"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 
 


 

OPRIȚI-VĂ O CLIPĂ!...
 

”Opriți-vă o clipă din goana fără răgaz a vieței de muncă înfrigurată pe care zi cu zi o înșirăm cu toții, mai aprig dela războiul cel Mare încoace.
Opriți-vă o clipă – și după chipul pe care apusul l`a ales ca să-și cinstească morții; clipa tăcerei în care contenește tot lucrul – dela mașinile grozave până la lucrătorul cu mâna, din uzine și până la școale – pentru ca în liniștea aceea deplină de o minută, gândul să sboare liniștit la cei căzuți pe câmpul de luptă.
Opriți-vă o clipă! Și cugetați la adevărul pios și îndemnul cinstit al acelor rânduri: E vorba de morții noștri.
Au murit în spitale unii, au putut fi îngropați cu grijă alții chiar pe câmpul de luptă; cei mai mulți și-au lăsat leșurile anonime, sub o mână de țărână aruncată în grabă. Și locul acela în care trupul lor s`a plămădit cu țarina acestei țări, poate n`a fost însemnat nici cu o cruce, umil monument pe care ultimul creștin și-l pune la căpătâiul mormântului său și de care aceia cărora se cuvine toată cinstea și tot prinosul nostru, sunt lipsiți.
Opriți-vă o clipă voi toți aceia cărora munca vă rodește; opriți-vă toți aceia care vă bucurați de un trai tihnit, gândiți-vă că tot temeiul vieței voastre de astăzi așezată pe temelii trainice, se datorește în primul rând acelora care zac dealungul munților și drumurilor noastre fără un semn la căpătâiu.
Toate neamurile și toate timpurile au cunoscut cinstirea celor morți; în tot sufletul a licărit odată o clipă de bunătate, de milă și de supunere când fiorul morței a străbătut prin gând.
Și`n clipele acelea de apropiere și de înțelegere a ultimului sfârșit, au priceput și pricepem cu toții că în afară de traiul nostru tihnit, viața ne îndatorează și moartea ne obligă să răscumpărăm cu jertfe și cu milă slobozenia sufletului nostru.
Străbunii, pentru liniștea sufletului lor, de nu puneau temeliile unei biserici, de nu atârnau după puterile lor o candela sau un sfeșnic într`o mănăstire, de nu prindeau intr`un jgheab mai trainic un isvor; puneau la o răscruce de drum o troiță lucrată cu toată cuvioșia sau din sărăcia lor împărțiau o colivă pentru cei ce s`au dus.
Oprește-te o clipă cetitorule și gândește-te și tu la deslegarea sufletului tău.
Drămuește câștigul tău și cată de nu poți desprinde din el o fărâmă cu care s`ar putea pune un semn la căpătâiul unui soldat căzut în războiul acesta.
Gândește-te cât de pios va fi gestul tău; cugetă la mulțămirea sufletească ce-ți stă la îndemână, când vei putea să-ți zici că în locul în care a căzut un ostaș și o viață de om s`a stins, ai înfipt tu un semn pentru cinstirea și aducerea lui aminte.
Soc. ”Mormintele Eroilor” cu ajutorul Guvernului a întreprins, se străduiește și înfăptuiește cimitire de eroi. Vremurile însă sunt grele, ajutorul statului fără sprijinul particularilor nu-i îndestulător.
De aceea, voi toți cei cărora vă prisosește, voi toți acei care veți fi priceput și sufletul vi se va fi pătruns de umanitarul gând sublim al cinstirei morților, voi toți acei cari vreți să puneți un dram de frumos și de bunătate în mersul aspru al vieței zilnice, voi toți acei cari vreți să vă plătiți o datorie dreaptă față de cei cari au apărat această țară și au căzut pentru ea, – trimiteți obolul vostru cu mențiunea ”pentru semn de căpătâiu” Soc. ”Mormintele Eroilor”, Comitetul central, Palatul Mitropoliei, București – și fiți încredințați că însăși sufletul vostru vi l`ați cinstit în chipul acesta.
Hotarele morții nu poartă peceți deosebite, ofrandele se primesc și semnele vor fi puse indiferent de religie sau naționalitate.
Oprește-te cititorule și fă o faptă bună!”  
 
Președintele Soc. ”Mormintele Eroilor” Patriarhul Dr. Miron Cristea
Directorul Soc. ”Mormintele Eroilor” General I. Manolescu
România Eroică Nr. 3-5/1926, p.48
Top