OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

 
România Eroică, Anul XL – Nr. 5, Mai 1930, p.p. 15-16.

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

Pământul Sacru

 

Un grup de 200 studenți români, făcând o călătorie de studii la Grenoble în Franța, sub conducerea d-lui Șerban, profesor la Universitatea din Iași, au avut frumoasa idee de a duce într`o urnă, pământ luat de pe mormintele eroilor francezi care dorm în pământul românesc.
Această ideie, care ar părea bizară multora la noi, a produs o puternică impresie în Franța. Guvernul francez a decis ca acest puțin pământ sfințit de sângele și trupul ostașilor francezi morți în România, să fie primit cu mare ceremonie și a delegat pe d-l Honnorat ministrul instrucțiunei publice să asiste la acest act.
În aceste condițiuni, solemnitatea a luat în ziua de 19 Sept. 1920 un caracter înalt. Urna a fost așezată pe o estradă în amfiteatrul din strada vechiului Templu (Vieux Temple) în care se adunase o asistență extrem de numeroasă. Sala era încadrată cu tricolorul francez și român, iar studentele române purtau frumoase costume naționale.
Sau pronunțat înălțătoare discursuri pentru România, de d-nii: Honnorat, Ministrul instrucțiunei publice, Dumas rectorul Universităței din Grenoble, General Marioulet, guvernatorul orașului și al regiunei Lyon, iar pentru Franța au vorbit d-nii Take Ionescu, dr. Profesor Șerban și studentul Popa.
Muzica a intonat „La Marseillaise“, iar corul studenților români imnuri patriotice.
S`a format apoi imens cortegiu, cu o muzică militară în frunte, care a purtat în mod  solemn urna cu pământul sacru, în biblioteca Universității, unde se va păstra totdeauna.
Studenții români au lăsat cu acest prilej, cea mai bună amintire populațiunei din Grenoble.
Fie ca faptul acesta să rămână pentru noi toți un frumos exemplu de modul cum se respectă de celelalte națiuni, pământul în care dorm eroii lor. 

1) Societatea Mormintele Eroilor prin atașatul nostru militar din Varșovia face cuvenitele cercetări pentru identificarea acestor morminte românești.

 
 
România Eroică, Nr. 1/1921, p 15.
 

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

La data de 23 octombrie 1916, au debutat amplele operațiuni militare pentru apărarea defileului Jiului, în contextul desfășurării Primului Război Mondial. Sacrificiul suprem al generalului Ioan Dragalina, comandantul Armatei Române, precum și implicarea întregii populații civile, femei și copii din orașul Târgu Jiu, în luptele de pe Valea Jiului sunt descrise în articolul publicat de România Eroică în anul 1929, pe care îl redăm mai jos.

 
VICTORIA DELA JIU
 

Situația, în sectorul Jiului, era îngrijorătoare, pe frontul românesc, către sfârșitul lunii Octombrie 1916.
Comanda armatei 1-a fusese încredințată generalului Dragalina dela Cerna.
Bănățean de fel, blând și prietenos, adânc pătruns de simțul datoriei și al răspunderii, generalul Dragalina era chemat să facă față primejdiei ce apăsa la Jiu.
Ideea lui dominantă era să pronunțe o contra ofensivă viguroasă cu trupele disponibile ale diviziei XI, isbind inamicul de front și să`l lovească de flanc, cu un detașament mixt, ce era să vină din direcția Cerna-Baia de Aramă.
La comanda trupelor grupului Jiu era colonelul Anastasiu.
Deși obosit de drum și de lucru, după o noapte întreagă, Dragalina pornește în susul apei Jiului, în dimineața zilei de 25 Octombrie 1916, ca să îmbărbăteze luptătorii. La Lainici, în munții Gorjului știri vin că patrulele inamice pătrunseseră și se găseau spre sud, între Lainici și Bumbești.
La înapoere în îngustimea defileului, automobilul generalului merge cu năprasnică iuțeală prin locul primejduit al gloanțelor inamice. Patrulele trag, de zor, în generalul curagios și din sutele de gloanțe iată brațul drept lovit. Bravul general se împotrivește să fie evacuat și întârzie pe front: dar nevoit fu trimes în grija spitalului din palatul regal din Capitala țării unde, pansat și operat prea târziu, moare, curând, în ziua de 9 Noiembrie 1916, după celălalt viteaz general Praporgescu.

 
*
*          *
 

Inamicul își urma înaintarea spre sud.
În seara zilei de 26 octombrie, infanteria inamică scobora prin potecile munților Gorjului; capetele coloanelor zăreau orașul Târgu-Jiu, unde după ordinele lui Falken-hayn, avea să între în ziua de 27 Octombrie.
Trupele românești executau planul rânduit de viteazul general Dragalina, rănit, care se găsea grav bolnav cu harta întinsă pe patul suferinței sale, de unde conducea victoria trupelor dela Jiu, – ce era să-i ilumineze ultimele-i zile și ceasuri, întru realizarea visurilor sale pentru reîntregirea neamului.
Trupele noastre erau așezate în forma unei semi-cerc, în a căruia concavitate intrau trupele inamice. Centrul semicercului era la Turcinești pe apa Jiului de unde trupele românești se întindeau spre răsărit și spre apus.
Aci, la centru, se găsea brigada XXII mixtă, a inimosului colonel Obogeanu, care trebuia să împingă și să străpungă frontul inamic în direcțiunea Tetila-Sâmbotin-Schela.
Pe stânga Jiului spre răsărit era brigada XXI mixtă colonel Jipa, întinsă până la Bumbești care avea să atace inamicul în flancul stâng, fața la vest.
Batalionul maior Trușculescu avea să acopere Târgul-Jiu în spre nord, și să țină legătura cu detașamentul Dejoianu.
Acest detașament, tare de 4 batalioane infanterie, un escadron cavalerie și 2 baterii artilerie venea din direcțiunea Cerna-Baia-de-Aramă: primise însărcinarea să cadă în flancul drept și în spatele inamicului.
Ziua de 27 Octombrie 1916 va rămâne înscrisă, cu litere de aur, în istoria războiului nostru de întregire.

 

Oșteni români, olteni, par mai îndârjiți ca nici odata: sunt hotărâți să răsbune pe bravul general Dragalina.
Dis de dimineață, inamicul reîncepe mișcarea, spre sud, pe un front larg. E ceață. De abia la ora 10 dimineața, orizontul se limpezește.
Dela această oră începe contra-atacul de front și de flancuri de partea trupelor noastre.
Artileria română bate cu preciziune și cu un real efect în văzul tuturor.
Inamicul e sguduit, e turburat; caută să se împotrivească cu îndârjire.
Năvală oștenilor olteni e năpraznică.
Inamicul se clatină pretutindeni. La centru, bavarezii părăsesc arme; fug în spre Sâmbotin-Schela; cad prizonieri din parte-le.
La dreapta românilor, inamicul e gonit în munți.
La fel se petrec lucrurile în stânga noastră; impetuosul Dejoianu, cu detașamentul său, după un mars de 100 km, făcut în două nopți și o zi, cade în flancul și în spatele inamicului care e silit la retragere și la părăsire de material.
Inamicul, pretutindeni, e silit să se retragă și să lase prizonieri și material pe câmpul de luptă, refugiindu-se în munți.
Sublocotenentul de rezervă Pătrășcoiu, din satul Arsuri, cere voe dela comandantul său pe care o obține, ca să pună mâna pe artileria inamică, care trăgea din acel sat, – ceea ce și isbutește, în cât o capturează noaptea și întoarce tunurile spre inamic, cu care trage.

 *
*          *

O mică unitate germană se strecurase, din întâmplare, în dimineața zilei de 27 Octombrie în spre vestul orașului Târgu-Jiu.
Orașul era aproape pustiu. Puținii militari rămași, bătrâni, femei și copii erau în case cu polițiștii localității; mai se găseau și răniții din spital.
O vorbă își face drum, în auzul tuturor acestora, ca un curent electric ea străbate prin inimă: cu toții sar în afara orașului ca să răpună dușmanii cari încercau să pătrundă.
Subcomisarul Popilian își adună gardienii, cercetașii și elevii liceului iau arme dela spital dela răniții mai grav; femei, bătrâni, fete, băieți iau ce găsesc în curți; răniții din spitale părăsesc paturile. În fruntea tuturor acestora pune un căpitan rănit la picior, ce se găsea în spital, – cu toții pornesc la pod, pentru apărarea orașului.
Între cercetașii, care au luat parte la această luptă, se afla și cercetașa Ecaterina Teodoroiu care rămânând în rândurile oștirii, a fost înaintată în 1917, la gradul de sub-locotenent, în urma bravurii dovedită și în alte lupte, la care a luat parte.
Lupta îndârjită se deslănțue. Femeile îndeaproape cu bărbații; copiii aduc gloanțe; luptătorii trag și sgomot infernal se aude. Inamicul e zăpăcit că nu-i succede nici o încercare de a pătrunde în oraș.
Sublocotenentul Popilian dă asalt podului cu gardiștii și cercetașii; căpitanul rănit face o întoarcere a inamicului peste apa Jiului cu milițieni.
Răniții sunt transportați pe brancarde, de femei care vin pe linia de foc.
În după amiaza zilei, o companie a Comandamentului 59, din Romanați, aleargă la pod și fugărește inamicul; un grup de cavalerie din detașamentul Dejoianu face prizonieri.
Inamicul de pretutindeni e fugărit sau capturat. A doua și a treia zi, trupele române continuă urmărirea victorioasă. Inamicul perde, treptat, treptat, tot terenul câștigat, e silit la retragere grăbită, care se schimbă în o totală zăpăceală. Până în ziua obștescului sfârșit al viteazului Dragalina, care se interesa de mersul operațiunilor dela Jiu, armata noastră fugărise pe dușman!
Inamicul pierduse mult material de război, mulți prizonieri, avusese mulți morți și mulți răniți.
Victoria noastră dela Jiu a fost recunoscută și de inamici.

                                                                                                           N.N.
România Eroică Anul X, 1929, Nr. 11-12, p.p.25, 26, 27.
 

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Luna aceasta se împlinesc 93 de ani de la dezvelirea, în data de 13 octombrie 1929, a monumentului dedicat eroului Lt. Victor Ioachimovici, căzut în luptele desfășurate la Turtucaia, în timpul Primului Război Mondial, la data de 24 august 1916. Evenimentul, la care au participat membrii Societății „Cultul Eroilor“, ai Baroului Ilfov și ai Ministerului Armatei, a fost prezentat în articolul publicat de România Eroică în numărul său din anul 1930, pe care îl redăm mai jos.

Un monument simbolic

La cimitirul militar Belu, în ziua de 13 Octombrie 1929, a avut loc pioasă solemnitate, pentru desvelirea monumentului ridicat de d-l Emil Ioachimovici, avocat, pentru cinstirea Eroului Locot. Victor Ioachimovici, fiul său, mort în luptele dela Turtucaia la 24 August 1916, cât și pentru amintirea tuturor Eroilor căzuți în aceleași lupte, ale căror trupuri luate de apele Dunării au rămas fără morminte. Monumentul simbolizează aceste morminte.
La această solemnitate au asistat: familia Eroului, reprezentanți din partea Societății „Cultul Eroilor“, Baroului Ilfov, Ministerului Armatei și un public foarte numeros.
Un Escadron de onoare pe jos din Regimentul 9 Roșiori cu drapel și muzică a dat onorurile militare.

*
*          *

Victor Ioachimovici, doctor în drept dela Paris, locot. în rezervă  în Regimentul 36 Vasile Lupu, pleacă la decretarea mobilizării în 1916 să-și facă datoria pe câmpul de luptă atât de însuflețit, încât ultimele cuvinte ce-l despart de cei dragi de acasă, sunt de un eroism impresionant: „De va fi să fim împresurați, eu n`am să mă predau“. Ș`a plecat.
Aceste cuvinte sunt gravate și pe monument. Se avântă aprig în sângeroasa bătălie dela Staroselo. Bulgarii împresoară armata română. Alături de Victor Ioachimovici luptă vitejește Curtovici și Feraru și mulți alții, dar aceștia cad întâi.
Eroul continuă lupta, dar e prea slab față de cei ce-l înconjoară, și preferă moartea decât predarea. Își rupe sabia, iar cu revolverul își descarcă două gloanțe în inimă și se prăbușește în Dunăre.
Acesta îi este mormântul. Ultimele lui cuvinte au fost: „Trăiască România Mare“.

*
*          *

Tatăl Eroului a realizat o operă de artă adevărată, cât și de pioasă solicitudine creștinească, înălțând un monument, nu numai în amintirea fiului său, ostaș fără mormânt, dar și întru amintirea și gloria tuturor luptătorilor dela Turtucaia.
Monumentul, prin înfățișarea lui, prin totalitatea imaginelor ce reprezintă, și a simbolurilor cu înțeles adânc ce poartă – el însuși simbolic – este un exemplu și un isvor de inspirație, nu numai pentru operele comemorative pentru Eroi, dar și pentru cultul morților în general.
Această valoare a monumentului, cât și dorința de a pune un model deosebit, la îndemână celor ce vor să comemoreze un scump dispărut, fie din lumea Eroilor, fie din lumea tuturor, ne-a îndemnat să publicăm acest supliment al revistei „România Eroică“, cu descrierea monumentului, explicarea imaginelor și simbolurilor ce poartă, cât și cuvântările înălțătoare ținute la solemnitatea desvelirei.
 
România Eroică, Supliment 1930, p. 2.
 

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC


 

În toamna anului 1916, a avut loc bătălia de la Brașov pentru apărarea trecătorilor din Munții Carpați. În acest context, s-au desfășurat luptele de la gara Bartolomeu, pe care Gazeta Transilvaniei le invoca în articolul publicat în anul 1921, și pe care urmează să îl redăm în continuare.

                                                          
„O SERBARE PIOASĂ
 

Ținutul Bârsei ca și orașul Brașov, au fost în toamna anului 1916 teatrul unor lupte sângeroase și disperate. Nevoită să se retragă în fața inamicului superior ca număr și armament, unitățile armatei Române, au susținut o luptă pe viață și pe moarte, cedând numai după sângeroase ciocniri terenul.
Mulți eroi, în cea mai mare parte necunoscuți și-au găsit moartea pe aceste câmpii, în luptele din preajma Brașovului și mai ales în luptele de la Gara Bartolomei.
Osemintele acestor eroi au fost adunate de mâini pioase într`un cimitir comun lângă gara Bartolomei pentru aducerea aminte a generațiilor de mâine, pentru recunoștința ce o datorăm celor ce s`au jertfit pentru neam.
Cea mai grăitoare dovadă, despre recunoștința ce o datorăm desrobitorilor Ardealului, au dat-o însăși iubiții noștri Suverani, cari au ținut să fie de față la această serbare pioasă.

 
Baia de sânge de la Bartolomei
 

Unul din cele mai sângeroase episoade ale luptelor din toamna lui 1916, s`a petrecut fără îndoială la Bartolomei. Armata a II română fiind în retragere, o companie din regimentul 45 infanterie (Vlașca) primise ordinul să oprească înaintarea inamicului desfășurându-se în linie de trăgători dealungul liniei ferate, iar o altă jumătate de companie sub conducerea căpitanului Christescu, dincolo de gara Bartolomei.
Armatele inamice înaintau din trei direcții din spre Făgăraș, Sf. Gheorghe și Feldioara.
Timp de 2 zile unitățile românești așezate dealungul liniei ferate, au susținut lupta care se desfășurase între Sf. Petru și Brașov, oprind înaintarea dușmanului și înlesnind astfel retragerea grosului armatei Române.
A fost o lupta uriașă, în cursul căreia compania și jumătate din regimental 45 își cheltuise întreaga muniție.
Inamicul văzând rezistența îndârjită ce i se opunea, crezu că are în fața sa o puternică ariergardă românească. Concentră deci forțe și mai mari și în noaptea spre 10 Octombrie, efectuă trecerea liniei ferate mai sus de Bartolomei, silind jumătatea de companie să se retragă din fața inamicului.
Prin retragerea aceasta subită, în decursul nopței, aripa stângă a liniei de trăgători care se află înșirată dealungul căei ferate de dincoace de gară rămase descoperită și neînștiințată de cele întâmplate.
Inamicul care trecuse astfel linia ferată folosindu-se de întunericul nopței, a strecurat două mitraliere într-un canton de lângă gară, așezându-le într`un canton de lângă gară, așezându-le într`un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar în spatele chiar al liniei românești se furișaseră soldați germani înarmați cu granate de mână.
În zorile dimineței de 10 Oct. compania s`a trezit deodată luată din flanc de un foc ucigător de mitraliere. Mulți soldați au căzut chiar în primele momente.
Cei rămași în viață au început să se retragă. Făcând însă câți-va pași înapoi au fost întâmpinați cu granate de mână. Din cei 250 de soldați câți se găseau acolo nici unul nu a scapat cu viață. Toți au fost uciși în mod barbar din flanc și din spate.
Actul acesta de cruzime pe care-l recunoaște și inamicul în descrierea luptei de la Bartolomei, a fost fără de îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile pe care au susținut-o eroii români căzuți.
Imediat după luptă un ofițer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldați români uciși, pe care o reproducem.

 
Cimitirul și monumentul
 

Când treci bariera Brașovului vechiu spre drumul Stupinei; ochiul ți se oprește asupra unui nou cimitir care se înalță la dreapta dealungul liniei ferate, pe locul unde acum 5 ani sângele a curs șiroaie...
Este cimitirul eroilor de la Bartolomei, care cu ajutorul d-lui căpitan Iorga, un om de inimă și de inițiativă, a luat în scurt timp ființă devenind un loc pios de pelerinaj pentru toți cei cari știu să prețuiască și să cinstească jertfa neprihănită a mucenicilor unui neam, scăpat prin jertfa lor din lanțurile robiei.
Cimitirul a fost ridicat cu multă trudă deasupra liniei ferate și are o lungime de 250 metrii. Sunt 18 morminte înzestrate cu ornamente, cu straturi de flori și de verdeață.
În mijlocul cimitirului se înalță un monument masiv de o înălțime de aproape 3 metrii. Pe un piedestal masiv, construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur – simbolul gloriei veșnice. – Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate cu lanțuri mari de fer.

 
Serbarea
 

Cu toată vremea rece și ploioasă, brașovenii au venit în număr mare la serbarea pioasă pentru inaugurarea monumentului eroilor de la gara Bartolomeiu. Orașul a fost frumos pavoazat – în special calea Victoriei (str. Fântânei) și str. Lungă erau ornate cu verdeață și steaguri.
Ordinea polițienească era ținută de jandarmi și sergenți călări. Serbarea s`a desfășurat impunătoare și în perfectă ordine.
MM, LL, Regele și Regina, însoțiți de A.S.R. Principle Moștenitor și Principesa Maria au sosit în gara de Nord la ora 11, primiți de d-nii prefect al județului, primarul orașului și prefectul poliției. Primarul orașului d-l dr. Schnell, a salutat pe Suverani, oferindu-le tradiționala pâine și sare.
Dela gară s`a format un cortegiu regal de automobile, în cap cu două automobile în cari se aflau șefii autorităților civile.
Sosirea MM, LL la Bartolomeiu a fost salutată cu mii de urale entuziaste. Regele și Principele Moștenitor au trecut în revistă gărzile de onoare ale celor 15 regimente, reprezintate la serbare. În mormintele dela Bartolomeiu sunt eroi, soldați și ofițeri din (..0) regimente, cari au trimis steagurile lor să fâlfâie deasupra monumentului ridicat pentru glorificarea faptelor lor.
Suveranii iau loc în tribună și serviciul divin începe, oficiat de protopopii dr. V. Saftu și Borzea de la Făgăraș și Comănescu dela Codlea, înconjurați de preoții Prișcu și Stinghe (Sf. Nicolae) Maximilian (Brașovul – vechi), Mereț (Cetate), Greceanu (Herman), Simption (Săcele) și Furnica.
Protopopul Brașovului, dr. V Saftu ridică o înălțătoare rugăciune pentru sănătatea MM. LL.și a întregei dinastii, – apoi, inspirit de glasurile eroilor, serafimii în Ceruri, amintește porunca lor la iubire, pace și muncă pentru refacerea țărei.
Prefectul județului, d-l V. Mateescu, într`o descriere a luptelor după un scriitor german, predă monumentul în grija orașului. Termină strigând Trăiască MM. LL. Regele și Regina și Principele Moștenitor.
Primarul Brașovului, Dr. Schnell, citește în românește, angajamentul pios de-a păstra cu sfințenie monumentul eroilor dela Bartolomeiu și aduce omagiul orașului Suveranilor.
D-na general Dragalina, membră a Soc. Mormintele eroilor, aduce mulțumiri pentru felul cum Brașovul știe să aducă recunoștință eroilor. Arată care este datoria noastră față de aceia cari au repus cununa gloriei unui neam întreg.
Cel din urmă ia cuvântul d-l (…) Găvănescu care aduce într`o (…) mai cuvântare, salutul oștirei din corpul VII de armată și încredințarea dragostei și supunerei soldatului față de MM. LL. Regele și Regina. Dovezile acestora sunt jertfele eroilor cari au fost și astăzi sărbătoriți pios în prezența Suveranilor.
Apoi, MM. LL. Principele Moștenitor și Principesa Maria însoțiți de suită depun crini albi pe morminte. M.S. Regele cere să-i fie prezentat căpitanul I. Iorga pe care-l felicită călduros. M.S. Regina, de-asemenea mulțumește căpitanului Iorga pentru ceea-ce a făcut la Bartolomeiu ca să eternizeze sacrificiul eroilor.
Serbarea s`a terminat prin defilarea trupelor și a gărzilor de onoare cu cele 15 drapele. În ovațiuni nesfârșite Suveranii au plecat la ora 1 la gara mare, de unde cu un tren special s`au dus la București.“

(După Gazeta Transilvaniei)
România Eroică nr. 3 din 1921 p.p. 7,8,9.
 

---

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la inaugurarea, la data de 9 octombrie 1932, a monumentului eroilor din Comuna Fratoștița, Jud. Dolj. Cu acest prilej, redăm articolul publicat în numărul 10-12, Octombrie-Decembrie 1932 al revistei România Eroică despre acest eveniment.
 
MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA FRATOȘTIȚA
(fragment)
 
În ziua de 9 Oct, 1932 s`a serbat desvelirea monumentului eroilor din Comuna Frătoșița, Jud. Dolj, în prezența clerului și autorităților, cu această ocaziune s`a relevat activitatea culturală depusă de această comună.
Datorită membrilor „Casei Naționale de sfat și citire“ din această comună, s`au strâns până în prezent peste 1500 de cărți, 10 reviste populare în abonament anual, etc.
În cadrul frumoasei activități, s`a instalat un aparat de Radio, se urmărește apoi promovarea și întreținerea obiceiurilor românești în port, jocuri și cântece, se caută reînvierea cusăturilor românești prin instituire de premii pentru cele mai bune realizări.
Frumoasele rezultate căpătate în urma  muncii depuse de cetățenii acestei Comune și mai ales de D-l Căpitan Ureche, președintele Casei de Cetire și al Comitetului de Construcție al Monumentului, pot servi drept pildă tuturor locuitorilor acestei țări.
[…]
E.M.K.
România Eroică Anul XIII – Nr. 10-12, Octombrie-Decembrie 1932, p. 18.

---

TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Voluntara  
Episod din luptele de la Mărășești de R.M.
 
 În cripta eroilor din Mausoleul Neamului dela Mărășești, printre osemintele eroilor cunoscuți și necunoscuți așezate acì, spre veșnică odihnă, sunt și o mână de oseminte mici, ale unui copil, să tot fi avut 16 ani.
Aceste oseminte încununate și ele de aureola zilelor de glorie ale Neamului Românesc, sunt ale fecioarei Maria Ion Zamfir din Mărășești, iar împrejurările în care această copilă a căzut jertfă nechemată dar primită pe altarul de sacrificii al răsboiului nostru de întregire, sunt pe cât de simple pe atât de duioase și iată cam cum se toarce firul povestirei acestor împrejurări.
Erà în preajma luptelor dela Mărășești. La observatorul dela Rateșul lui Haret (Putna), nu departe de Răzoare, erau 2 ostași. Unul se urcase într`un copac înalt de unde putea să vadă mai bine mișcările inamicului și comunica cele ce vedeà celuilalt soldat, care în genunchi, lângă copac, le transmiteà prin telefon la postul de comandă.
Bombardamentul era rar și de o parte și de alta; când și când câte o vâjâitură urmată de trăznetul exploziei, pe când gloanțele, țiuiau și sbârniau într`una ca niște roiuri amestecate de țânțari și albine uriașe.
Deodată ostașul din copac băgă de seamă că vorbește singur și că tovarășul lui de jos nu mai comunicà nimic la telefon. În acelaș moment telefonul prinse a sbârnâi, dar înăbușit, ca și cum ar fi fost închis într`o cutie. Fără a se uità în jos, spre a nu pierde din ochi mișcările dușmanului, strigă la el:

---

---

1. Cartea Neamului 1916-1919.
2. Relicve dela eroii răsboiului de întregire.
3. Cărți vechi și Hrisoave din trecutul românesc.
4. Proiect de osuar monumental pentru eroi.
5. Așezarea eroilor în osuar.
6. Model de sarcofag.
7. Fântâna Eroilor din Toplița (miniatură).
8. Cimitirul Eroilor (miniatură).
9. Proect de troiță cișmea pentru comemorarea eroilor.
10. Semnul «Aducerii Aminte» aplicat pe o casă.
11. Proect de banchetă de odihnă cu «Semnul Aducerii Aminte».
12. Macheta Mausoleului de la Mărăști (Soc. Mărăști).
13. Diapositive – Vederi de Cimitire de Eroi și Monumente comemorative.
14. Câți-va oameni de seamă din trecutul Neamului Românesc.
15. Proect de Fântână monumentală pentru comemorarea eroilor.
16. Proect pentru «Cartea de Aur».
17. Proecte de «Iconostas» pentru Cartea de Aur.
18. Albume de Troițe Cimitire și Monumente existente.
19. Publicațiunile Societăței ”Cultul Eroilor”.
20. Diagrame rezumative.
21. Diferite proecte de Monumente și Troițe comemorative.
22. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor de centralizări de eroi și organizări de cimitire.
23. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor comemorative.
24. Fotografii de Eroi (Colecția Societăței în curs de complectare).
25. Diferite machete de Troițe și Monumente comemorative.
26. Câteva Registre de Cimitire de Onoare.
27. Macheta Mausoleului eroilor italieni Ghencea.
28. Modele de Troițe comemorative de stejar, marime naturală.
29. Modele de Troițe comemorative de piatră marime naturală.
30. Modele de poartă românească (miniatură).
31. Tabloul situației Mausoleelor din Țară.
32. Flori și plante din sera Societății.

---

Ființa și rostul societății noastre au fost determinate ca urmare a războiului mondial, la care și țara noastră a participat. Din prevederile art. 225 și 226 ale tratatului de pace dela Versailles rezultă câteva principii cardinale cu privire la opera Cultul Eroilor:
Să se impună națiunilor foste beligerante întreținerea tutulor mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile țărilor respective.
Să se recunoască orice comisiune însărcinată cu identificarea mormintelor, sau cu ridicarea monumentelor comemorative și înlesnirea acestora, ca atare, pentru îndeplinirea acestor misiuni.
Să se înlesnească repatrierea osemintelor, cu respectarea, bineînțeles, a legislațiilor naționale și a normelor higienice.
Mormintele foștilor prizonieri de război și ale foștilor internați sunt asimilate mormintelor militare.
Să se procure națiunilor interesate listele complecte ale morților în timpul războiului, cu toate informațiunile trebuitoare pentru identificare: numele, gradul, regimentul, numărul mormântului, locul înhumării (cimitirul, situația), data morții, etc.
Pentru aplicarea principiilor enunțate mai sus s`au creiat diferite instituțiuni, după cum suntem informați, până acum, în următoarele țări:
Belgis: una, la ministerul apărării naționale, serviciul geniului; alta la acelaș departament, la serviciul mormintelor de război.
Germania: are două asociațiuni care sunt patronate de Reich.
Anglia: are o comisiune patronată de Stat.
Franța: are una oficială, la Ministerul pensiunilor; alta, particulară.
Italia: are una la ministerul de război, în Roma; alta, la Padova.
Jugoslavia: are una oficială, la ministerul justiției; alta particulară.
Austria: are nouă comisiuni patronate de Stat.
Polonia: are una la ministerul muncii.
Cehoslovacia: are una oficială, la ministerul apărării naționale; alta particulară.
Ungaria: are una, la ministerul de război.
România: are una oficială, la ministerul apărării naționale, secretariatul general: societatea ”Cultul Eroilor”.

*
*                  *

Iată, pe scurt, istoricul societății noastre:
În 1919, o comisiune, instituită ad-hoc, de către ministerul de război, elaborează un proect de instrucțiuni, prin care se fixează norme pentru organizarea cimitirelor militarilor morți în război (”Monitorul Oficial”, Nr. 99, din 21.VIII.1919 pag. 5481/2).
Prin decretul-lege Nr. 4106, din 1919, sub înaltul patronaj al M. S. Reginei Maria, se înființează societatea Mormintele Eroilor căzuți în război, întocmind și statutul acestei instituțiuni (”Monitorul Oficial”, Nr. 123. din 1919). Tot atunci i s`a recunoscut, acestei societăți, și calitatea de persoană morală; iar, în 1924, calitatea de persoană juridică.
La 29 Aprilie, decretul-lege Nr. 1693 statornicește problema exproprierilor și a lucrărilor comemorative.
În 1927 sunt modificate unele articole din statutul arătat mai sus.
Abrogându-se decretele-legi, mai suscitate, rămâne în vigoare ”Proectul de lege asupra regimului mormintelor de război din România”, care e votat în ședința Camerei dela 19 Maiu 1927 (”Monitorul Oficial” Nr. 119, 2.VI.1927).
Această lege se ocupă cu următoarele puncte:
Ocrotirea mormintelor de război (art. 1), Asimilarea, ca morminte de război, a mormintelor cercetașilor, a surorilor de caritate, a invalizilor și a Românilor căzuți în decursul veacurilor pentru dezrobirea și înălțarea Neamului românesc (art. 2). Punerea, sub aceleași condițiuni, a Eroilor naționali și foști beligeranți, foști prizonieri și internați (art. 3). Socotirea de monumente publice a tutulor monumentelor, a construcțiilor și a edificiilor înfăptuite pentru comemorarea Eroilor (art. 4). Se legiferează îngrijirea și păstrarea mormintelor de război (art. 5-7).
Se legiferează modalitatea comemorării ”Ziua Eroilor, la Înălțarea Domnului, care este la 40 de zile după Paști; asemenea construirea cenotafului pentru ”Eroul Necunoscut”, Cartea de Aur, etc, (art. 8-12).
Se legiferează expropierea terenurilor necesare pentru mormintele de război și pentru lucrările comemorative. (art. 13-23).
Se reglementează normele privitoare la subvenții, taxe, impozite, acțiuni, acte, convențiuni, donațiuni, etc, pentru”Cultul Eroilor”.
Ministerul apărării naționale pune la dispoziție personalul necesar. În timp de război societatea ”Cultul Eroilor” trece la armată.
Se legiferează obligativitatea întreținerii și a pazei mormintelor și a cimitirelor zise de război de către județe și comune. (art. 24-29).
Totodată, se schimbă denumirea societății numită, până atunci, Mormintele Eroilor căzuți în război, în Cultul Eroilor (art. 24 din legea 1927).

 

 

Cuvântarea Președintelui consiliului de miniștri, I.C. Brătianu 1923
România Eroică  Nr. IV Aprilie-Mai 1923, p.p. 12-13

”Ție, care ai împărtășit și care pe veci întrupezi puterea înviorătoare a sublimelor aspirațiuni, credința mântuitoare a truditelor înfăptuiri, rodirea înălțătoare a nețărmuritelor jertfiri, un popor recunoscător îți închină prinosul său de dragoste, de venerațiune și de slăvire, prinos datorit vitezei și scumpei noastre oștiri, fală a neamului și chezășie a viitorului său.
Pentru noi cei de astăzi, de sub piatra ta se ridică, măreață și cutremurătoare, viziunea vremurilor sfințite de avântul epic al supremelor hotărîri, de jertfele fără preget, de suferințele și veghélé din restriște, stăpânite de obștească credință și neînfrântă stăruință.
Mormântul tău, izvor de viață ca și crucea Mântuitorului, dă viață fără sfărșit acelor pentru care te-ai jertfit și cărora vitejia ta le-a dobândit, dreptatea după veacuri de urgie. Răsplata necurmatelor dureri și neclintitelor credințe.
Către tine se îndreaptă toată dragostea celor cari au plâns, toată mândria celor cari n`au desnădăjduit.
În jurul tău se întinde, în largele-i hotare, adevăratul monument al gloriei tale, România Mare, întemeiată de însușirile de viață și de propășire ale neamului și neperitoare ca și ele.
De lângă tine, care ești al nimănui și ești al tuturor, mântuirei a Unirei și a solidaritățeì, răsare mai limpde și mai stăpânitoare conștiința marilor datorii.
În mersul ei ascendent, cu puteri neîncetat sporite, patria își va îndeplini marea ei misiune în viața de frăție și de civilizație a Dunărei și a Orientului.
Cu cât mai măreț va rodì munca ei însuflețită, cu atât mai tare va străluci amintirea celor ce i-au îngăduit-o. Iar la zile de cumpănă și de răstriște pilda lor va fi sprijin pentru cei care ar slăbì, izvor de îmbărbătare pentru cei care ar șovăì.
Pe acest deal al Filaretului, câmpie a Libertăței, unde la 1848 s`au proclamat principiile Renașterei române, și unde 58 de ani mai târziu s`au serbat odele Domniei Regelui Intemeetor – în tine, într-al cărui nume necunoscut se cuprinde întreaga jertfă adusă desăvârșitei unităței naționale urmașii fără sfârșit vor slăvì toată energia creatoare a României, - în tine ei vor cinstì pe toți acei cari cu cugetul și cu trupul au trudit fără preget, și au izbândit în seculara și dramatica epopee a Neamului.
Prin opera ta se încunună virtutea națională de pretutindeni și de totdeauna.
De lângă tine se desprind în lungul șir al vremurilor, păstorii și plugarii, sfetnicìì și vìtejì, Voivozii și Regii, femei și bărbați, ceì carì au muncit, ceì carì au rostit, cei care au luptat toți câți au perit cu statornicie, sau au biruit cu jertfă pentru a păstra ființa Neamului și a-i asigura întregi destinele lui.”