despart de cei dragi de acasă, sunt de un eroism impresionant: „De va fi să fim împresurați, eu n`am să mă predau“. Ș`a plecat.
Aceste cuvinte sunt gravate și pe monument. Se avântă aprig în sângeroasa bătălie dela Staroselo. Bulgarii împresoară armata română. Alături de Victor Ioachimovici luptă vitejește Curtovici și Feraru și mulți alții, dar aceștia cad întâi.
Eroul continuă lupta, dar e prea slab față de cei ce-l înconjoară, și preferă moartea decât predarea. Își rupe sabia, iar cu revolverul își descarcă două gloanțe în inimă și se prăbușește în Dunăre.
Acesta îi este mormântul. Ultimele lui cuvinte au fost: „Trăiască România Mare“.

*
*          *

Tatăl Eroului a realizat o operă de artă adevărată, cât și de pioasă solicitudine creștinească, înălțând un monument, nu numai în amintirea fiului său, ostaș fără mormânt, dar și întru amintirea și gloria tuturor luptătorilor dela Turtucaia.
Monumentul, prin înfățișarea lui, prin totalitatea imaginelor ce reprezintă, și a simbolurilor cu înțeles adânc ce poartă – el însuși simbolic – este un exemplu și un isvor de inspirație, nu numai pentru operele comemorative pentru Eroi, dar și pentru cultul morților în general.
Această valoare a monumentului, cât și dorința de a pune un model deosebit, la îndemână celor ce vor să comemoreze un scump dispărut, fie din lumea Eroilor, fie din lumea tuturor, ne-a îndemnat să publicăm acest supliment al revistei „România Eroică“, cu descrierea monumentului, explicarea imaginelor și simbolurilor ce poartă, cât și cuvântările înălțătoare ținute la solemnitatea desvelirei.
 
România Eroică, Supliment 1930, p. 2.

Lecție deschisă despre monumentele eroilor din Capitală
 

,,Statuile, monumentele și lăcașurile de
odihnă ale eroilor și martirilor neamului
sunt pentru trupul țării, ca și icoanele din casele noastre.” (N. Iorga)

 
Marți, 18 octombrie 2022, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat o activitate educativ-comemorativă din cadrul Proiectului Erou în suflet de copil, la sediul Școlii Gimnaziale nr. 279 din București.
În cadrul a trei lecții deschise, specialiști ai Oficiului le-au vorbit elevilor despre domeniul cultul eroilor în România și despre importanța existenței în țara noastră a unei instituții care acționează permanent pentru conservarea monumentelor și necropolelor dedicate militarilor români care au căzut la datorie pentru Patrie, precum și pentru perpetuarea respectului pe care generațiile care le-au urmat îl datorează acestora.
Lecțiile deschise desfășurate la unitatea de învățământ din Capitală au pus accent pe o serie de monumente comemorative de pe raza municipiului București, reprezentative pentru identitatea comunității în care se află. Monumentele și parcelele de război care au fost prezentate elevilor amintesc de eroii neamului românesc care au căzut în al Doilea Război Balcanic, în Primul și al Doilea Război Mondial, precum și în teatrele de operații, unde Armata Română a desfășurat misiuni în ultimii ani.
O atenție deosebită a fost acordată Mormântului Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, simbolul eroismului românesc, precum și faptului că anul viitor se aniversează Centenarul Ostașului Necunoscut al României.
De asemenea, având în vedere principiile care guvernează domeniul cultul eroilor la nivel național și internațional – nediscriminarea, toleranța, reconcilierea între popoare, pacea – specialiștii Oficiului le-au relatat elevilor că România, a fost printre primele țări care, după Primul Război Mondial, au acordat același respect și militarilor de altă naționalitate căzuți la datorie și înhumați pe teritoriul țării noastre. În context, a fost prezentat Monumentul eroilor francezi din Grădina Cișmigiu.
Interesul pe care elevii l-au manifestat față de domniul comemorării eroilor, reprezintă o motivație suplimentară pentru Oficiul Național pentru Cultul Eroilor să continue seria activităților din cadrul proiectului Erou în suflet de copil, aflat anul acesta la cea de-a treia ediție.
 

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

În toamna anului 1916, a avut loc bătălia de la Brașov pentru apărarea trecătorilor din Munții Carpați. În acest context, s-au desfășurat luptele de la gara Bartolomeu, pe care Gazeta Transilvaniei le invoca în articolul publicat în anul 1921, și pe care urmează să îl redăm în continuare.

                                                          
„O SERBARE PIOASĂ
 

Ținutul Bârsei ca și orașul Brașov, au fost în toamna anului 1916 teatrul unor lupte sângeroase și disperate. Nevoită să se retragă în fața inamicului superior ca număr și armament, unitățile armatei Române, au susținut o luptă pe viață și pe moarte, cedând numai după sângeroase ciocniri terenul.
Mulți eroi, în cea mai mare parte necunoscuți și-au găsit moartea pe aceste câmpii, în luptele din preajma Brașovului și mai ales în luptele de la Gara Bartolomei.
Osemintele acestor eroi au fost adunate de mâini pioase într`un cimitir comun lângă gara Bartolomei pentru aducerea aminte a generațiilor de mâine, pentru recunoștința ce o datorăm celor ce s`au jertfit pentru neam.
Cea mai grăitoare dovadă, despre recunoștința ce o datorăm desrobitorilor Ardealului, au dat-o însăși iubiții noștri Suverani, cari au ținut să fie de față la această serbare pioasă.

 
Baia de sânge de la Bartolomei
 

Unul din cele mai sângeroase episoade ale luptelor din toamna lui 1916, s`a petrecut fără îndoială la Bartolomei. Armata a II română fiind în retragere, o companie din regimentul 45 infanterie (Vlașca) primise ordinul să oprească înaintarea inamicului desfășurându-se în linie de trăgători dealungul liniei ferate, iar o altă jumătate de companie sub conducerea căpitanului Christescu, dincolo de gara Bartolomei.
Armatele inamice înaintau din trei direcții din spre Făgăraș, Sf. Gheorghe și Feldioara.
Timp de 2 zile unitățile românești așezate dealungul liniei ferate, au susținut lupta care se desfășurase între Sf. Petru și Brașov, oprind înaintarea dușmanului și înlesnind astfel retragerea grosului armatei Române.
A fost o lupta uriașă, în cursul căreia compania și jumătate din regimental 45 își cheltuise întreaga muniție.
Inamicul văzând rezistența îndârjită ce i se opunea, crezu că are în fața sa o puternică ariergardă românească. Concentră deci forțe și mai mari și în noaptea spre 10 Octombrie, efectuă trecerea liniei ferate mai sus de Bartolomei, silind jumătatea de companie să se retragă din fața inamicului.
Prin retragerea aceasta subită, în decursul nopței, aripa stângă a liniei de trăgători care se află înșirată dealungul căei ferate de dincoace de gară rămase descoperită și neînștiințată de cele întâmplate.
Inamicul care trecuse astfel linia ferată folosindu-se de întunericul nopței, a strecurat două mitraliere într-un canton de lângă gară, așezându-le într`un canton de lângă gară, așezându-le într`un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar în spatele chiar al liniei românești se furișaseră soldați germani înarmați cu granate de mână.
În zorile dimineței de 10 Oct. compania s`a trezit deodată luată din flanc de un foc ucigător de mitraliere. Mulți soldați au căzut chiar în primele momente.
Cei rămași în viață au început să se retragă. Făcând însă câți-va pași înapoi au fost întâmpinați cu granate de mână. Din cei 250 de soldați câți se găseau acolo nici unul nu a scapat cu viață. Toți au fost uciși în mod barbar din flanc și din spate.
Actul acesta de cruzime pe care-l recunoaște și inamicul în descrierea luptei de la Bartolomei, a fost fără de îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile pe care au susținut-o eroii români căzuți.
Imediat după luptă un ofițer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldați români uciși, pe care o reproducem.

 
Cimitirul și monumentul
 

Când treci bariera Brașovului vechiu spre drumul Stupinei; ochiul ți se oprește asupra unui nou cimitir care se înalță la dreapta dealungul liniei ferate, pe locul unde acum 5 ani sângele a curs șiroaie...
Este cimitirul eroilor de la Bartolomei, care cu ajutorul d-lui căpitan Iorga, un om de inimă și de inițiativă, a luat în scurt timp ființă devenind un loc pios de pelerinaj pentru toți cei cari știu să prețuiască și să cinstească jertfa neprihănită a mucenicilor unui neam, scăpat prin jertfa lor din lanțurile robiei.
Cimitirul a fost ridicat cu multă trudă deasupra liniei ferate și are o lungime de 250 metrii. Sunt 18 morminte înzestrate cu ornamente, cu straturi de flori și de verdeață.
În mijlocul cimitirului se înalță un monument masiv de o înălțime de aproape 3 metrii. Pe un piedestal masiv, construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur – simbolul gloriei veșnice. – Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate cu lanțuri mari de fer.

 
Serbarea
 

Cu toată vremea rece și ploioasă, brașovenii au venit în număr mare la serbarea pioasă pentru inaugurarea monumentului eroilor de la gara Bartolomeiu. Orașul a fost frumos pavoazat – în special calea Victoriei (str. Fântânei) și str. Lungă erau ornate cu verdeață și steaguri.
Ordinea polițienească era ținută de jandarmi și sergenți călări. Serbarea s`a desfășurat impunătoare și în perfectă ordine.
MM, LL, Regele și Regina, însoțiți de A.S.R. Principle Moștenitor și Principesa Maria au sosit în gara de Nord la ora 11, primiți de d-nii prefect al județului, primarul orașului și prefectul poliției. Primarul orașului d-l dr. Schnell, a salutat pe Suverani, oferindu-le tradiționala pâine și sare.
Dela gară s`a format un cortegiu regal de automobile, în cap cu două automobile în cari se aflau șefii autorităților civile.
Sosirea MM, LL la Bartolomeiu a fost salutată cu mii de urale entuziaste. Regele și Principele Moștenitor au trecut în revistă gărzile de onoare ale celor 15 regimente, reprezintate la serbare. În mormintele dela Bartolomeiu sunt eroi, soldați și ofițeri din (..0) regimente, cari au trimis steagurile lor să fâlfâie deasupra monumentului ridicat pentru glorificarea faptelor lor.
Suveranii iau loc în tribună și serviciul divin începe, oficiat de protopopii dr. V. Saftu și Borzea de la Făgăraș și Comănescu dela Codlea, înconjurați de preoții Prișcu și Stinghe (Sf. Nicolae) Maximilian (Brașovul – vechi), Mereț (Cetate), Greceanu (Herman), Simption (Săcele) și Furnica.
Protopopul Brașovului, dr. V Saftu ridică o înălțătoare rugăciune pentru sănătatea MM. LL.și a întregei dinastii, – apoi, inspirit de glasurile eroilor, serafimii în Ceruri, amintește porunca lor la iubire, pace și muncă pentru refacerea țărei.
Prefectul județului, d-l V. Mateescu, într`o descriere a luptelor după un scriitor german, predă monumentul în grija orașului. Termină strigând Trăiască MM. LL. Regele și Regina și Principele Moștenitor.
Primarul Brașovului, Dr. Schnell, citește în românește, angajamentul pios de-a păstra cu sfințenie monumentul eroilor dela Bartolomeiu și aduce omagiul orașului Suveranilor.
D-na general Dragalina, membră a Soc. Mormintele eroilor, aduce mulțumiri pentru felul cum Brașovul știe să aducă recunoștință eroilor. Arată care este datoria noastră față de aceia cari au repus cununa gloriei unui neam întreg.
Cel din urmă ia cuvântul d-l (…) Găvănescu care aduce într`o (…) mai cuvântare, salutul oștirei din corpul VII de armată și încredințarea dragostei și supunerei soldatului față de MM. LL. Regele și Regina. Dovezile acestora sunt jertfele eroilor cari au fost și astăzi sărbătoriți pios în prezența Suveranilor.
Apoi, MM. LL. Principele Moștenitor și Principesa Maria însoțiți de suită depun crini albi pe morminte. M.S. Regele cere să-i fie prezentat căpitanul I. Iorga pe care-l felicită călduros. M.S. Regina, de-asemenea mulțumește căpitanului Iorga pentru ceea-ce a făcut la Bartolomeiu ca să eternizeze sacrificiul eroilor.
Serbarea s`a terminat prin defilarea trupelor și a gărzilor de onoare cu cele 15 drapele. În ovațiuni nesfârșite Suveranii au plecat la ora 1 la gara mare, de unde cu un tren special s`au dus la București.“

(După Gazeta Transilvaniei)
România Eroică nr. 3 din 1921 p.p. 7,8,9.
 

Ceremonia de strămutare a osemintelor militarului italian Giovanni GUARIO 

„Eroii nu ne parăsesc nicicând
Li se aud profunzi prin secole paşii
Noi trecem toţi, ei rămân vibrând
Mereu contemporani cu toţi urmaşii.“
(Al. Andriţoiu)

 
Marți, 11.10.2022, începând cu ora 11.00, a avut loc ceremonia de strămutare a osemintelor militarului italian Giovanni GUARIO, înhumat în cadrul Cimitirului de Onoare Italian Ghencea, din municipiul București.
Activitatea de strămutare s-a desfășurat în baza prevederilor Acordului interguvernamental  româno-italian privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015, cadru legal care reflectă preocuparea autorităţilor celor două state pentru cinstirea memoriei eroilor, precum şi pentru protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război dedicate acestora.
Pe teritoriul statului român, au murit şi au fost înhumaţi peste 1.600 de militari de naţionalitate italiană, care au făcut parte din armată austro-ungară sau au fost prizonieri de război în prima conflagrație mondială. Inaugurat în cursul anului 1929, Cimitirul de Onoare Italian Ghencea din municipiul București adăpostește osemintele militarilor italieni, centralizate în perioada interbelică de pe tot cuprinsul României.
Evenimentul comemorativ a fost organizat de către Ambasada Republicii Italiene în România, prin Biroul Atașatului Apărării Italian la București, cu sprijinul structurilor specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul“ și Comandamentul Garnizoanei București.
Activitatea s-a desfășurat la inițiativa familiei eroului italian Giovanni GUARIO, având ca obiectiv repatrierea rămășițelor pământești ale acestui brav ostaș, decedat în municipiul Sighișoara, la data de 25 noiembrie 1918.
Participanții la ceremonie au fost cuprinși de emoţie, în semn de respect pentru memoria eroului italian, dar și pentru camarazii săi de arme înhumaţi în necropola de război. Ceremonia de strămutare a constituit, de asemenea, un prilej de reflecţie asupra sacrificiului eroilor, indiferent de naţionalitate, morţi în luptă sau în prizonierat, toţi punând interesul Patriei mai presus decât propria existenţă.
 

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

Voluntara  
Episod din luptele de la Mărășești de R.M.
 
 În cripta eroilor din Mausoleul Neamului dela Mărășești, printre osemintele eroilor cunoscuți și necunoscuți așezate acì, spre veșnică odihnă, sunt și o mână de oseminte mici, ale unui copil, să tot fi avut 16 ani.
Aceste oseminte încununate și ele de aureola zilelor de glorie ale Neamului Românesc, sunt ale fecioarei Maria Ion Zamfir din Mărășești, iar împrejurările în care această copilă a căzut jertfă nechemată dar primită pe altarul de sacrificii al răsboiului nostru de întregire, sunt pe cât de simple pe atât de duioase și iată cam cum se toarce firul povestirei acestor împrejurări.
Erà în preajma luptelor dela Mărășești. La observatorul dela Rateșul lui Haret (Putna), nu departe de Răzoare, erau 2 ostași. Unul se urcase într`un copac înalt de unde putea să vadă mai bine mișcările inamicului și comunica cele ce vedeà celuilalt soldat, care în genunchi, lângă copac, le transmiteà prin telefon la postul de comandă.
Bombardamentul era rar și de o parte și de alta; când și când câte o vâjâitură urmată de trăznetul exploziei, pe când gloanțele, țiuiau și sbârniau într`una ca niște roiuri amestecate de țânțari și albine uriașe.
Deodată ostașul din copac băgă de seamă că vorbește singur și că tovarășul lui de jos nu mai comunicà nimic la telefon. În acelaș moment telefonul prinse a sbârnâi, dar înăbușit, ca și cum ar fi fost închis într`o cutie. Fără a se uità în jos, spre a nu pierde din ochi mișcările dușmanului, strigă la el:

pădurii. Rânduri, rânduri ies și se tot avântă spre ai noștri!!...
Înmărmurit de curajul fetei, ostașul nu-i mai zise nimic, ci comunică la telefon spusele fetei.
Dar, un alt obuz venì urlând ca o spaimă de cutremura cu el întreg văzduhul și se abătu cu un trăsnit mai năprasnic, de data asta chiàr în fața copacului la câțiva pași...
Sfărâmăturile împreună cu pământul răscolit împroșcă tot copacul și ... telefonul sbură împreună cu mâna ce-l țineà...
Când ostașul se deșteptă din emoțiunea în care-l aruncase explozia și durerea ranei sale, se uită în copac. Fata nu mai erà. Îngrozit plecă ochii în jos spre a vedeà ceiace ghicise: Fata zăceà jos într`un lac de sânge ce-i curgea din cap. O schijă de obuz o lovise în frunte.
Se târî până la ea. Era fără suflare. Câteva raze de soare strecorate printre frunzele copacului îi mângâiau obrajii.
Atât a fost...
Postul de observație dela rateșul lui Haret își făcuse până la sfârșit datoria, iar duhul răsboiului primise pe lângă jertfele ce-și alesese și pe aceia ce se oferise singură.
... Nu i-a fost dat să trăiască, să fie soață, să fie mamă duioasă cum e chemarea femeilor în lume, ci în locul îmbrățișării mirelui, i-a fost dat copilă încă, îmbrățișarea de foc a glontelui ucigător, iar din sângele ei nu i-a fost dat să nască prunci, ci nevinovat și generos a curs pe pământul iubit ce până ieri cutreerase și însemnase cu toate amintirile copilăriei ei.
Odihnește-te în pace copil viteaz care ai nesocotit moartea, la loc de cinste, alături de camarazii tăi căzuți ca și tine vitejește pe câmpiile străbune, pentru apărarea și întregirea lor și fiți siguri cu toții că dacă toate trec și toate se uită în lumea asta, sacrificiul vostru glorios este veșnic, fiind pecetluit cu sângele vostru pe pământul ce ați apărat și înscris cu litere de văpae în chiar veșnicia în care ați intrat.
VII 1.24   R.M.
 
România Eroică Nr. 5-6/1924 pp.2-3.

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la inaugurarea, la data de 9 octombrie 1932, a monumentului eroilor din Comuna Fratoștița, Jud. Dolj. Cu acest prilej, redăm articolul publicat în numărul 10-12, Octombrie-Decembrie 1932 al revistei România Eroică despre acest eveniment.
 
MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA FRATOȘTIȚA
(fragment)
 
În ziua de 9 Oct, 1932 s`a serbat desvelirea monumentului eroilor din Comuna Frătoșița, Jud. Dolj, în prezența clerului și autorităților, cu această ocaziune s`a relevat activitatea culturală depusă de această comună.
Datorită membrilor „Casei Naționale de sfat și citire“ din această comună, s`au strâns până în prezent peste 1500 de cărți, 10 reviste populare în abonament anual, etc.
În cadrul frumoasei activități, s`a instalat un aparat de Radio, se urmărește apoi promovarea și întreținerea obiceiurilor românești în port, jocuri și cântece, se caută reînvierea cusăturilor românești prin instituire de premii pentru cele mai bune realizări.
Frumoasele rezultate căpătate în urma  muncii depuse de cetățenii acestei Comune și mai ales de D-l Căpitan Ureche, președintele Casei de Cetire și al Comitetului de Construcție al Monumentului, pot servi drept pildă tuturor locuitorilor acestei țări.
[…]
E.M.K.
România Eroică Anul XIII – Nr. 10-12, Octombrie-Decembrie 1932, p. 18.
 

CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC

La trei ani de la înființarea sa, la 12 septembrie 1919, Societatea „Mormintele Eroilor căzuți în Război“ publica în numărul III al revistei România Eroică, Darea de Seamă a Adunării Generale a Societății, cuprinzând un rezumat al bilanțului activității pentru anii 1921-1922. După cum reiese din prezentarea de mai jos, materialul reprezenta un volum de 80 de pagini, conținând toată activitatea depusă de către membrii societății, în cei doi ani de referință.
 
Asupra Adunărei Generale a Soc. Mormintele Eroilor Căzuți în Războiu
 
Joi, 15 iunie trecut, la ora 4 după prânz, a avut loc în sala de arme a Cercului Militar din Calea Victoriei, București, Adunarea Generală a Soc. Mormintele Eroilor, căzuți în războiu, sub preșidenția I.P.S. Mitropolit Primat al României, Miron Cristea, care e și Președintele activ al Societăței.
Membrii fiind în numărul cerut de statute, s`a dat lectură Dărei de Seamă a Comitetului Central al Societăței asupra activităței ei pe anul 1921-1922, care activitate este rezumată într`un  volum de aproape 80 de pagini imprimat, unde se găsesc toate datele și toată munca depusă în cursul anului 1921-22 atât de Comitetul Central cât și de către toate Comitetele filiale din țară, cum și rezultatele și succesele dobândite în misiunea propusă prin statutele și regulamentul Societăței.
Spre a se vedea toată desfășurarea de energii și sacrificiile făcute de Societate în misiunea ei, nu se poate vedea mai esplicit și documentat decât procurându-ți această Dare de Seamă.
Totuși, de și spațiul nu ne îngăduie a reda și noi cifrat această nobilă și înălțătoare activitate a ei, vom da numai un scurt rezumat în aceea că, în cursul anului budgetar, trecut, al Societăței, Comitetul Central împreună cu Comitetele din provincie, a înființat un număr destul de însemnat de cimitire, împrejmuindu-le și înfrumusețându-le cu plantații de arbori și flori și cu aleie; iar în unire cu Comitetele Mormintelor Eroilor din Străinătate, și a delegațiilor Crucei Roșii Franceză, Engleză și Americană, a înființat și sprijinit la îngrijirea cimitirelor de eroi prizonieri români din Italia, Franța, Germania, etc., și care cimitire după ilustrațiile redate în revista noastră, nu pot face decât cinste atât sprijinitorilor noștri aliați, cât și Comitetului nostru Central.
Tot societatea, ca și în exercițiile trecute, a procedat la deshumarea a zeci de mii de eroi români, francezi, etc., căzuți pentru patrie pe meleagurile pământului românesc: pe cei ceruți de familii i-a transportat la cimitirele din localitățile cerute, iar restul, pe acei împrăștiați sau acoperiți de tranșee i-a îngropat la cimitirele de Eroi. Tot societatea a încurajat ridicarea de monumente pentru comemorarea actelor de vitejie și a marelor jertfe a armatei noastre pentru înfăptuirea marelui nostru ideal istoric;  a ridicat un număr însemnat de troițe pe mormintele ofițerilor și a vitejilor morți, care s`au deosebit prin actele lor de bravura pe câmpul de luptă. Afară de aceasta, Comitetul Central a încurajat și partea sufletească a operei sale, sprijinind și un organ de publicație, care azi ca tehnică și ca conținut și-a dobândit un loc de cinste printre publicațiile de educație națională dela noi și care organ e însuși revista noastră și în care redăm această lămurire asupra Adunărei Generală a Societăței Mormintele Eroilor.
 
Ioan Dragoslav
România Eroică Nr. 3, iunie 1922

 

Luptele din Cehoslovacia între istorie și memorie: însemnările unui veteran de război

Prin amabilitatea doamnei Giana Pătrașcu, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a primit un material documentar intitulat „Memorialul unui veteran de război“, care conține memoriile unchiului său, Stan Plopeanu, combatant în cel de-al Doilea Război Mondial.
Stan Plopeanu s-a născut în satul Râmnicelu, judeţul Brăila. După absolvirea școlii primare din satul natal, a urmat Şcoala Normală din Buzău și Școala de Ofiţeri de Rezervă din Ineu, pe care a absolvit-o în martie 1944 cu gradul de sublocotenent. A fost mobilizat ca ofițer în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab“ Brăila, Divizia 10 Infanterie.
În paginile lucrării sale, care are ca motto cuvintele „Dăruiesc aceste însemnări memoriale vouă, nepoților și celor care îndrăgesc glia noastră strămoșească sfâșiată deseori, dar reîntregită întotdeauna, prin sacrificii și jertfe de români“, veteranul relatează aspecte de pe front, trăite pe viu, în cele mai grele lupte duse de Armata României pe Frontul de Vest, în Ungaria și Cehoslovacia. Aici a luptat, a fost rănit, a suportat durerea pierderii camarazilor, și cel mai important, a supraviețuit ororilor războiului.
Pentru modul exemplar cu care și-a îndeplinit misiunile de luptă încredințate, combatantul a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ cu spade clasa a V-a și citat pe ordinul de zi al Diviziei 10 Infanterie.
Lucrarea memorialistică este structurată în douăzeci de capitole („Evenimente fierbinți din august 1944“; „Botezul focului și luptele de la Slobozia“, „Deplasarea în Valea Prahovei pentru securitatea zonei“; „Gânduri necurate ale aliaților și pătrunderea în linia de bătaie a frontului“, „Violentele încleștări cu hitleriștii în localitățile Senná și Lešt, „Jertfele asaltului pentru cererirea fortăreței Oremov Laz, „Bătălii dezlănțuite cu sălbăticie în direcțiile localităților Lonec-Pliešovce “; „Ofensiva în forță a grupului de case, plin de mistere din Ohomi Dom“, „Momente de derută și noi victorii în văile râului Nitra“, „Vacarmul înfiorător pentru cucerirea blestematei cote 507, „Cetatea de foc Dubove supusă unui atac decisiv, „Forțarea râului Hron și pătrunderea în defileul Kozelnik“, „Momente de derută și noi victorii în văile râului Nitra“, „Cucerirea zonei dintre apele râurilor Vah și Morava“, „Creșterea ritmului ofensivei și străpungerea zidului de pe înălțimea Radosov“, „Rănit în încleștarea brutală și crudă cu inamicul, părăseam frontul cu inima învăluită de mâhnire, „Călătoria spre Țară: consecințe nefaste ale războiului, gânduri și reflecții“, „Întâlnirea cu satul natal înmărmurit de durere: destăinuiri, mărturii, tradiții“, „Victoria și pacea înrobitoare“, „Tendința de rusificare a națiunii române și falsa veșnicie a comunismului“).
După cum este consemnat și în documentele militare, în perioada decembrie 1944-mai 1945, Armata Română a desfășurat operațiuni militare pe teritoriul actual al Slovaciei și Cehiei. Eroii Armatei Române căzuți în luptele purtate la Banská Bystrica, Brezno, Buzica, Detvo, Lešt, Oremov Laz, Veľká Lúka, pe piscurile munților Javorina, pe Nitro sau pe Horn și în multe alte câmpuri de lupte, au fost centralizați în Cimitirul de onoare al eroilor români din localitatea slovacă Zvolen.
În „Memorialul unui veteran de război“ sunt menționate numele unor militari din Regimentul 38 Infanterie, căzuți pe teritoriul Slovaciei. Amintim câteva dintre numele eroilor ale căror rămășițe pământești au fost centralizate în Cimitirul de onoare de la Zvolen: sublocotenent Iulică Ungureanu (mort la Cota 665), sublocotenent Ioan Beșliu (mort la Cota 665), sublocotenent Anghel Spiridon (mort la Varoschova), locotenent Ionel Marcu (mort la Perín-Chym), căpitan Emil Băjescu (mort la Banská Bystrica), căpitan Ion Maxim (mort la Pivín), caporal T. R. Gheorghe Zor/Zoe? (mort la Zvolenská Slatina), plutonier T.R. Mihai Constantinescu (mort la Čierny Balog), etc.
Lista eroilor români înhumați la Zvolen poate fi consultată la Cimitire și monumente militare românești din Slovacia
Pentru poporul slovac, românii sunt considerați eliberatori. În Slovacia se află cel mai mare cimitir de onoare românesc din străinătate, iar în peste 50 de localități slovace au fost realizate opere comemorative de război care poartă simboluri ale recunoștinței pentru Armata română. Monumente, troițe și plăci comemorative sunt amplasate în localități precum Banská Bystrica, Bohonice, Kalnica, Kremnica, Krupina, Lučenec, Michailova, Pliešovce, Piešťany, Poniki, Trenčianske Teplice, Stará Turá, Veľ. Čepčín, Nové Mesto nad Váhom, etc.
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Stan Plopeanu, și-a dedicat viața nobilei misiuni de dascăl, instruind și educând generații de elevi și tineri.

Portrete de eroi
Sublocotenent Gheorghe I. Crăiniceanu

În lunile aprilie - mai 1945 au avut loc ultimele acţiunile militare de pe frontul european, care aveau să ducă la capitularea Germaniei naziste.
Armatele 1 și a 4-a române au dus lupte crâncene în Munții Tatra Mică și Carpații Albi, au forțat râul Vah și au participat la operațiile pentru eliberarea unor localități, printre care Bátovce, Piešťany, Nové Mesto, Uherskỳ Ostroh, Kroméřitž, Kojetín, etc.
Printre militarii români care au căzut eroic la datorie, la 24 aprilie 1945, în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, a fost și sublocotenentul Gheorghe I. Crăiniceanu.
Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinele „Coroana României“ clasa a V-a și „Mihai Viteazul“ clasa a III-a.
Rămășițele pământești ale eroului au fost centralizate în anii '50, în Cimitirul de onoare al eroilor români din oraşul Zvolen, Republica Slovacia, cea mai reprezentativă necropolă de război românească din străinătate.
În acest cimitir au fost centralizate, în morminte individuale şi comune, rămăşiţele pământeşti a peste 10.000 militari români. Ofiţerii şi subofiţerii au fost înhumaţi în morminte individuale, iar soldaţii au fost înhumaţi în morminte comune, în ordinea alfabetică a localităţilor de unde au fost exhumate rămăşiţele pământeşti ale acestora; fiecare mormânt comun are montată o placă din bronz, pe care sunt inscripţionte numele tuturor eroilor înhumaţi în mormântul respectiv. Pe însemnele de căpătâi ale militarilor neidentificaţi, este inscripţionat textul „Erou român necunoscut”.
Evidența morților de război români idențificați nominal și înhumați în cimitirul de onoare din Zvolen, poate fi accesată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor la secțiunea Lista morților de război din al Doilea Război Mondial.

*

Gheorghe Crăiniceanu s-a născut la 7 noiembrie 1919, în comuna Galbeni, judeţul Neamț. După absolvirea liceului din orașul Roman, a ales meseria armelor şi a urmat, în perioada 1940-1941, Şcoala militară de ofițeri activi de infanterie pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent. A fost încadrat la Regimentul 11 Infanterie, cu care a participat la grele lupte duse de Armata României pe Frontul de Vest, pe teritoriul actual al Slovaciei și Cehiei.
 

MĂRTURII DE PE FRONT
 

MĂRTURII DE PE FRONT
 

MĂRTURII DE PE FRONT
 

MĂRTURII DE PE FRONT
 

"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"

În contextul sărbătoririi, în luna septembrie a.c., a 103 ani de la înființarea, la data de 12 septembrie 1919, a Societății „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ (denumită societatea „Cultul Eroilor“, începând cu anul 1927), prezentăm, în continuare, articolul publicat în revista România Eroică la împlinirea a 10 ani de activitate a societății, cu prilejul organizării – la data de 16 mai 1929 – a unei expoziții omagiale pe această temă.
 

Expoziția Societății ”Cultul Eroilor”
(PARCUL CAROL I PAVILIONUL BANAT)

 
În cursul acestui an Societatea împlinind 10 ani de activitate a organizat o expoziție în legătură cu cultul eroilor.
Această expoziție s`a inaugurat la 16 Mai a.c. în prezența  A.S.R. Principesa Elena și a Î.P.S.S. Patriarhului Dr. Miron Cristea, Înalt Regent, Președintele Soc. „Cultul Eroilor“.
Guvernul a fost reprezentat prin Domnul Iuliu Maniu președintele Consiliului de Miniștri, general Cihoski Ministrul de Răsboi, Costăchescu Ministrul Instrucțiunii, Gr. Iunian Ministrul Justiției, I. Mihalache Ministrul Domeniilor, Pan Halipa Ministrul Lucrărilor Publice, Mironescu Ministrul Afacerilor Străine, Eduard Mirto Subsecretar de stat la Interne. Din partea armatei au asistat d-nii: G-ral de Corp de Armată, Mărdărescu, G-ral de Divizie Petalla G-ral de Divizie Rudeanu, G-ral D. Popescu Secretar General al Ministerului de Răsboi, General Panaitescu Comandantul Corpului II Armată, General Eracle Nicoleanu Prefectul Poliției Capitalei, General Manolescu directorul general al Societății, General N. Negreanu director superior și Lt.-Colonel Makarovitsch director, D-nul Căpitan Vittorino Vespassiani de la Legația Italiană.
Î.P.S.S. Patriarhul, Președintele Societății a ținut următoarea însuflețită cuvântare:
 
ALTEȚĂ REGALĂ ȘI
IUBIȚI CREDINCIOȘI
 
Înțeleptul Solomon în ale sale „Proverbe“, ne spune: ”Până ajungi la cinste, trebuie să suferi mult”.
Tot astfel datu-i-a fost poporului nostru românesc să sufere nesfârșit de mult, timp de veacuri, până să ajungă la cinstea de care se bucură astăzi printre popoarele europene.
Și drept răsplată a îndelungatelor și grelelor noastre suferinți, bunul Dumnezeu ne-a făcut parte să ne vedem visul nostru împlinit, sub sceptrul prea gloriosului adormit întru Domnul Rege Ferdinand   I.
Sângele din belșug jertfit al ostașilor vechiului Regat frământatu-s`a cu glia strămoșească, formând temelia solidă, pe care s`a ridicat edificiul mândru al României Mari.
O nobilă și pioasă și patriotică datorință ne îndemna, să cinstim memoria celor ce prin jertfa lor ne-au adus întregirea Neamului.
Din nevoia de înfăptuire a acestei înalte îndatoriri naționale, a luat naștere în 1919 Soc. „Mormintele Eroilor“, devenită azi „Cultul Eroilor“, chemată fiind ca prin opera sa să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostașilor noștri, despre nezdruncinata tărie din toate timpurile ale sufletului românesc, unul și indivizibil deapururi.
Pornită după îndemnul și sub înalta oblăduire a M.S. Reginei Maria, Soc. „Cultul Eroilor“ capătă în curând o estindere nebănuită.
Din toate colțurile Țării întregite răsar energii nouă pentru închegarea și desăvârșirea operei M. Sale.
Chemat să prezidez activ această societate, am primit fiind convins că pilda de jertfire pentru mântuirea altora, a lui Hristos – Dumnezeu omul care stă la temelia creștinismului, nicăieri n`a fost mai mult urmată decât prin înălțătoarele jertfe ale ostașilor noștri răsărite din iubirea de lege, de rege, de glia strămoșească și din iubirea cătră frații, cari așteptau să fie mântuiți de perzania lor în massa străinilor.
Opera Soc. „Cultul Eroilor“ nu este dar numai împlinirea unei îndatoriri de pietate și recunoștință față de cei căzuți, ci și de concentrare a acestor pilde la locuri de onoare, de unde să influențeze educativ generațiile viitoare. Ea este piedestalul, pe care trebuie să se edifice întreaga noastră conștiință națională, pentru ca la lumina trecutului glorios, să pregătim temeinic viitorul sufletesc al Neamului, a cărui unitate sufletească odată desăvârșită să nu poată fi sfărâmată de nici-o putere pământească.
Crezul acesta moral, inspirat din adâncimea învățăturilor creștine, atât de glorios ilustrate de atâția eroi, ale căror morminte le îngrijim formează piatra din capul unghiului operii noastre.
Și trebue să mărturisesc, că ostenelile noastre de 10 ani n`au fost zadarnice.
„Ziua Eroilor“, sărbătorită cu atâta însuflețire în toate colțurile Țării noastre și de toate popoarele cu care conviețuim pe pământul nostru strămoșesc, este o luminoasă dovadă că roadele osîrdiilor noastre sunt frumoase.
Această înfrățire între toți cetățenii acestei Țări, fără nici-o deosebire de origine etnică, sau confesiune, este o indicație destul de vorbitoare despre spiritul înțelept ce însuflețește poporul românesc în cele mai înalte manifestări ale sale.
Deși cu mijloace materiale restrânse, Soc. „Cultul Eroilor”a reușit să-și îndeplinească în cursul celor 10 ani de activitate de până acum o foarte bună parte din înaltele sale îndatoriri.
Opera este nesfârșit de vastă, dar munca necurmată ce se desfășoară de Societatea noastră și în întreaga Țară este o chezășie că în scurt timp vom izbândi pe deplin.
Nevoind a lăsa nici acest prilej să treacă, exprim recunoștința noastră tuturora acelor care s`au învrednicit a sluji opera sfântă ce urmărim, ușurându-ne sarcina.
Spre a înfățișa tuturor în pilde vii opera sa, Soc. „Cultul Eroilor“, cu prilejul împlinirii a 10 ani de activitate, a organizat această expoziție, în care sunt realizate, atât cât mijloacele o permit, modele din lucrările sale executate pe teritoriul Țării, cât și manifestările stârnite în opinia publică prin activitatea societății.
Osebit prin această expoziție se urmărește să se facă cât mai cunoscută opera societății și modul său de a lucra.
Doresc ca munca noastră de până acum să constituie un imbold pentru toți de a ne ajuta în greaua dar nobila sarcină ce ne-am luat, pentru ca opera noastră să fie desăvârșită, arătând tuturor, că țara n`a dat uitării nici după moarte pe aceia, cari i-au dat ei totul: viața. Slavă lor!
 
Apoi Domnul general Manolescu Directorul General al Societății a dat lămuriri asupra obiectelor expuse în legătură cu cultul eroilor și activitatea Societății.
În ziua de 18 Mai expoziția „Cultul Eroilor“ a fost vizitată de M.S. Regina Maria. Atât M.S. Regina Maria cât și A.S. Princepesa Elena au rămas foarte impresionate în fața troițelor executate în Atelierele Societății, a fântânelor comemorative de eroi, semnului aducerii aminte ce se așează pe fațadele caselor, unde au trăit și unde au învățat să-și facă datoria ostașii români căzuți în răsboi, cât și a diapozitivelor ce reprezentau cimitire de onoare și lucrări comemorative, precum și a tuturor obiectelor expuse în legătură cu cultul eroilor.
Atât M.S. Regina și A.S.R. Principesa Elena, cât și membrii Guvernului, apreciind activitatea înălțătoare desfășurată de Societate au exprimat mulțumiri și felicitări conducătorilor pentru modul cum au înțeles să desăvârșească această pioasă operă națională, spre cinstirea memoriei ostașilor căzuți în răsboi și spre mângâerea urmașilor lor.
Expoziția rămâne deschisă până la 19 Iunie și poate fi vizitată de oricine. În interiorul expoziției se află lucrările menționate în următorul program.
 

1. Cartea Neamului 1916-1919.
2. Relicve dela eroii răsboiului de întregire.
3. Cărți vechi și Hrisoave din trecutul românesc.
4. Proiect de osuar monumental pentru eroi.
5. Așezarea eroilor în osuar.
6. Model de sarcofag.
7. Fântâna Eroilor din Toplița (miniatură).
8. Cimitirul Eroilor (miniatură).
9. Proect de troiță cișmea pentru comemorarea eroilor.
10. Semnul «Aducerii Aminte» aplicat pe o casă.
11. Proect de banchetă de odihnă cu «Semnul Aducerii Aminte».
12. Macheta Mausoleului de la Mărăști (Soc. Mărăști).
13. Diapositive – Vederi de Cimitire de Eroi și Monumente comemorative.
14. Câți-va oameni de seamă din trecutul Neamului Românesc.
15. Proect de Fântână monumentală pentru comemorarea eroilor.
16. Proect pentru «Cartea de Aur».
17. Proecte de «Iconostas» pentru Cartea de Aur.
18. Albume de Troițe Cimitire și Monumente existente.
19. Publicațiunile Societăței ”Cultul Eroilor”.
20. Diagrame rezumative.
21. Diferite proecte de Monumente și Troițe comemorative.
22. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor de centralizări de eroi și organizări de cimitire.
23. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor comemorative.
24. Fotografii de Eroi (Colecția Societăței în curs de complectare).
25. Diferite machete de Troițe și Monumente comemorative.
26. Câteva Registre de Cimitire de Onoare.
27. Macheta Mausoleului eroilor italieni Ghencea.
28. Modele de Troițe comemorative de stejar, marime naturală.
29. Modele de Troițe comemorative de piatră marime naturală.
30. Modele de poartă românească (miniatură).
31. Tabloul situației Mausoleelor din Țară.
32. Flori și plante din sera Societății.

 
Toate modelele expuse sunt executate în atelierele Societății Cultul Eroilor Ghencea.
Expoziția Cultul Eroilor este realizată cu concursul artistic al Domnului Pictor Gh. Chirovici.
La această expoziție expun lucrări și proecte următorii artiști sculptori și arhitecți:
 
S. Baloșin             P. Șerbănescu           Burcă                Mățăuanu
C. Nanescu           Stopa                         Bârlad              Mac Constantinescu
G. Simota             V. Ștefănescu            Becker              Onofrei
Fl. Stănculescu      I. Ștefănescu             Bordenache      Tudor
Cristinel                 Babic                        Hette                 Var
 
România Eroică Anul X – Nr. 5 Mai 1929 p.p.19, 20.

MĂRTURII DE PE FRONT
 

"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 

 

Pași prin istorie
Morți de război români la Stuttgart, Germania

 
Un alt lagăr în care au fost internați prizonieri de război români în Primul Război Mondial a fost amenajat la Stuttgart, în prezent al șaselea oraș al Germaniei și capitala landului Baden-Württenberg
Fluxul crescut al prizonierilor i-a determinat pe germani să împartă lagărul în două tabere. Una a fost amplasată în oraș, în interiorul unei clădiri părăsite, iar a doua în afara localității, la o distanță de peste 4 km, în interiorul unei fabrici. Ambele tabere au fost în administrarea Corpului XIII armată german.
Și în cazul acestui lagăr, numărul morților de război români diferă. În raportările efectuate imediat după Marele Război sunt menționați 17 eroi români identificați nominal, iar în consemnările germane din perioada interbelică sunt redactate numele a 51 de militari români care au murit la Stuttgart.
După compararea datelor s-a constatat că numele a 14 militari sunt identice în ambele liste, iar după eliminarea numelor care se repetă de mai multe ori s-a ajuns la o listă unică de 42 de eroi.
Grație acestei analize s-au identificat suplimentar 25 de morți de război români din Primul Război Mondial, înhumați la Stuttgart. Din păcate nu există un plan al cimitirului și nici nu este menționată denumirea acestuia, fapt care face dificilă identificarea mormintelor în teren, având în vedere că la Stuttgart figurează peste 40 de necropole municipale.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul de la Stuttgart, Germania, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT
Scrisoarea soldatului Vasile C. Arghir adresată mamei acestuia
 

„Aprindeți o candelă la mormintele eroilor, puneți o floare, lăsați o lacrimă, să nu moară iarăși, de-a noastră uitare!”.

 

Pentru eroi
de F. Ghenadie, Episcopul Buzăului.
Mărășești, 24 Septembrie 1924
România Eroică – Cultul eroilor noștri, Revista Societății ”Mormintele Eroilor”, Nr. 7-8/1924, p.p. 3-4.

 
Frați Români,
Față de veșnicia lumei, viața noastră este prea scurtă, dar poate devenì mare, dacă lasă urme adânci în istoria neamului prin sublimitatea jertfei ce o putem face.
Jertfa ce o poate face cineva arată superioritatea la care s`a ridicat.
Jertfa de sine este semnul după care cunoaștem că un om a atins cea mai înaltă treaptă a superiorității omenești.
Jertfa de sine pentru țară și neam este cununa cea mai frumoasă a gloriei de care cineva se poate învrednicì, pe această lume.
Suntem azi în mijlocul unei lumi de eroi, cari s`au jertfit pentru țară și neam și care s`au învrednicit de cea mai frumoasă cunună a gloriei omenești.
Țara și poporul recunoscător a zidit acest locaș de veci, unde oasele lor, scumpe reliqve pentru noi, să se odihnească în pace până la ziua cea de apoi, când dreptul judecător va răsplătì toată jerfa lor.
Jertfa lor a trezit admirațiunea lumii întregi, încât sufletele noastre tresaltă de o sfântă mândrie. Jertfa lor în ceasurile grele a dovedit lumei superioritatea rasei și a neamului nostru.
Înțeleagă oricine cât de milostiv a fost Dumnezeu cu noi, când ne-a dat atâția eroi, cari au înscris cu sângele lor pagini așa de glorioase în istoria marelui răsboiu, pentru întregirea neamului.
Adunați aci în mijlocul acestei lumi de eroi, nu trebue să ne întristăm, nici să plângem ca cei ce n`au nădejde în venirea dreptului judecător; căci nu sunt de plâns eroii, ci sunt de plâns orbii păcatelor și fărădelegilor.
Adunați acì în mijlocul acestei lumi de eroi, să preamărim pe Dumnezeul dreptății, care a fost îndurător cu neamul nostru, scuturând robia seculară a dușmanilor nesățioși.
Veniți acì în fața acestui altar, să mulțumim Dumnezeului milelor, căci a plămădit în neamul nostru atâțea eroi, cari la plinirea vremei a fost la înălțimea chemării, jertfindu-se pe altarul Patriei.
Veniți acì, să nu turburăm liniștea acestei lumi de eroi, intrată în veșnicul ei repaos, ci să învățăm școala înțelepciunii și pilda datoriei.
Adunați acì la criptele lor, vrednice temple de închinare păstrătoare a celor mai frumoase virtuți, să declarăm și să ne legătuim că vom înlătura dintre noi toată vrajba și toată ura, care ne slăbește în folosul altora.
Adunați acì, să jurăm că ne vom silì să ne curățim viața de toate păcatele aducătoare de moarte și că nu vom da ascultare vântului turbat, care se află la urechile noastre. 
Adunați acì să îngenunchem în fața acestui altar și a acestor cripte sfințite și să rugăm pe Dumnezeul nostru cel milostiv să ne aibă în sfânta sa pază și pe viitor, oțelind sufletele noastre, ca și noi la rândul nostru să fim la înălțimea chemării, făcându-ne datoria cu aceiaș putere de jertfire, ca și acești eroi, în mijlocul cărora ne găsim.
Doamne Dumnezeul nostru, precum ai auzit cu milă rugăciunile părinților noștri când chemau ei ajutorul și îndurările tale asupra țării noastre, trimite-ne totdeauna dregători însuflețiți de Duhul cel sfânt al iubirii de oameni și al înțelepciunii, care întărește popoarele și le înalță.
Insuflă tineretului nostru duhul lepădării de sine și pre noi toți ne învrednicește a sporì în faptele cele mântuitoare, care fac pe oameni după chipul și asemănarea ta, spre mărirea numelui tău între noi. Amin!
 
Mărășești, 24 septembrie 1924
România Eroică – Cultul eroilor noștri, Revista Societății ”Mormintele Eroilor”, Nr. 7-8/1924, p.p. 3-4.

---