OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Noutati

Actualitate
Ziua Eroilor
citeste...
Stire noua
PROIECTUL "TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
citeste...
Obiective de investiții
ACHIZIȚIE SERVICII LUCRĂRI PENTRU RESTAURARE PARCELE DE ONOARE ROMÂNEȘTI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
citeste...

PORTRETE DE EROI
Căpitan Carp MANDACHI căzut la datorie în luptele de la Oradea

La 27 septembrie 1944 Divizia 3 Vânători Munte, Divizia „Tudor Vladimirescu” și Divizia 337 Infanterie sovietică au ajuns la periferia municipiului Oradea.
Lupte deosebit de grele au dus regimentele 2 și 3 Infanterie din Divizia „Tudor Vladimirescu” în zona satelor Păușa, Chișirid, Leșu și Nojorid.
În dimineața zilei de 29 septembrie 1944, în timpul unui atac la sud de Oradea, căpitanul Carp Mandachi a suferit răni incompatibile cu viața.
Căpitanul Carp Mandachi a fost înhumat în Parcela de onoare a eroilor români, parcela B, rândul 2, mormântul 9 din Cimitirul orădean „Rulikowski”.
Pentru faptele sale brave a fost avansat post-mortem la gradul de maior şi decorat cu ordinul „Steaua României”, clasa a V-a.

Carp Mandachi s-a născut la 22 octombrie 1911 în comuna Poienari, județul Neamț. A frecventat cursurile şcolii primare din localitatea natală, apoi Școala Normală din municipiul Roman.
În anul 1928 a fost admis la Şcoala de Ofițeri în Rezervă, pe care a absolvit-o în anul 1932, cu gradul de sublocotenent.
La intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a fost încadrat în funcţia de comandant de companie în Regimentul 4 Artilerie Roman, cu care a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.
În timpul luptelor de la Cotul Donului a fost luat prizonier.
A revenit în țară la 23 august 1944, în cadrul Regimentului 3 Infanterie.

PORTRETE DE EROI
Elev sergent major Constantin FODOR

În perioada 16-18 septembrie 1944, elevii Școalii Militare Ofițeri de Rezervă de la Bacău au dat lupte grele în zona Aradului, pe alinamentul localităților Carand-Prunișor-Sebiș, pentru respingerea atacurilor germano-hortyste.
La 18 septembrie 1944, în apropiere de comuna Prunișor, grupa elevului sergent major Constantin Fodor a rezistat eroic în fața inamicului, dând astfel posibilitatea subunității din care făcea parte să organizeze o nouă poziție de apărare. În timpul luptei, elevul sergent major Fodor a fost secerat de focul unei mitraliere dușmane.
Pentru curajul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, elevul sergent major Constantin Fodor a fost decorat, post-mortem, cu medalia „Virtutea Militară” clasa II-a .

Constantin Fodor s-a născut la 13 septembrie 1919 în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost elev în Școala Militară de Ofițeri de Rezervă Infanterie nr. 2 Bacău. În primăvara anului 1944, aceasta a fost dislocată în localitățile Ineu și Gurahonț, județul Arad.
În septembrie 1944, elevul sergent major Constantin Fodor se afla la comanda unei grupe de elevi anul II din Compania a 2-a cu care se distinge în luptele din Valea Crișului Alb.

SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR DIN ARMA GENIU (intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, sectorul 6, municipiul București)

Specialitate militară cu un pronunțat caracter tehnic, arma geniu și-a dovedit pe deplin utilitatea pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. Trupele de geniu – compuse, la începutul conflagrației, dintr-un regiment de pontonieri, un regiment de căi ferate, cinci batalioane de pionieri și un batalion de specialități (telegrafie, aerostații, automobile, secții de porumbei etc.) – au contribuit, atât prin lucrările executate, cât și prin sacrificiile în vieți omenești, la îndeplinirea dezideratului unității naționale.
Prin misiunile diversificate pe care le-au îndeplinit – ca de exemplu: construcția unor infrastructuri de cale ferată; organizarea trecerii unor cursuri de apă cu ambarcațiuni mobile și pe vase de echipaj; amenajarea pozițiilor de apărare cu tranșee, a rețelelor de sârmă ghimpată și a lucrărilor de nuielărie; realizarea și deservirea posturilor telefonice și telegrafice etc. –, geniștii români au facilitat obținerea succeselor militare ale Armatei Române în Războiul de Întregire a Neamului. Acest fapt este evidențiat inclusiv prin jertfa a aproximativ 1.000 de militari ai aceste arme, morți la datorie în special în Campania din vara anului 1917, dar și prin cei peste 100 de ofițeri geniști, care, pentru comportarea lor vitejească, au fost distinși cu diferite ordine și medalii de război.
După război, pentru ca sacrifiile eroilor geniști să nu fie uitate, din inițiativa unui comitet prezidat de către generalul Constantin Ștefănescu-Amza (fost inspector general al Corpului de Geniu) a fost lansată o acțiune de colectare a fondurilor bănești necesare ridicării, în București, pe un teren din fața cazărmii Regimentului 1 Geniu (donat de către colonelul Grigore Georgescu, șeful de stat major la Inspectoratul tehnic al Geniului), a unui monument comemorativ.
Sumele rezultate din colectă, cotizate voluntar de către toți ofițerii geniști din Armata Română, au făcut posibilă construirea unui ansamblu statuar, localizat în prezent la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului. Realizată de către sculptorul Spiridon Georgescu și turnat în bronz la Fabrica și Turnătoria V.V. Rășcanu din București, opera comemorativă de război a fost dezvelită la data de 29 iunie 1929, la festivitățile organizate cu această ocazie participând o serie de personalități politice și militare, în frunte cu principele Nicolae al României și șefii serviciilor și comandamentelor unităților de geniu.
Elementul dominant al impresionantului ansamblu, „Leul” din bronz, simbolizează rezistenţa şi vitejia Armatei Române în campaniile anilor 1916 și 1917. Personificare a forței și biruinței, acesta stă cu labele din față pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, țeava unui mortier și faldurile unui drapel. Pe soclu sunt montate meplaturi din bronz, care redau aspecte din activitatea pe front a trupelor de geniu, precum și patru statui, tot din bronz, înfăţişând patru ostaşi geniști (un pionier, un pontonier, un cercetaș şi un ceferist). Pe latura din față a piedestalului este gravată inscripția: „SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTĂLIE PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI”, iar într-un medalion din bronz, instalat pe treptele obiectivului, este înscris textul care îi indică pe destinatarii acestui omagiu artistic: „EROILOR DIN ARMA GENIULUI 1916-1919”.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-III-m-B-20010.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi pe raza comunei Verejeni, raionul Ocnița, Republica Moldova

În zorii zilei de 17 iulie 1941, în contextul forțării de către trupele române a liniei fortificate „Stalin”, de pe râul Nistru, „Detașamentul colonel Măinescu” a reușit să cucerească o serie de cazemate inamice de pe malul Nistrului, între localitățile Moghilev și Nagoriani. Către ora prânzului, primele unități române au reușit să treacă fluviul, succesul acestora fiind însă umbrit de numărul mare al pierderilor în vieți omenești suferite în urma barajului de foc executat din cazematele nedistruse de artileria română.
În zona Verejeni-Lencăuți, dramatismul ofensivei este relevat sugestiv într-unul dintre documentele operative întocmite la nivelul subunităților din Corpul de Cavalerie român: „Din depărtare se aude un bubuit de tun. Este semnalul pregătirii de artilerie. Era ora patru. Un puternic bombardament de artilerie, branduri, tunuri anticar, incendiază satul Liasevți de pe malul Nistrului. Limbile de foc se ridică spre cer. Deodată țăcănitul unei mitraliere ne distrage din admirația spectacolului. Escadronul dă ordin de declanșare a focului a plutoanelor ce formează baza de foc. Cu primele noastre rafale încep să treacă primele bărci și oamenii au impresia că asistă la o petrecere venețiană. În loc de acordul gondolelor se aude bubuitul tunurilor, țăcănitul mitralierelor și tot armamentul. Cartușele și proiectilele trasoare îți dau impresia focului de artificii. Dar nu poți prea mult să visezi căci bolșevicii, care la început păreau zăpăciți, încep să ne răspundă. Un proiectil de 150 mm vine și se sparge aproape de noi. Este urmat de altele mai mici, mai mari și peste tot. Malul Nistrului geme ca într-un cutremur. Nimănui nu-i trece prin gând să se ferească sau să înceteze o clipă focul. Un obuz inamic cade în apropierea maiorului Albu, în fața cazematelor rusești, pulverizându-l”.
Pentru distrugerea rezistenței inamice, au fost constituie echipe de pionieri care au luat cu asalt pozițiile inamice. Unul dintre combatanții Escadronului 4 Pionieri, soldatul Ioan Vulpe, rănit grav în ploaia de proiectile vrăjmașe și conștient de faptul că sacrificiul său ar fi putut salva viața unui camarad, s-a adresat ofițerului care-l transporta în spate la postul de prim-ajutor: „Domnule locotenent, culcați-vă și acoperiți-vă cu mine; nu mai sunt bun de nimic și tot voi muri!”.
După două zile de lupte crâncene, trupele române erau epuizate. În ciuda acestui fapt, în zona localității Liasevți, în momentul în care Escadronul 2 din Regimentul 9 Roșiori urma să fie înlocuit de o altă subunitate, căpitanul Ioan Budărăscu, un „exemplu de curaj și de încredere pentru cei din jurul său”, a cerut să continue acțiunea pentru cucerirea ultimei cazemate. Dorința i-a fost îndeplinită, dar viteazul ofițer nu a mai apucat să se bucure de reușita faptelor sale de arme, fiind răpus de gloanțele inamicului. În jurnalul de operații al unității, decesul său este descris astfel: „A plecat înainte, cu genunchii îndoiți gata de asalt, așa l-a găsit moartea pe căpitanul Budurescu. Gestul acesta de dârzenie, fața lui senină și zâmbetul de mulțumire pe care i l-a surprins ultima răsuflare, nu le vor uita nimeni și niciodată. Așa a murit căpitanul Budărăscu Ioan, «cuceritorul de cazemate», și nu poate fi o moarte mai pilduitoare ca a acestui erou printre eroi”.
În seara zilei de 21 iulie, Armata 3 română a fost felicitată de către comandantul Armatei 11 germane, pentru faptele de arme săvârșite în străpungerea liniei fortificate „Stalin”. Trupurile neînsuflețite ale morților de război români, victime ale acestei bătălii, au fost înhumate ulterior pe raza comunei Verejeni. Odihna acestora a fost tulburată însă, câțiva ani mai târziu, după ce trupele române s-au retras din Basarabia, mormintele în care își dormeau somnul de veci fiindu-le distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul comunei Verejeni (regiunea Ocnița, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război.

Pași prin istorie
Morţi de război români la Orşova, jud. Mehedinţi

Divizia I Infanterie, comandată de generalul Ion Dragalina, a atacat, începând cu 1 septembrie 1916, vârfurile Alion, Drenec şi Culmea Ozoinii, eliberând apoi oraşul Orşova, pe care l-a apărat până la 4 octombrie 1916 de atacurile trupelor germane şi austro-ungare.
Luptele din zona Orşova au adus Armatei române un umăr de peste 600 de prizonieri, tunuri, mitraliere şi o mare cantitate de provizii, în cadrul captivilor figurând şi maiorul Wolff, ofiţerul care a comandat sectorul Alion.
Unul din combatanţii români care a participat la luptele din zonă a fost slt. (r.) Pamfil Şeicaru (1894-1980), în cadrul Regimentului 17 Mehedinţi. Într-o noapte din septembrie 1916, Pamfil Şeicaru a fost aruncat în aer de un proiectil de artilerie. Scăpând teafăr, acesta a exclamat: „Dacă voi trăi şi voi avea posibilitatea, voi face o bisericuţă în acest punct în care am scăpat de moarte”. Biserica ridicată prin eforturile lui Pamfil Şeicaru este amplasată pe Dealul Moşului, având hramul Sfânta Ana, de la numele mamei sale.
Militarii care au murit în luptele din zona Orşovei au fost înhumaţi într-un Cimitir de onoare. Ulterior, în anul 1967, necropola a fost strămutată pe actualul amplasament din strada Eroilor nr. 2, odată cu vechiul oraş Orşova, mai sus faţă de nivelul Dunării, ca urmare a umplerii lacului de acumulare format de barajul de la Hidrocentrala „Porţile de Fier I”.
În cadrul Cimitirului de onoare din Orşova au fost înhumaţi peste 350 de morţi de război din Primul Război şi al Doilea Război Mondial, identificaţi nominal şi necunoscuţi.
Mormintele morţilor de război din al Doilea Război Mondial au fost amenajate în două parcele distincte, amplasate la intrarea în cimitir.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Orşova, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PORTRETE DE EROI
Locotenent Gheorghe SĂVINESCU căzut la datorie pe frontul de la Odessa

În perioada 8 august – 16 octombrie 1941 Armata română a participat la operațiunile militare desfășurate pe teritoriul Ucrainei de astăzi, în regiunea Odessa. Lupte grele s-au desfăşurat pentru cucerirea localităţilor: Karpova, Vigoda, Mannheim, Kogarlik, Vakarjani, Dalnik şi Tatarca.
În noaptea de 19/20 septembrie 1941, la Dalnik, locotenentul Gheorghe Săvinescu, împreună cu elevul plutonier Vasile Catană au plecat într-o misiune de recunoaștere. Au fost prinși și executați de trupele sovietice. Cadavrele lor mutilate au fost găsite de camarazii.
Locotenentul Gheorghe Săvinescu a fost decorat post mortem cu Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de cavaler.
În memoria sa, școala gimnazială din Crăcăoani poartă numele „Locotenent Gheorghe Săvinescu”, iar pe monumentul ridicat în 2003, în curtea cimitirului din Crăcăoani de Jos numele lui figurează la loc de cinste.

Gheorghe Săvinescu s-a născut la 15 martie 1900 în satul Grumăzești, județul Neamț. A urmat cursurile şcolii primare din Târgu Neamț, Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț şi Școala Normală din Botoșani. Din anul 1918 a fost învățător la mai multe școli din județul Neamț, până în anul 1924 când se stabilește definitiv în satul Crăcăoani.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Gheorghe Săvinescu a primit comanda unui pluton din Regimentul 15 Infanterie.

PORTRETE DE EROI
Sublocotenent Rădulescu Grigore

La sfârșitul lunii noiembrie 1916 a început „Bătălia pentru București”, una dintre cele mai mari operațiuni militare de pe frontul românesc, din cadrul Primului Război Mondial, cu scopul de apărare a Capitalei.
Inițial, forțele române au respins inamicul, însă, ulterior fiind copleșite atât din punct de vedere numeric, cât și tehnic au fost nevoite să se retragă. Bucureștiul a fost ocupat de trupele Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916, stil nou.
În timpul acestei confruntări, sublocotenentul Rădulescu Grigore a fost luat prizonier de către trupele bulgare și internat succesiv în lagărele bulgărești de la Haskovo, Kirdjali și Sliven, unde a îndurat privațiuni chinuitoare și servituți de tot felul. Din cauza tratamentului inuman suportat în timpul captivității se stinge în primăvara anului 1917.
Osemintele sublocotenentului Rădulescu Grigore au fost repatriate la 26.06.1925, la inițiativa Ministerului Apărării Naționale.

Sublocotenentul Rădulescu Grigore s-a născut în municipiul Pitești, județul Argeș. A urmat cursurile şcolii militare din București, pe care a absolvit-o în anul 1916, cu puțin înainte ca România să intre în Primul Război Mondial.
A fost repartizat la Regimentul 44 Infanteie cu care a participat la luptele de la Predeal și Predeluș, apoi la luptele pentru apărarea Capitalei.

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi pe raza satului Jabokrici, regiunea Vinniţa, Ucraina

După străpungerea liniei fortificate „Stalin”, la 21 iulie 1941, trupele române și-au continuat înaintarea dincolo de Nistru. Ofensiva acestora a fost descrisă, la postul de radio „Roma”, cu multă însuflețire, astfel: „Gigantica luptă care se dă pe frontul oriental se fracţionează în nenumărate episoade locale, fiecare având importanţa lor deosebită. Fiecare episod în parte poate fi considerat o adevărată luptă. Eroismul şi vitejia soldatului român sunt mai presus de orişice. Până acum, trupele româno-germane au pătruns pe o adâncime de 100 km pe teritoriul sovietic, atât la nord de Nistru, cât şi la sud”.
În acest context, în ziua de 26 iulie, după un baraj de artilerie care a durat o jumătate de oră, Regimentul 27 Infanterie a atacat inamicul, cu ambele batalioane, în zona satului Jabokrici. În jurnalul de operaţii al unităţii, dramatismul ostilităților a fost înfățișat cu mult realism: „Inamicul reacţionează cu foc de arme automate, aruncătoare şi artilerie de diferite calibre, totuşi presiunea atacului merge bine. La ora 10,30 postul de comandă al regimentului este încadrat şi violent bombardat de artileria grea. Radiotelegrafistul, sergentul major Bolborici F. Marin, care se afla lângă aparatul de radio, la câţiva metri de postul de comandă, este sfârtecat de schijele unui obuz, aparatul e sfărâmat, iar sergentul major moare pe groapa în care se afla postul de comandă al regimentului. Un alt obuz, căzut tot lângă postul de comandă, omoară șase cai ai agenţilor călări. Postul de comandă continuă a fi încadrat şi bătut de artileria grea a inamicului neputându-se lua nicio măsură ca acest post de comandă să fie schimbat deoarece intensitatea bombardamentului nu permitea mutarea în altă parte. Legăturile telefonice sunt întrerupte permanent din cauza aceluiaşi bombardament; echipă după echipă pleacă pentru restabilirea liniilor telefonice. [...] focul inamic este din ce în ce mai puternic şi se trage cu mitralierele şi cu aruncătoarele de pe înălţimile şi pădurea de la nord-est de satul Jabokrici, de pe pantele de la sudul şoselei Jabokrici - Jibulevka şi liziera de vest a satului Jibulevka şi în tot timpul inamicul trage cu artileria”.
Situaţia devenea din ce în ce mai grea pentru regiment, inamicul luptând cu îndârjire pentru menţinerea poziţiei și contraatacând violent. În seara aceleeași zile, sub protecţia unui bombardament de artilerie infernal, forțele sovietice au dezlănţuit un nou contraatac, cu opt care de luptă, dinspre pădurea aflată la nord-est de satul Jabokrici. Aflate pentru prima dată în faţa unui atac de o asemenea intensitate, trupele române nu s-au lăsat intimidate, reacția acestora fiind descrisă în jurnalul menționat, astfel: „Două care de luptă sunt distruse de grupa antitanc a sublocotenentului Filip, care sunt incendiate de ostaşii vânători de munte (care se aflau la stânga Batalionului 1), iar patru care sunt puse pe fugă. În acest timp, artileria trage din nou asupra satului Jabokrici şi postului de comandă. La orele 20, bombardamentul încetează şi se ordonă batalioanelor care au avut pierderi serioase să se replieze pe baza de plecare. Câmpul de luptă n-a putut să fie asanat, majoritatea morţilor şi răniţilor rămânând pe câmpul de luptă. Ofiţerii şi ostaşii români morţi au fost găsiţi a doua zi desculţi şi buzunăriţi de către inamic”.
Pierderile în vieți omenești ale regimentului, în urma acestor confruntări, s-au cifrat la peste 50 de morți, rămășițele pământești ale acestora fiind înhumate pe raza satului Jabokrici.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul satului Jabokrici (regiunea Vinniţa, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război din cel de-al al Doilea Război Mondial.

SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR AERULUI (Piața Aviatorilor, sectorul 1, municipiul București)

Contribuția aeronauticii române în anii Războiului de Întregire a Neamului a fost hotărâtoare, prin efortul acesteia fiind îngreunată pătrunderea avioanelor inamice în spațiul aerian al României și limitată astfel acțiunea distructivă a acestora în rândul trupelor române și a populației civile. Potrivit istoricilor de specialitate, „fără contribuția tinerei arme nu se putea realiza România Mare”, „aviatorii și artileriștii antiaerieni demonstrând înaltele lor virtuți de luptători redutabili”.
Astfel, în perioada 1916-1919, aviatorii români au executat aproximativ 10.000 de ore de zbor, susținând circa 700 de lupte și obținând peste 90 de victorii aeriene. În numeroasele lupte aeriene cu forțele aeronautice ale Puterilor Centrale, în special în timpul marilor bătălii din vara anului 1917, când aviația română a avut în serviciu peste 100 de avioane performante, și-au pierdut viața peste 30 de piloți, mecanici de avion și observatori aerieni. Pentru faptele lor de arme, majoritatea aviatorilor români au fost decorați cu înalte ordine și medalii românești și străine, inclusiv cu cea mai înaltă decorație militară românească: Ordinul „Mihai Viteazul”.
După încheierea primei conflagraţii mondiale, în rândul veteranilor aviatori a apărut ideea ridicării unui monument dedicat pionierilor aviației românești, care să vorbească generațiilor contemporane și celor viitoare despre jertfele făcute de către primii eroi ai aerului, în încercarea de cucerire a văzduhului.
Începând cu anul 1923, diferiți sculptori români consacrați au realizat mai multe machete în acest sens, în cadrul unor concursuri de idei organizate de forurile competente, câștig de cauză având, în urma procesului de selecţie din anul 1926, proiectul sculptoriţei Lydia Kotzebue. Dezvelirea monumentului a avut loc, însă, abia nouă ani mai târziu, în ziua de 20 iulie 1935, în tot acest timp artista lucrând pentru desăvârşirea operei sale, fiind ajutată în acest sens de către un proaspăt absolvent al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, sculptorul Iosif Fekete.
Participanții la ceremoniile din vara anului 1935 au avut privilegiul să admire ceea ce și în prezent reprezintă una dintre cele mai reuşite opere comemorative din București, ca realizare artistică si forţă de sugestie, „o metaforă cizelată nu cu cerneala tiparului, ci în piatră şi bronz”, după cum aprecia critica de specialitate. O statuie din bronz, reprezentându-l pe Icar, cu aripile larg deschise, gata să se desprindă de pe obeliscul masiv pentru a se avânta spre înaltul cerului. Pe cele patru laturi ale obeliscului sunt reprezentate figuri alegorice, ilustrând aviatori în luptă. Pe faţada monumentului este reliefată inscripţia: „ EROILOR AERULUI“, iar pe celelalte trei laturi ale soclului au fost fixate un număr de 13 tăbliţe din bronz, pe care sunt gravate numele a peste 260 de aviatori români.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-III-m-A-19953.

Pași prin istorie
Morţi de război români la Orhei, Republica Moldova

În perioada interbelică, autorităţile române au amenajat în oraşul Orhei un Cimitir de onoare, amplasat în faţa cimitirului oraşului, lucrările fiind încheiate în anul 1942.
În cadrul necropolei au fost centralizate, la baza unui monument central, osemintele a peste 100 de morţi de război români din Primul Război Mondial, exhumate de pe raza judeţului Orhei. În cadrul necropolei au mai fost amenajate 24 de morminte simbolice.
În anul 1942, în cadrul Cimitirului de onoare din oraşul Orhei a fost amenajată o parcelă suplimentară, în cadrul căreia au fost înhumaţi peste 200 de morţi de război români şi 10 germani, decedaţi în al Doilea Război Mondial.
După primăvara anului 1944, cimitirul a fost dezafectat de către unităţile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români din Primul şi al Doilea Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Orhei, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

MĂRTURII DE PE FRONT

Acţiuni privind îngrijirea şi restaurarea mormintelor eroilor români de la Sinaia

În data de 02.11.2021, o delegaţie a Ministerului Apărării Naţionale/Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor s-a deplasat la Cimitirul eroilor români din cel de-al Doilea Război Mondial din punctul Izvorul Rece, oraşul Sinaia, judeţul Prahova, pentru a analiza starea de întreținere și conservare a necropolei de război și pentru a identifica măsurile care trebuie întreprinse, în regim de urgență, de către proprietarul/titularul dreptului de administrare a așezământului social-cultural.
În amplasament erau prezenţi militari din cadrul Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” de la Predeal, care executau lucrări de îngrijire a necropolei de război, aspecte ce sunt ilustrate în imaginile mai jos prezentate.
Ulterior, membrii delegaţiei s-au deplasat la sediul Primăriei oraşului Sinaia, autoritatea publică locală cu atribuţii în protejarea acestei necropole de război, unde s-a desfăşurat o întâlnire de lucru cu responsabilii privind gestionarea problematicii cimitirului de onoare. În cadrul discuțiilor, reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor au sesizat necesitatea întreprinderii lucrărilor de restaurare a elementelor componente ale necropolei de război româneşti (însemnele de căpătâi, monumentul central, scările, platourile, poarta de acces și gardul).
Dialogul purtat între reprezentanţii celor două entităţi a fost constructiv şi a avut ca scop stabilirea etapelor pe care administratorul necropolei de război trebuie să le parcurgă în scopul restaurării, în cel mai scurt timp, a aşezământului social-cultural din localitate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în domeniul mormintelor și operelor comemorative de război.
Ministerul Apărării Naţionale va continua să sprijine eforturile de restaurare a Cimitirului eroilor români din cel de-al Doilea Război Mondial din oraşul Sinaia prin consilierea de specialitate acordată autorității publice locale până la finalizarea în bune condiţii a proiectului comemorativ.

MĂRTURII DE PE FRONT

Comemorarea eroilor români în Slovacia

ONG-ul slovac Servare et Manere, responsabil de implementarea proiectului internațional Arborele păcii, a comemorat victimele Armatei Regale Române cu ocazia Zilei Armatei României, depunând 25 de coroane pe 20 de locuri.
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, la eliberarea Slovaciei au luat parte aproximativ 240 000 - 260 000 de români, formați din personal din 16 divizii, un corp aerian, o brigadă a armatei de căi ferate, un regiment de tancuri, precum și alte unități.
Deosebit de semnificativă a fost participarea lor la operațiunea Bratislava-Brno (25 martie-5 mai 1945), la care, pe lângă 266 000 de soldați sovietici, au participat și 86 000 de soldați români. 10 435 de soldați ai armatei române sunt înmormântați în Slovacia. Dintre aceștia, 10.384 sunt înmormântați în Cimitirul Militar Central al Armatei Regale Române din Zvolen, 36 de soldați și-au găsit locul final de odihnă în cimitirul din Stará Turá și 15 în Trenčianska Teplá.
Prin depunerea de coroane, directorul asociației Servare et Manere, a onorat memoria eroilor români care și-au pus viața pentru eliberarea Slovaciei.

IN MEMORIAM

Colectivul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor îşi exprimă regretul pentru trecerea prea timpurie în nefiinţă a domnului colonel (rez.) dr. Ionel TĂLPĂU, care a coordonat instituţia în perioada 05.03.2015 – 30.04.2016, manifestând dăruire faţă de domeniul cultul eroilor şi implicându-se cu responsabilitate în derularea proiectelor de conservare a cimitirelor şi monumentelor dedicate eroilor români căzuţi în războaiele de apărare a Ţării.
Tactul şi buna sa educaţie, precum şi înclinaţia către spiritualitatea creştină au fost, în perioada în care a activat în cadrul colectivului nostru, puse în slujba tuturor iniţiativelor menite să perpetueze respectul pentru eroii români.
Evocăm cu acest prilej trist contribuţia domniei sale la construirea Cimitirului militarilor români de la Rossoska, regiunea Volgograd, Federaţia Rusă, prima necropolă de război ce adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale eroilor români căzuţi la datorie în cea mai crâncenă bătălie a secolului trecut, Bătălia de la Stalingrad, inaugurată cu prilejul Zilei Armatei României, la data de 25 octombrie 2015. În cadrul ceremoniei de inaugurare colonelul (rez.) dr. Ionel TĂLPĂU, profund emoţionat şi ca expresie a recunoştinţei pe care o purta faţă de sacrificiul de sânge al înaintaşilor, a dezvelit placa comemorativă amplasată la baza monumentului central din cadrul cimitirului de onoare românesc.
În ţară, un alt proiect apropiat sufletului de militar de carieră al colonelului Ionel TĂLPĂU a fost amenajarea Ansamblului comemorativ al Eroilor Neamului din municipiul Brăila. Aşezământul social-cultural construit în Cazarma 307 Brăila este dedicat eroilor brăileni şi naţionali, căzuţi atât în luptele Războiului de Independenţă, ale Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi în alte acţiuni militare.
Dragostea şi devotamentul faţă de domeniul cultul eroilor l-au animat şi după trecerea în rezervă, domnul colonel implicându-se cu aceeaşi dăruire în acest domeniu din calitatea pe care o avea de prim-vicepreşedinte al filialei judeţene Brăila General Stan Poetaş, a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Sincere condoleanţe din partea colectivului Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor!
Dumnezeu să îl odihnească în pace!

MĂRTURII DE PE FRONT

25 octombrie – comemorarea eroilor români de la Sofia, raionul Hâncești, Republica Moldova

Cu prilejul sărbătoririi Zilei Armatei României, luni – 25 octombrie 2021, s-a desfășurat ceremonia de reinaugurare a Cimtirului de onoare al eroilor români din localitatea Sofia, în care își dorm somnul de veci 64 de militari români din Regimentul 2 Dorobanți „Vâlcea”, dintre care 41 cunoscuți și 23 necunoscuți, căzuți în luptele purtate în zonă de Aramata Română, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ceremonialul militar-religios de la necropola de război românească din localitatea Sofia a fost organizat de către Ambasada României în Republica Moldova și Biroul atașatului român al apărării la Chișinău și s-a desfășurat în prezența oficialităților celor două state, respectiv ministrul apărării al Republicii Moldova, Ambasadorul României la Chișinău, delegația Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, precum și reprezentanți ai autorităților raionale și locale și ai societății civile. Evenimentul a fost onorat de prezența notabilă a veteranului de război, în vârstă de 102 ani, domnul Constantin Vasile Cojocari, față de care toți participanții la activitate și-au exprimat recunoștința și respectul profund.
Drept omagiu adus ostașilor români înhumați în așezământul social-cultural din localitatea Sofia, pe timpul ceremoniei oficiale au fost rostite alocuțiuni de către ministrul apărării al Republicii Moldova, domnul Anatolie Nosatîi și de către E.S. domnul Daniel Ioniță, ambasadorul român în Republica Moldova. De asemenea, au fost depuse coroane, jerbe și buchete de flori la mormintele eroilor români, s-a ținut un moment de reculegere și au fost executate salve de foc de către garda de onoare a Republicii Moldova.
Proiectul de restaurare a Cimtirului de onoare a eroilor români din localitatea Sofia a fost derulat, în anul 2021, de către Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale al Republicii Moldova, prin Agenția pentru Știință și Memorie Militară de la Chișinău, în baza prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Molodova, semnat la Iași, la 3 martie 2012.
Reamenajarea necropolei de război românești a presupus lucrări de construire și amplasare a unui monument comemorativ sub formă de troiță din lemn, a nouă însemene de căpătâi, a unei plăci comemorative pe care au fost inscripționate numele celor 41 de eroi români identificați, a unui panou informativ, a două catarge, lucrări de împrejmuire a cimitirului și de amenajare a unor platforme și alei pietonale.

***

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor mulțumește autorităților din Republica Moldova pentru sprijinul acordat în derularea proiectelor menite să conserve monumentele și cimitirele de onoare românești din Republica Moldova, precum și să păstreze vie memoria eroilor români s-au jertfit în războaie și sunt înhumați pe teritoriul acestui stat.

MĂRTURII DE PE FRONT

Morţi de război români la Ohrdruf, landul Turingia, Germania

Oraşul german Ohrdruf a avut, în anul 1914, rolul de a sprijini indrustria militară germană, iar pe o parte din terenul municipalităţii a fost amenajat o tabără de pregătire militară. În acelaşi an, la Ohrdruf au fost internaţi peste 10.000 de prizonieri, majoritatea francezi, care au lucrat în agricultură sau la amenajarea drumurilor, inclusiv în localităţile învecinate.
În contextul în care prizonierii francezi obişnuiau să doarmă în detaşamentele de muncă din afara lagărului, lagărul de la la Ohrdruf a fost închis, în aprilie 1916, prizonierii care nu puteau lucra fiind transferaţi în lagărul din oraşul german Langensalza. În barăcile lagărului au fost îngrijiţi militarii germani răniţi până în toamna anului 1916, când lagărul a fost reactivat, ca urmare a numărului ridicat de prizonieri români, capturaţi de germani pe Frontul din Transilvania.
Prizonierii români care au decedat în lagărul din Ohrdruf au fost înhumaţi într-un cimitir amplasat, la vremea respectivă, la cca. un km de locul detenţiei.
Mormintele individuale au fost marcate prin însemne de căpătâi din lemn, inscripţionate cu datele de identificare a eroilor.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Ohrdruf, poate fi accesată p la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi pe raza comunei Sărata Galbenă, raionul Hânceşti, Republica Moldova

În cadrul ofensivei generale pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, desfăşurată în perioada 22 iunie - 26 iulie 1941, Armata a 4-a română a acţionat în vederea străpungerii liniei Prutului.
Unul dintre sectoarele dificile ale frontului a fost în zona mărginaşă a comunei Sărata Galbenă, unde, în data de 13 iulie 1941, un pluton de militari români, din Regimentul 3 Dorobanţi, şi-au pierdut viaţa în urma luptelor purtate cu trupele motorizate sovietice. Pentru faptele sale de arme, comandantul plutonului, sublocotenentul Teodoroiu Gh. Dumitru, a fost decorat cu „Coroana României” clasa a V-a cu Spade şi Panglică de Virtute Militară şi a fost avansat, post-mortem, la gradul de locotenent.
De asemenea, confruntări dure s-au purtat şi la marginea pădurii Soci, unde, un proiectil de obuz inamic a luat viaţa întregului echipaj care deservea, în cadrul Regimentului 21 Artilerie, un cheson plin cu muniţie.
Morţii de război români menţionaţi, precum şi alţii, căzuţi la datorie în acest sector al frontului, în timpul înaintării forţelor române, au fost înhumaţi în Cimitirul comunei Sărata Galbenă şi în zona pădurii Soci.
Odată cu retragerea trupelor române la vest de Prut, în anul 1944, mormintele eroilor români din comuna Sărata Galbenă au fost distruse de unităţile militare sovietice, asemenea tuturor cimitirelor de campanie româneşti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
În anul 1982, troiţa care marca, în cimitirul comunal, locul înhumării militarilor români, a fost readusă pe locul originar, de către preotul paroh Teodor Zagnat, după ce zeci de ani fusese ascunsă în podul bisericii din localitate.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe raza comunei Sărata Galbenă (raionul Hânceşti, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MONUMENTUL EROILOR DE LA OLT DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, oraşul Brezoi, judeţul Vâlcea

În ultima decadă a lunii septembrie 1916, în contextul acţiunilor defensive desfăşurate de trupele române, pe aliniamentul Munţilor Carpaţi, pentru stoparea ofensivei declanşate de inamic pe frontul din Transilvania, unităţile Corpului 1 Armată, comandat de generalul David Praporgescu, au reuşit să anihileze tentativa forţelor Puterilor Centrale de a străpunge dispozitivul de apărare românesc în zona Văii Oltului.
Succesul acestei operaţiuni a fost, însă, rezultatul a zece zile de lupte grele, soldate cu mari sacrificii în vieţi omeneşti, inclusiv cea a generalului David Praporgescu, rănit mortal la data de 30 septembrie / 13 octombrie 1916, în timpul unei inspecţii de front în zona văii pârâului Câineni.
Opt ani mai târziu, în stânga şoselei Brezoi - Voineasa, din iniţiativa preşedintelui Judecătoriei Brezoi, Nicolae Coman, a fost inaugurat un monument care omagiază memoria tuturor militarilor români care şi-au pierdut viaţa pe Valea Oltului, în toamna anului 1916. Ulterior, în perioada 1925-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, în osuarul de la baza monumentului, osemintele a peste 100 de morţi de război români şi germani, care, iniţial, fuseseră înhumate dispersat, în diferite locuri izolate din regiune, precum: cimitirul bisericii comunei Brezoi, cimitirul Societăţii „Carpatina”, Muntele Pietroasa-Ciortea, Poiana lui Pavel, islazul de la Gura Lotrului, curtea bisericii comunei Voineasa, Podu Varniţei, Cârlige-Şipote şi zona şoselei Râmnicu Vâlcea - Râu Vadului.
Ridicată pe o movilă amenajată în terase, lângă localul primariei oraşului Brezoi, această operă comemorativă de război se remarcă şi în prezent prin forma hexagonală a soclului său masiv, executat din piatră de râu şi beton, surmontat de o coloană trapezoidală, care are în terminaţie o lucrare plastică de tip cruce. Pe pereţii osuarului de la baza monumentului, pe mai multe plăci de marmură albă, au fost consemnate localităţile din zona Văii Oltului şi numărul eroilor din aceste aşezări morţi în Marele Război: „Eroilor mălăieni, brezoieni, voineşeni, călineşteni“, „Câineni – 32“; „Călinesti – 33“; „Brezoi – 34“; „Voineasa – 49“; „Mălăieşti – 35“. De asemenea, pe pereţii teraselor pe care se înalţă monumentul a fost inscripţionat, cu piatră cubică, în relief, următorul text omagial: „Eroilor de la Olt, 1916, recunoştinţă“.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul VL-III-m-B-09992.

Finalizarea lucrărilor de construire a Monumentului Eroilor Români din Primul Război Mondial de la Bolzano, Italia

Ministerul Apărării Naţionale din România, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ministerului Apărării din Republica Italiană, prin Comisariatul General pentru Omagierea Morţilor în Război, a implementat anul acesta proiectul de ridicare a Monumentului Eroilor Români din Primul Război Mondial în localitatea Bolzano, regiunea Trentino-Tirolul de Sud.
Proiectul comemorativ iniţiat de partea română s-a derulat în baza prevederilor Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti, la 09 iulie 2015 şi a Acordului tehnic având ca obiect autorizaţia pentru folosirea gratuită a unei parcele de teren, în proprietatea statului italian, pentru construirea operei comemorative de război dedicate eroilor români, semnat la Roma, la 21 noiembrie 2019.
Miercuri, 06 octombrie a.c., la Cimitirul militar italian din localitatea Bolzano s-a desfăşurat activitatea de recepţie la terminarea lucrărilor de construire a monumentului comemorativ românesc. La activitate au participat colonelul Gianpaolo FRANCHI din cadrul Comisariatului General pentru Omagierea Morţilor în Război şi o delegaţie a Ministerului Apărării Naţionale din România condusă de colonelul Iulian BARBU, ataşatul român al apărării la Roma.
Mărturie a sacrificiului eroilor români care au decedat în timpul Primului Război Mondial şi îşi dorm somnul de veci pe teritorul Republicii Italiene, opera comemorativă de război românească de la Bolzano oferă un cadru necesar desfăşurării ceremoniilor comemorative cu prilejul sărbătoririi unor evenimente cu semnificaţie istorică pentru statul român (Ziua Naţională a României, Ziua Armatei României, Ziua Eroilor etc).
În cadrul acestei activităţi, reprezentanţii părţii române au adresat mulţumiri părţii italiene pentru disponibilitate şi sprijinul acordat pe întreaga perioadă de implementare a proiectului de construire a monumentului comemorativ românesc, exprimându-şi încrederea privind continuarea bunei colaborări bilaterale în domeniul comemorării eroilor şi cel al protejării mormintelor şi operelor comemorative de război de pe teritoriul ambelor state.

MĂRTURII DE PE FRONT

Cimitirul eroilor români din al Doilea Război Mondial din curtea bisericii din satul Soci, comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi

În primăvara şi vara anului 1944, în cadrul operaţiunii „Iaşi-Chişinău“, declanşată de către armata sovietică, pe raza satului Soci, comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi, au avut loc încleştări puternice între trupele române şi cele sovietice.
În aceste confruntări şi-au pierdut viaţa numeroşi militari români, care au fost înhumaţi de către camarazii lor, în morminte individuale şi comune, în curtea bisericii vechi din localitatea menţionată.
Mormintele au fost dispuse în două parcele, una la intrarea în incinta bisericii, iar alta pe latura dinspre drum, având la căpătâi cruci confecţionate din lemn. Nu aveau o împrejmuire propriu-zisă, existând doar gardul de împrejmuire al bisericii.
În total, în curtea bisericii din satul Soci, au fost înhumaţi peste 200 de morţi de război români identificaţi nominal şi necunoscuţi.
Între cele două parcele, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii Batalionului II Iaşi au ridicat o troiţă, pe care au inscripţionat, pe faţadă, următorul text: Închinare camarazilor noştri căzuţi pentru apărarea crucii şi a Patriei. Pe latura din spate a fost inscripţionat textul: Ridicatu-s-a această sf. troiţă de ofiţerii, subofiţerii şi trupă a Bat II/IS în memoria celor căzuţi la datorie şi pentru victoria Armatei Române.
Evidenţa nominală a morţilor de război români identificaţi nominal şi înhumaţi la Soci, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război din cel de-al al Doilea Război Mondial.

SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL „ULTIMA GRENADĂ“, Bulevardul Libertăţii nr. 188, oraşul Buşteni, judeţul Prahova

În vara anului 1917, în bătăliile de la Mărăşeşti (6 august - 19 august) şi Oituz (8 august - 22 august), Armata română a respins puternica ofensivă a forţelor germane pe direcţia Focşani-Mărăşeşti-Adjud. Cedarea acestui front ar fi avut ca rezultat ocuparea Moldovei şi scoaterea României din război.
Pe frontul de la Oituz, sub deviza „Pe aici nu se trece”, Armata a II-a română a barat drumul inamicului spre zona carboniferă şi petroliferă de pe Valea Trotuşului. Preţul plătit de trupele române a fost însă scump, acestea înregistrând peste 12.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, cele mai multe pierderi fiind consemnate în sectoarele Cireşoaia şi Coşna, unde diviziile 1 şi 7 infanterie au fost protagonistele unor lupte extrem de sângeroase.
Un exemplu în acest sens a fost consemnat la 13 august 1917, în luptele de pe Dealul Coşna, unde a căzut la datorie, luptând cu o singură mână (cealaltă fiindu-i amputată în urma Bătăliei de la Râmnicu Sărat), aruncătorul de grenade, din Regimentul 2 Grăniceri, caporalul Constantin Muşat, jertfa acestuia rămânând o „pildă mişcătoare de înţelegere a datoriei către ţară, dincolo de marginile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor”.
Imediat după război, pentru faptele sale de arme, caporalul Constantin Muşat a fost imortalizat în bronz, de către sculptorul Constantin Dimitriu-Bârlad, printr-o lucrare de artă plastică intitulată sugestiv „Ultima grenadă”, care îl reprezintă pe erou, într-o încordare supremă, azvârlind grenada asupra duşmanului. Au fost dezvelite trei asemenea statui, în localităţile Bârlad, Brăila şi Buşteni.
Monumentul „Ultima grenadă” din oraşul Buşteni a fost amplasat, în anul 1928, pe un teren din faţa gării din localitate, unde a înlocuit alte două obiective funerar-comemorative datând din anul 1923. Este vorba despre un osuar, în care fuseseră depuse rămăşiţele pământeşti a peste 20 de morţi de război români, exhumate din zona munţilor şi pădurilor din împrejurimile Buşteniului, precum şi de o troiţă, cunoscută în epocă sub numele de „Sfânta Troiță”. Cu această ocazie, osemintele eroilor au fost transferate în Cimitirul civil al oraşului, iar troiţa a fost înlocuită cu statuia caporalului Constantin Muşat.
La ceremonia de inaugurare a monumentului, din data de 9 septembrie 1928, au participat o serie de personalităţi politice şi militare, în frunte cu Regina Maria a României. De atunci şi până în prezent, lucrarea sculptorului Dimitriu-Bârlad a rămas o operă comemorativă de război reprezentativă pentru oraşul Buşteni. Un soclu înalt, de plan dreptunghiular, susţine statuia caporalului Constantin Muşat, cu braţul stâng amputat, surprins în momentul aruncării ultimei grenade spre inamic. Pe latura din dreapta piedestalului este fixată o placă din bronz cu numele eroilor buştenari din Primul Război Mondial.
Monumentul este inclus în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Prahova, având codul PH-III-m-A-16871.

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 15.09 – 03.12.2021

Aşteptăm participarea dumneavoastră!

Având în vedere că participanții la ediția anterioară au apreciat noul format, s-a optat pentru menținerea acestei structuri, în sensul păstrării celor două secțiuni:
Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 14.12.2021.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2022, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 15.09.2021 a celei de-a XLII-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 03.12.2021.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Accesaţi secţiunea Concursuri a site-ului nostru, unde sunt prezentate toate informaţiile necesare pentru a vă înscrie şi a participa.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.12.2021.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Feşterovo, raionul Razdelnianski, regiunea Odessa, Ucraina

În contextul operaţiunilor militare desfăşurate de puterile Axei pe flancul sudic al Uniunii Sovietice, Armata a 4-a română s-a confruntat, în intervalul 8 august - 16 octombrie 1941, cu rezistenţa acerbă a trupelor sovietice.
Pentru apărarea regiunii şi a oraşului-port Odessa, acestea amenajaseră un puternic sistem defensiv, de peste 200 de kilometri, compus din şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie etc.
Rezistenţa înverşunată a inamicului, protejat de întregul complex de lucrări genistice cu caracter defensiv al acestuia, a produs în rândul forţelor române pierderi umane de peste 18.000 de militari români. Acest fapt explică numărul mare de cimitire de campanie româneşti care au fost amenajate, în vara-toamna anului 1941, în regiunea Odessa, printre acestea aflându-se şi cele situate pe raza comunei Feşterovo (în prezent, Egorovka), în care au fost înhumaţi, în principal, morţii de război din cadrul Diviziei a 3-a Infanterie.
Pe măsură ce unităţile române s-au retras de pe Frontul de Est, în urma ruperii frontului la Stalingrad (19 noiembrie 1941), mormintele de război româneşti din acest spaţiu, inclusiv cele din comuna Feşterovo, au fost distruse de autorităţile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe raza comunei Feşterovo (regiunea Odessa, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Nürnberg, landul Bavaria, Germania

În sud-estul Germaniei, la 5 km de oraşul Nürnberg, a funcţionat unul din sutele de lagăre administrate de armata germană în care au fost internaţi prizonieri de război români.
Lagărul a fost amenajat pe terenul de antrenament al Garnizoanei de la Nürnberg, funcţionând în administrarea Corpului Armatei Regale Bavareze.
În documentele din perioada interbelică au fost identificaţi nominal 15 soldaţi români, majoritatea provenind din regimente de infanterie, decedaţi pe parcursul anului 1917.
Prizonierii care au murit în lagărul din Nürnberg au fost înmormântaţi în morminte individuale şi comune, militarii fiind înhumaţi separat de internaţii civili.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Nürnberg, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

Căpitanul Buşilă Dimitrie eroul de la Griviţa

În dimineaţa zile de 31 august 1877, căpitanul Dimitrie Buşilă, comandant al Companieia 6-a din Regimentul 14 Dorobanţi, participă cu subunitatea sa la respingerea puternicului contraatac otoman de la reduta Griviţa. „Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi!” i-a încurajat căpitanul Buşilă pe ostaşii din subordine, dar un gonţ inamic l-a lovit mortal.
Pentru faptele sale de curaj şi modul în care s-a comportat subunitatea sa în timpul bombardamentelor din primăvara anului 1877, asupra localităţilor Islaz, Corabia şi Bechet a fost decorat cu „Virtutea Militară” de aur.
Post mortem a fost decorat cu „Medalia Apărătorii Independenţei”, „Crucea Trecerii Dunării” şi „Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878”.
În memoria sa, o stradă din oraşul Târgu Ogna poartă numele „Căpitan Dimitrie Buşilă”, iar pe monumentul inaugurat în 1910, în memoria eroilor din Războiul de Independenţă numele lui figurează la loc de cinste.

Căpitanul Buşilă Dimitrie s-a născut la 15 februarie 1836 în satul Poieneşti, judeţul Vaslui. A intrat în armată voluntar ca soldat, la 19 aprilie 1856, în cadrul Regimentului 1 Linie. A fost avansat caporal (14 august 1861), sergent (1 aprilie 1862), sergent major (1 august 1863), sergent ajutant (24 iulie 1864). La 30 august 1864 a fost primit în corpul ofițerilor, ca sublocontenent şi repartizat la Inspectoratul 3 Grăniceri. La 10 noiembrie 1868 este avansat la gradul de locotenent și numit la Compania de pompieri din Iaşi. La 20 ianuarie 1874 este înaintat căpitan şi a comandat succesiv companii din Regimentul 5 Dorobanţi, Regimentul 5 Dorobanţi şi Regimentul 14 Dorobanţi.
În anul 1877, la decretarea mobilizării, căpitanul Buşilă comanda Compania a 6-a Târgu Ocna a Batalionului 2 Bacău, din Regimentul 14 Dorobanţi. La 30 aprilie 1877 compania sa a ocupat poziţii defensive pe malul Dunării, între Corabia şi Bechet.
La 16 iulie 1877 Regimentul 14 Dorobanţi a trecut Dunărea şi s-a îndreptat spre Plevna.

MĂRTURII DE PE FRONT

Ecaterina Teodoroiu – erou al naţiunii române

La 22 august/3 septembrie 1917, la ora 21.15, armata germană a iniţiat un contraatac în sectorul Dealul Secului, locul apărat de Ecaterina Teodoroiu şi Compania a 7-a. Ecaterina s-a ridicat pe parapetul tranşeului pentru a observa, prin binoclu, mişcările trupelor inamice, ordonând soldaţilor pe care îi comanda să riposteze: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”. În acel moment, două gloanţe trase de o mitralieră germană au lovit-o pe Ecaterina în partea stângă a pieptului. Brancardierii au evacuat-o pe Ecaterina la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, situat în Valea Glodului, locul unde, în pofida manevrelor de resuscitare, s-a consemnat decesul tinerei.
Ecaterina intra astfel în istorie, generalul Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze în România, cosiderând-o pentru faptele sale de arme o Ioana D'Arc a României.
Colonelul Pomponiu, comandantul Regimentului 43/59 Infanterie a citat-o pe Ecaterina pe Ordin de Zi, menţionând printre altele: „Şi-a dat viaţa cu simplitatea erosimului adevărat, nu pentru a obţine apoteoza de o vorbă, ci pentru că aşa credea sufletul ei că i se împlineşte datoria vieţii.
Aceea care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-şi îndemna ostaşii cu vorbele: «Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!» are drept din clipa aceasta la cinstirea veşnică a românilor”.

Născută în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu-Jiu, jud. Gorj) la 14 ianuarie 1894, în gospodăria agricultorilor Vasile şi Elena, Ecaterina a fost unul dintre cei opt copii ai familiei din care a făcut parte.
A urmat cursurile şcolii primare din comuna Vădeni, Şcoala româno-germană din municipiul Târgu-Jiu şi Şcoala de moaşe din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1915.
Făcând parte din Asociaţia cercetaşelor românce, din anul 1913, Ecaterina a fost transferată în coordonarea Crucii Roşii Române, în august 1916, fiind detaşată să îngrijească răniţii în spitalul din Târgu-Jiu, în contextul intrării României în Primul Război Mondial (27/28 august 1916).
Asistând la moartea fratelui său, Nicolae, la Sâmbotin, la 14 noiembrie 1916, Ecaterina a solicitat să fie înrolată ca voluntară în R 18 I, iar colonelul Neagu Savel i-a ordonat locotenent-colonelului Coandă Ion să o înroleze pe Ecaterina.
După numai trei zile, la 17 noiembrie 1916, Ecaterina a fost înconjurată de germani la Răşina, jud. Gorj. Refuzând să se predea. După ce a omorât trei militari germani cu focuri de armă, a fugit împreună cu locotenentul Gheorghe Gheorghiţoiu şi alţi 15 soldaţi.
Remarcându-se în luptele care au asigurat retragerea Armatei Române din zona Jiului, Ecaterina a fost rănită grav la Filiaşi, schijele unui obuz provocându-i fractura şoldului stâng.
Refacerea a avut loc în spitalul din Iaşi, Ecaterina fiind apoi integrată în cadrul Regimentului 43/59 Infanterie, unde s-a remarcat prin îngrijirea răniţilor.
Până în august 1917, când s-a deplasat pe linia frontului, Ecaterina s-a antrenat în cadrul Companiei a 7-a din Regimentul 43/59 Infanterie.

Corpului I Armată a stabilit ca exhumarea osemintelor Ecaterinei Teodoroiu şi depunerea acestora la Târgu Jiu să se realizeze cu prilejul sărbătoririi centenarului Tudor Vladimirescu, la 9 iunie 1921.
Osemintele eroinei au fost exhumate şi depuse într-un sicriu din oţel, turnat din două tunuri capturate de la germani.
În dimineaţa zilei de 9 iunie 1921, sicriul din oţel în care au fost depuse osemintele Ecaterinei a fost aşezat în mormântul monument din centrul oraşului Târgu Jiu– situat între primărie şi catedrală – fiind străjuit de cele două tunuri aduse de la Bucureşti.
Cinstirea memoriei EcaterineiTeodoroiu, aşa cum a fost anticipată de colonelul Pomponiu, s-a manifestat postconflict prin iniţiative care au avut ca rezultat dezvelirea a numeroase opere comemorative în memoria acesteia la Bucureşti, Brăila, Filiaşi, Mărăşeşti, Târgu Jiu, Slatina şi Străoane.
Pentru rolul marcant, curajul eroismul şi sacrificiul Ecaterinei din Primul Război Mondial, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 65 din 8 aprilie 2021, Ecaterina Teodoroiu fiind declarată drept erou al naţiunii române.

MĂRTURII DE PE FRONT

SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (Piaţa Gării de Nord, sectorul 1, municipiul Bucureşti)

Către sfârşitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea economică a României a determinat iniţierea unor mari proiecte de construcţie, în special de căi ferate, poduri, tuneluri şi staţii feroviare. În acest context, în anul 1887, a fost înfiinţat Batalionul de Căi Ferate române, transformat în primăvara anului 1916 în Regimentul 1 de Căi Ferate.
Faptele de arme ale militarilor ceferişti în Primul Război Mondial, precum şi cele ale muncitorilor feroviari, care au asigurat transporturile de trupe, armament, muniţie, tehnică militară şi alimente, necesare susţinerii acţiunilor de luptă şi aprovizionării populaţiei din spatele frontului, au fost comemorate simbolic în perioada interebelică prin construirea, în Piaţa Gării de Nord din Capitală, a unei opere comemorative de război dedicată memoriei acestora.
Creaţie a sculptorilor Cornel Medrea şi Ion Jalea, monumentul a fost ridicat, în anul 1930, din iniţiativa unui comitet constituit din funcţionari ai Căilor Ferate Române şi prin contribuţia publică a personalului feroviar. La inaugurarea acestuia, patru ani mai târziu, la care a participat însuşi regele Carol al II-lea al României, publicul bucureştean a avut ocazia de a admira una dintre cele mai valoroase opere plastice din patrimoniul cultural al Capitalei.
Monumentul eroilor ceferişti continuă şi în prezent să se impună printre obiectivele reprezentative ale Bucureştiului, elementele de construcţie care-i conferă acest statut privilegiat fiind soclul impozant din beton, placat cu granit, precum şi cele trei grupuri statuare care domină compoziţia. Acestea din urmă reprezintă imaginile sculptate în bronz: a Patriei, întruchipată de către Zeiţa Victoria, cu a sa cununã de lauri ridicată deasupra capului unui muncitor feroviar; a doi muncitori feroviari şi a unui soldat român, în ţinută de campanie, care ocroteşte o mamă şi pe copilul acesteia.
Pe faţada soclului este gravat textul comemorativ: „EROILOR C.F.R. 1916-1918“, alături de acesta fiind adăugate, în anul 2005, cu prilejul aniversării a 125 ani de la înfiinţarea Direcţiei Generale a C.F.R., două plăci de marmură cu înscrisurile: „SLAVĂ EROILOR CEFERIŞTI CE S-AU JERTFIT PENTRU APĂRAREA ROMÂNIEI ŞI REÎNTREGIREA NEAMULUI“ şi „OMAGIU ŞI RECUNOŞTINŢĂ EROILOR MILITARI DE CĂI FERATE ŞI TRANSPORTURI MILITARE DIN ARMATA ROMÂNĂ CARE S-AU JETRFIT PENTRU CAUZA NAŢIUNII“.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Cioburciu, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

În primăvara anului 1944, trupele sovietice au pătruns în partea de est şi nord-est a României, agravând situaţia frontului din Moldova şi Basarabia.
Dificultăţile au devenit şi mai evidente, pentru capacitatea de rezistenţă a forţelor româno-germane, odată cu retragerea de pe front a mai multor divizii germane, în vara aceluiaşi an. Ca şi când nu ar fi fost de ajuns, la 20 august 1944, a fost declanşată puternica ofensivă sovietică Iaşi - Chişinău, fapt care a generat pierderi umane importante în rândul trupelor române şi germane.
În acest context, în perioada 9 aprilie - 21 august 1944, în imediata apropiere a Nistrului, în luptele din zona satului Cioburciu, şi-au pierdut viaţa peste 50 de militari români din regimentele 24 şi 35 Infanterie, trupurile neînsufleţite ale acestora fiind înhumate în cimitirul localităţii menţionate.
Odată cu retragerea Armatei române din Basarabia, în urma înfrângerii în bătăliile din Moldova şi Basarabia, mormintele militarilor români din satul Cioburciu au fost distruse de unităţile Armatei Roşii, situaţie întâlnită la toate cimitirele de campanie româneşti amenajate pe Frontul de Est.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Cioburciu, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Świętoszów, voevodatul Silezia inferioară, Polonia

Unul dintre lagărele folosite de germani în Primul Război Mondial a fost amplasat în satul Świętoszów (Neuhammer în limba germană), voevodatul Silezia inferioară, situat în prezent în vestul Poloniei, în apropierea graniţei cu Germania.
Iniţial, Armata germană a amenajat în satul Świętoszów un poligon de tragere, transformat apoi într-un lagăr în care au fost internaţi prizonieri ruşi.
În lagărul din Świętoszów au murit 201 de prizonieri şi internaţi civili români, 199 dintre eroi fiind identificaţi nominal. Nu sunt identificaţi nominal doi copii, care au aparţinut unor prizonieri români.
Mormintele cimitirului lagărului din Świętoszów au fost marcate prin însemne de căpătâi din lemn, vopsite în negru, datele de identificare fiind marcate cu vopsea albă.
Prizonierii care au supravieţuit condiţiilor de captivitate au dezvelit un monument în memoria eroilor, amplasat în Cimitirul lagărului din Świętoszów.
Lagărul din satul Świętoszów a funcţionat şi în al Doilea Război Mondial, în cadrul acestuia fiind internaţi prizonieri polonezi şi francezi, din anul 1942 fiind destinat exclusiv prizonierilor sovietici.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Świętoszów, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PORTRETE DE EROI
Maior Ştefan Minculescu – căzut la datorie pentru întregirea neamului

La 15/28 noiembrie 1916, în contextul în care Armata germană a rupt apărarea de la Jiu, militarii români implicaţi în frontul de la Mateiaş-Dragoslavele au primit ordinul de retragere şi s-au deplasat spre Târgovişte. În condiţiile unui puternic atac de artilerie, foarte puţine trupe româneşti reuşesc să treacă prin Târgovişte, retrăgându-se pe aliniamentul Valea Lungă- Moreni-Ploieşti-Buzău-Iaşi.
În ziua de 20 noiembrie 1916, un pluton condus de maiorul Ştefan Minculescu a fost atacat de trupele germane la intrarea în comuna Valea Lungă, judeţul Dâmboviţa. În această ciocnire sângeroasă şi-a pierdut viaţa maiorul Minculescu.
Eroul a fost înhumat în curtea bisericii „Sfântul Nicolae”, din satul Valea Lungă Cricov.
Pentru a-i cinsti memoria, la iniţiativa preotului Policarp Popescu, lângă mormânt a fost ridicat un monument din piatră cu următoarea inscripţie: „Maiorul Ştefan Minculescu căzut vitejeşte pentru întregirea neamului în ziua de 20 noiembrie 1916”.

Maiorul Ştefan Minculescu, fiul lui Ştefan Minculescu şi al Elenei Bălăceanu, s-a născut la 27 decembrie 1877, în comuna Bucov, judeţul Prahova. A ales meseria armelor şi a urmat, în perioada 1896-1898, Şcoala Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent. În anul 1903 a fost avansat la gradul de locotenent şi a fost încadrat la Regimentul 7 Infanterie „ Prahova”. În anul 1909 a fost avansat la gradul de căpitan.
În perioada 1911-1913 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie, după care, a fost încadrat la Regimentul 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În anul 1914 se mută la Regimentul 60 Infanterie, unde, în anul 1915 a fost avansat la gradul de maior.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Mons, Belgia

La 21 august 1914, trupele germane au intrat în Bruxelles, după ce autorităţile belgiene au respins, la 2 august 1914, ultimatumul Germaniei ca trupele sale să tranziteze Belgia în tentativa de a ataca Franţa.
În Belgia a fost instituit un regim de ocupaţie, germanii confiscând o serie de maşini şi începând să lichideze o serie de întreprinderi.
În activitatea de desfiinţare a maşinilor şi utilajelor insdustriale, care aveau să fie relocate în Germania, au fost folosiţi prizonieri de război. Aceştia au fost transferaţi din lagărele administrate de germani pe teritoriul belgian, încărcând bunurile confiscate în vagoane de tren.
În timpul activităţilor amintite, pe teritoriul actual al Belgiei au murit mai mulţi prizonieri de război români, majoritatea fiind înhumaţi în Cimitirul din oraşul Mons.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Mons, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA VIZIRU

În România, în perioada interbelică, s-au ridicat numeroase monumente comemorative, menite să amintească generaţiilor viitoare spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă militarii români pe câmpurile de luptă ale Războiului de Întregire.
Este şi cazul monumentului eroilor din comuna Viziru, judeţul Brăila, ridicat în memoria militarilor români, fii a satului Viziru, căzuţi în Primul Război Mondial.
Opera comemorativă de război, avându-l ca autor pe Traian Popescu, a fost dezvelită în anul 1940, în cadrul unei impresionante ceremonii. Monumentul are la bază un postament în patru trepte şi un soclu paralelipipedic, pe care este montat un obelisc realizat din blocuri din piatră. Pe cele patru feţe ale monumentului sunt montate plăci de marmură, pe care sunt inscripţionate numele eroilor.
Pe latura frontală a monumentului, în partea superioară, este reliefat un înscris simplu, dar sugestiv „1916“, iar pe soclu sunt menţionate, în relief, câteva nume de locuri, unde militarii români au scris pagini de glorie nepieritoare: „Turtucaia, Oituz, Mărăşeşti“, pe latura din faţă, iar pe cea opusă: „Cerna, Jiu, Argeş, Mărăşeşti”.
Opera comemorativă este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, din anul 2015, cu codul BR-III-m-B-02187.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Plinca, raionul Beliaevski, regiunea Odessa, Ucraina

În perioada august 1941 - mai 1944, în contextul operaţiilor militare desfăşurate pe flancul sudic al Uniunii Sovietice, teritoriul Ucrainei de astăzi a devenit teatru de război, unele dintre cele mai dure lupte soldându-se cu cucerirea oraşului-port Odessa de către forţele române.
Astfel, în intervalul 8 august - 16 octombrie 1941, subunităţile Armatei a 4-a română s-au confruntat, pe un teren de peste 200 km din teritoriul regiunii Odessa, cu rezistenţa îndârjită a trupelor sovietice, care îşi întăriseră poziţiile cu şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie.
Până la data de 16 octombrie 1941, când unităţile române au intrat în Odessa, şi-au pierdut viaţa peste 18.000 de militari români, dintr-un efectiv la începutul luptelor de aproximativ 340.000 de combatanţi.
Numărul mare de victime a determinat apariţia în regiunea Odessei a mai multor cimitire de campanie, printre cele mai mari numărându-se şi cel situat la aproximativ doi kilometri de satul Plinca, în dreptul şoselei Odessa-Plinca. În perimetrul acestui cimitir au fost înhumaţi peste 250 de morţi de război români care luptaseră, pe frontul de la Plinca. Pe o suprafaţă de aproape 400 de metri pătraţi, cimitirul a fost împrejmuit cu un gard din piatră, iar în mijlocul unei păduri de cruci, inscripţionate cu numele şi unitatea din care au făcut parte decedaţii, a fost ridicată o troiţă comemorativă.
După întoarcerea frontului şi retragerea Armatei române de pe Frontul de Est, după Bătălia Stalingradului (23 august 1942 - 2 februarie 1943), mormintele de război din satul Plinca au fost distruse de inamic.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Plinca (regiunea Odessa, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

ANUNŢ DE PARTICIPARE

Informaţii generale privind autoritatea contractantă: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cod fiscal 16583598, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti, telefon: 021.335.11.76, fax: 021.335.11.85, e-mail: once@mapn.ro.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor invită persoanele fizice sau juridice fără scop patrimonial – asociaţii ori fundaţii constituite conform legii – sau culte religioase recunoscute conform legii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare, să depună proiecte în scopul atribuirii contractelor de finanţare nerambursabilă, pentru domeniul: restaurarea mormintelor de război care adăpostesc oseminte ale militarilor români sau de alte naţionalităţi, decedaţi în cele două războaie mondiale şi restaurarea operelor comemorative de război româneşti sau străine, ridicate în memoria acestora, amplasate pe teritoriul naţional.
Procedura aplicată pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă a proiectelor, pe anul 2021, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 350/2005.
Sursa de finanţare a contractelor şi valoarea: bugetul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, suma de 214.000 lei.
Durata proiectelor: până la 17.12.2021.
Data-limită pentru depunerea propunerilor de proiect: 16.07.2021, ora 16.00. Conform prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 350/2005, accelerarea procedurii de selecție se datorează necesității finalizării lucrărilor propuse și a efectuării plăților până la sfârșitul anului în curs.
Adresa la care trebuie depuse propunerile de proiect: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti.
Criterii de atribuire:
– modul de organizare şi tipologia aşezămintelor social-culturale;
– numărul militarilor înhumaţi;
– structura aşezămintelor social-culturale pe naţionalităţi;
– starea de conservare;
– valoarea istorică;
– perioada de timp care a trecut de la efectuarea ultimelor lucrări de restaurare;
– importanţa şi amploarea lucrărilor pentru care se solicită cofinanţare;
procentul cu care solicitantul contribuie la cofinanţarea proiectului.
Selecţia şi evaluarea proiectelor în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se vor face de către comisia de evaluare în perioada 19.07.2021-27.07.2021.
Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea propunerii de proiect poate fi accesată aici sau direct de la sediul Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.

MĂRTURII DE PE FRONT

PORTRETE DE EROI
Sublocotenentul Manoliu Pompiliu – eroul de la Flămânda

Manevra de la Flămânda (29 septembrie-5 octombrie 1916) a fost o operaţiune strategică desfășurată în timpul Primului Război Mondial. Inițiativa acțiunii a aparținut generalului Alexandru Averescu și a avut drept scop să oprească înaintarea spre sud a Puterilor Centrale.
Planul a constat în atacarea trupelor bulgaro-germane din spate, trecând Dunărea la Flămânda (azi sat Poiana, comuna Ciuperceni, judeţul Teleorman), în timp ce trupele româno-ruse trebuiau să atace la sud Cobadinul.
În seara zilei de 30 septembrie 1916, o furtună puternică a afectat podul de vase pe care forțele române îl foloseau pentru trecerea Dunării. În același timp două monitoare austriece au atacat malul românesc. În aceste condiții, ofensiva românească nu a reușit. La 3 octombrie 1916 1916, generalul Averescu a decis retragerea trupelor române la nord de Dunăre.
Sublocotenentul Manoliu Pompiliu a fost lovit de o schijă de obuz la mâna stângă. A fost trimis la ambulanţă de către comandantul său, locotenentul Cosăcescu, dar s-a pansat singur şi a revenit la comanda bateriei. A fost lovit mortal în timpul atacului monitoarelor austriece.
Eroul a fost înmormântat de camarazi, mai sus de Flămânda, în partea de vest a Ostrovului Lung, la kilometrul 470 de la Pichetul Dunării. După încetarea ostilităţilor, tatăl său, căpitanul Manoliu, având aprobarea Marelui Cartier General, l-a exhumat şi l-a reînhumat cu onoruri militare, la Bucureşti, în Cimitirul Bellu Militar.

Pompiliu Manoliu, fiul căpitanului Nicolae Manoliu, s-a născut la 18 iunie 1895, în municipiul Bucureşti. În anul 1913, deşi era încă elev al Liceului militar din Iaşi, a luat parte la Campania din Bulgaria, ca voluntar în Regimentul 13 Artilerie Constanţa.
După terminarea războiului, a revenit la Iaşi pentru finalizarea studiilor liceale. În anul 1914 a fost admis la Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu din Bucureşti.
În iulie 1916 a fost înaintat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Regimentul 10 Artilerie.

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Purcari, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

În primăvara anului 1944, în contextul ofensivei trupelor sovietice, care pătrunseseră în partea de est şi nord-est a teritoriului naţional, situaţia frontului din Moldova şi Basarabia s-a agravat treptat.
În vara aceluiaşi an, în urma retragerii de pe front a mai multor divizii germane, capacitatea de rezistenţă a forţelor româno-germane a fost slăbită considerabil, înlesnind, la 20 august 1944, declanşarea puternicei ofensive sovietice Iaşi - Chişinău, care a provocat mari pierderi trupelor române şi germane.
În acest context, în perioada 1 aprilie - 4 august 1944, în imediata apropiere a Nistrului, în zona satului Purcari, Regimentul 10 Vânători a suferit pierderi umane însemnate, o parte a morţilor de război români din această unitate fiind înhumaţi în cimitirul localităţii menţionate.
Odată cu retragerea Armatei române din Basarabia, mormintele militarilor români din Purcari au fost distruse de unităţile Armatei Roşii, situaţie întâlnită la toate cimitirele de campanie româneşti amenajate pe Frontul de Est.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Purcari, în al Doilea Război Mondial la secţiunea Lista morţilor de război.

EROII ROMÂNIEI

Pierderile înregistrate de România în Războiul de Independenţă, al Doilea Război Balcanic, Primul şi al Doilea Război Mondial se ridică la peste 1.400.000 de oameni, din care cel puţin 400.000 de militari au murit în timpul sau din cauza celor patru conflicte menţionate, în condiţii de luptă sau în prizonierat.
Cu prilejul Zilei Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a editat şi tipărit, cu sprijinul Centrului Tehnic Editorial al Armatei, nouă volume, care conţin numele a peste 100.000 de eroi români.
Evidenţele nominale a celor peste 100.000 de morţi de război români identificaţi nominal, organnizate alfabetic după locul de amplasare a mormintelor, pe judeţe şi pe ţări, pot fi consultate la secţiunea Eroii României.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Mausoleul eroilor români de pe Muntele Mateiaş

Mausoleul a fost ridicat prin grija unui comitet de iniţiativă, în comuna Valea Mare-Pravăţ, jud. Argeş, după planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet. Lucrările de construcţie au început în luna august a anului 1928, fiind executate de către antrepriza fraţilor Nicola şi s-au încheiat, în linii mari, în vara anului 1930. În perioada iunie-iulie 1944 au demarat lucrările de centralizare a osemintelor eroilor. Într-o primă fază, aici au fost aduse spre centralizare osemintele a 417 eroi români exhumaţi din mai multe comune ale judeţului Muscel. Cei identificaţi au fost aşezaţi în firide individuale, iar cei necunoscuţi în cripta comună. Până în prezent în cele 31 de cripte ale mausoleului au fost depuse osemintele a peste 2.300 de militari români.
Mausoleul este construit din calcar de Albeşti şi are în compunere două corpuri: unul orizontal, care adăposteşte osuarul şi celălalt vertical, având forma unui turn cu foişor. În perioada 1979-1984 edificiul a fost supus unor ample lucrări de restaurare. Cu această ocazie s-a realizat un basorelief de proporţii impunătoare care redă scene de luptă din Primul Război Mondial şi s-a amenajat un punct muzeistic.
Complexul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul AG-IV-m-A-14017.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi centralizaţi în criptele Mausoleului eroilor de pe Muntele Mateiaş, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

Comunicarea rezultatelor celei de-a XLI-a ediţii a concursului „Să nu ne uităm eroii!”

S-a încheiat a XLI-a ediţie a concursului online „Să nu ne uităm eroii!“.
În urma evaluării rezultatelor, conform Regulamentului concursului, au fost desemnaţi următorii câştigători:
LOCUL I: STAN Mihaela-Luciana (Comuna Mânăstirea, județul Călărași);
LOCUL II: VASILE Andreea (Municipiul București);
LOCUL III: LUPEA Alina (Municipiul București).
Mulţumim tuturor concurenţilor pentru participare şi vă aşteptăm cu drag la următoarele ediţii ale concursului. Lansarea lor va fi anunţată din timp pe site-ul nostru!

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor anunță încheierea celei de-a XI-a ediții a concursului cu premii, Eroul meu de ieri și de azi!

Pentru secțiunea pictură/desen, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnați următorii câștigători:
Locul I: Andreea Dumitra OSORIO, București;
Locul al II-lea: Robert FEJER, București;
Locul al III-lea: Denisa Ștefania MATEI, Morteni, județul Dâmbovița.
Pentru secțiunea eseuri, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnați următorii câștigători:
Locul I: Lorena Maria POP, Dej, județul Cluj
Locul al II-lea: Bogdan TOMA, București
Locul al III-lea: Călin Tiberius HARTZOS, Vișeu de Sus, județul Maramureș.
Premiile, constând în cărți cu tematică istorică și diplomele acordate de Oficiu, vor fi expediate câștigătorilor prin poștă, sau pot fi ridicate de la sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor începând cu data de 22.06.2021.
Vă mulțumim pentru participarea la concurs!

Ziua Porţilor Deschise la Castelul Ţepeş

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat vineri, 11 iunie, în contextul sărbătoririi Zilei Eroilor, Ziua Porţilor Deschise la Castelul Ţepeş.
Publicul bucureştean şi elevi de la unităţi de învăţământ din Capitală au putut admira o expoziţie de fotografii, carte, hărţi şi obiecte ce au aparţinut militarilor români căzuţi în cele două războaie mondiale şi au participat la o tombolă-concurs cu premii constând în cărţi cu tematică istorică. De asemenea, au fost expuse desenele elevilor care au participat la Concursul Eroul meu de ieri şi de azi, promovat prin intermediul paginii de internet a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Vizitatorii s-au bucurat de prestaţia Detaşamentului Drill Team din cadrul Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul care a prezentat exerciţiul demonstrativ la instrucţia de front şi au avut ocazia să vizioneze panorama Capitalei de pe teresa Castelului Ţepeş.

Ziua Eroilor 10 iunie 2021

Nu-l uitaţi
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Lăsaţi-i din când în când un loc
liber la masă,
Ca şi cum ar fi viu între noi,
Ca şi cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
Numai că s-a întors puţin mai ostenit
Şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat
Căpătâiul
Lângă veniţii acasă din mit.
El şi-a făcut lucrul lui acum
Poate că îi e sete, o sete arzând
Ora până la noi ca un fum.
Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Strigaţi-l din când în când pe nume,
Ca şi cum ar fi viu între noi
...şi atunci el va surâde în lume.

Nichita STĂNESCU

Cu prilejul Zilei Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român – în Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale a organizat ceremonii militare şi religioase la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul „Carol I”, la Monumentul Eroilor Militari căzuţi în misiune în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, la Cimitirul Israelit Filantropia, la Monumentul Eroilor Patriei (U.N.Ap.), la Cimitirul Militar Ghencea şi la Cimitirul Eroilor Revoluţiei.
La ceremonia de la Mormântul Ostaşului Necunoscut au participat şi au depus coroane de flori Preşedintele României, Excelenţa Sa domnul Klaus Iohannis, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Ludovic Orban, prim-ministrul României, domnul Florin Cîţu, ministrul apărării naţionale, domnul Nicolae-Ionel Ciucă, primarul minicipiului Bucureşti, domnul Nicuşor Dan, reprezentanţi din partea Senatului României şi Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.
După intonarea imnului de stat al României şi oficierea serviciului religios, domnul Klaus Iohannis, preşedintele României a rostit o alocuţiune în cuprinsul căreia a subliniat faptul că prin devotamentul şi jertfa nepreţuită a eroilor români au fost apărate integritatea şi libertatea ţării şi s-a afirmat demnitatea naţională a României. Astfel, cea mai de preţ moştenire a înaintaşilor noştri care au pierit în condiţiile tragice ale războaielor este exemplul lor de credinţă în idealurile naţionale, de tărie şi patriotism.
În cadrul evenimentului, după momentul religios „Ecleziastul” şi recitarea poemului „Nu-l uitaţi” de Nichita Sănescu, înalte oficialităţi din statul român, alături de veteranul de război, colonel în retragere Ioan Eşanu, un student şi un elev din instituţii militare de învăţământ, au rostit solemn numele eroilor români. De asemenea, în semn de preţuire pentru jertfa eroilor Patriei, la finalul activităţii oficiale, aeronave ale Forţelor Aeriene Române au survolat Parcul „Carol I”.
Ceremonia oficială de la Mormântul Ostaşului Necunoscut a fost urmată de ceremonia „Rostirii solemne a numelor eroilor români căzuţi la datorie”, în cadrul căreia atât invitaţii, cât şi publicul larg au avut ocazia să îi omagieze pe eroii Neamului, precum şi de un concert de muzică patriotică susţinut de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale. Momente emoţionante ne-au oferit, de asemenea, în acest cadru copiii care activează în Centrul Catehetic „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Parohiei Progresul din Bucureşti care au intonat imnul naţional şi au depus flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut.
Începând cu ora 21,30, pe faţada Palatului Cercului Militar Naţional a fost realizată, cu sprijinul Asociaţiei „Alături de eroi”, o proiecţie de filme dedicată Zilei Eroilor, urmată de activitatea de retragere cu torţe realizată de militari din cadrul Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul.
La ora 22,00, la mormintele eroilor din Cimitirul de Onoare românesc Ghencea Militar au fost depuse candele aprinse şi coroniţe de flori, de către studenţi ai Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”.
Manifestări similare s-au desfăşurat şi în garnizoanele din ţară, cu participarea reprezentanţilor autorităţilor locale, unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi ai organizaţiilor neguvernamentale, fiind incluse momente de Rostire solemnă a numelor eroilor din Primul Război Mondial în mai multe localităţi din ţară cu relevanţă pentru istoria Patriei.
Peste hotare, Ziua Eroilor a fost marcată prin organizarea de ceremonii oficiale la monumente şi cimitire de onoare de pe teritoriul mai multor state, dedicate memoriei militarilor români căzuţi în războaie pentru apărarea Ţării.

Manifestări dedicate Zilei Eroilor

Ministerul Apărării Naționale desfășoară joi, 10 iunie, în marile garnizoane din țară, precum și la mausoleele eroilor și la cimitirele și parcelele de onoare, ceremonii militare și religioase dedicate Zilei Eroilor, în cadrul cărora vor fi rostite simbolic nume ale eroilor poporului român căzuți la datorie în războaiele purtate de Armata României ori în misiuni executate în teatrele de operații.
Dintre locațiile importante unde vor fi organizate astfel de ceremonii, amintim: Monumentul Centenarului Independenței de la Calafat (în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență), Mausoleele de la Mărăști, Mărășești și Oituz – în județul Vrancea și de la Comana, județul Giurgiu (dedicate eroilor din Primul Război Mondial), Monumentele Ostașului Român de la Carei și de la Satu Mare – jud. Satu Mare, Monumentele Eroilor de la Păuliș – jud. Arad și de la Oarba de Mureș – jud. Mureș (care comemorează jertfa ostașilor căzuți în Al Doilea Război Mondial).
La activitățile organizate în memoria eroilor se vor alătura, în acest an, în premieră, mai multe instituții, astfel:
Ministerul Educației, prin intermediul inspectoratelor școlare, organizează și desfășoară programe dedicate Zilei Eroilor în instituțiile/unitățile de învățământ din subordine sau aflate în coordonare, de tipul lecții deschise, având ca tematică cultul eroilor, sau alte activități cultural-educative, după caz.
Ministerul Afacerilor Externe organizează - prin intermediul reprezentanțelor diplomatice românești sau oficiilor consulare - activități specifice pentru comemorarea eroilor români căzuți și înhumați pe teritoriul altor state: depuneri de coroane și, în unele locații, ceremonii religioase, pe timpul cărora vor fi rostite, simbolic, nume de eroi.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne va organiza ceremoniale militare și religioase, serviciul religios în unitățile și instituțiile militare de învățământ unde sunt lăcașuri de cult și va asigura ordinea publică la locul de desfășurare a activităților comemorative.
Autoritățile administrației publice locale vor organiza, în această zi, cu sprijinul și participarea garnizoanelor militare, cultelor religioase, asociațiilor de veterani și al altor organizații neguvernamentale, ceremonii de depuneri de coroane și jerbe de flori, în principal la mausoleele eroilor, precum și la cimitirele și parcelele de onoare, în care vor fi, de asemenea, rostite numele celor căzuți la datorie.
În București, manifestările vor avea loc după următorul program:
- Ora 10.00, la Cimitirul Israelit „Filantropia” va fi organizată o ceremonie de depuneri de coroane de flori.
- Ora 12.00, vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane de flori la Mormântul Ostașului Necunoscut (din Parcul Carol I), la Monumentul eroilor militari căzuți în misiune în teatre de operații și pe teritoriul României (Parcul Tineretului), la Monumentul Eroilor Patriei (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”), la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției.
În cadrul ceremoniei de la Mormântul Ostașului Necunoscut, pe lângă momentul religios „Ecleziastul” și recitarea poemului „Nu-l uitați”, de Nichita Stănescu, veterani de război, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, precum și reprezentanți ai conducerii MApN vor rosti nume ale eroilor români, iar în semn de respect și prețuire, aeronave ale Forțelor Aeriene Române vor survola Parcul Carol I.
- Între orele 13.30 și 18.00, la același monument, persoanele care își vor exprima dorința de a-i omagia pe eroi o vor putea face în cadrul „Rostirii solemne a numelor eroilor români căzuți la datorie”.
- Începând cu ora 18.00, concert de muzică patriotică susținut de Muzica Reprezentativă a MApN, pe platoul din fața Mormântului Ostașului Necunoscut, Parcul Carol I.
- Ora 21.00, pe fațada Palatului Cercului Militar Național va fi realizată, cu sprijinul Asociației „Alături de Eroi”, o proiecție video mapping 3D dedicată Zilei Eroilor.
- Ora 21.10, militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” se vor retrage cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.
În mod simbolic, torțele detașamentului de militari ai Brigăzii 30 Gradă vor fi aprinse de veteranii răniți în teatrele de operații, membri ai Invictus România. În prealabil, aceștia vor aprinde o torță de la flacăra veșnică care arde la Mormântul Ostașului Necunoscut (ora 18.00) și se vor deplasa în alergare, aproximativ 20 de kilometri, pe traseul - Monumentul Eroilor căzuți la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul României din Parcul Tineretului - Monumentul Eroilor Patriei din fața Universității Naționale de Apărare „Carol I” - Monumentul Eroilor Geniști din fața Palatului Cotroceni - Monumentul Eroilor Sanitari din Parcul Eroilor - Monumentul Eroilor Ceferiști din fața Gării de Nord - Arcul de Triumf de pe Șoseaua Pavel Kiseleff - Monumentul Eroilor Aerului de pe Bulevardul Aviatorilor – Palatul Cercului Militar Național (cu sosire la ora aproximativă 20.45).
- Ora 21.30, pe fațada Palatului Parlamentului (dinspre Piața Constituției) va avea loc o proiecție video mapping 3D dedicată eroilor României, eveniment realizat cu sprijinul Asociației „Alături de Eroi”, al Primăriei Municipiului București, prin CREART, și al Camerei Deputaților.
- Ora 22.00, la mormintele eroilor din Cimitirul de Onoare românesc Ghencea Militar vor fi depuse, de studenți ai Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”, candele aprinse, panglici tricolore și coronițe de flori.
Ministerul Apărării Naționale îi invită pe cetățeni să participe la toate evenimentele de comemorare a eroilor, organizate cu sprijinul companiilor Jidvei, Next Generation Business SRL (nGeneration), Pink Post, Profi Rom Food (Profi), Trencadis, Optimeat, Bithat Solutions (Documenta), IT Embassy, Cima Data Analytics, Smart Construct Agency, Q-East Software, Pukka, Neo Vision.
În toate lăcașele de cult se vor trage clopotele la ora 12.00, iar în instituțiile publice și unitățile de învățământ se va păstra un moment de reculegere în semn de omagiu pentru eroii patriei.
Toate manifestările prilejuite de Ziua Eroilor, în Capitală și în țară, se vor organiza și desfășura cu respectarea măsurilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, stabilite de autoritățile naționale și locale, aplicabile la data desfășurării acestora.
Activitățile care vor fi organizate în străinătate se vor desfășura cu respectarea măsurilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 stabilite de autoritățile naționale din statele respective.
Mai multe informații despre veteranii de război ai Armatei României pot fi găsite pe pagina oficială dedicată lor: https://veteraniiromaniei.mapn.ro/.
Lista eroilor căzuți la datorie în războaiele purtate de Armata României poate fi consultată pe pagina de internet a MApN: https://bit.ly/2T6VsgG.

Ziua Porţilor Deschise la Castelul Ţepeş

În contextul sărbătoririi Zilei Eroilor, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor organizează vineri, 11 iunie, în intervalul orar 10 – 14, Ziua Porţilor Deschise la Castelul Ţepeş.
Cu acest prilej, echipa ONCE a pregătit la sediul său o expoziţie de fotografii, carte, hărţi şi obiecte ce au aparţinut militarilor români căzuţi în cele două războaie mondiale şi organizează o tombolă-concurs cu premii surpriză care va curpinde două serii de întrebări.
Având în vedere profilul activităţii pe care o desfăşoară, ca unitate de elită a Armatei Române şi promotor al tradiţiilor militare ale poporului nostru, Brigada 30 Garda Mihai Viteazul va fi prezentă la eveniment prin Detaşamentul Drill Team care va prezenta exerciţiul demonstrativ la instrucţia de front.
De asemenea, pe tot parcursul programului, oaspeţii pot viziona panorama Capitalei de pe teresa Castelului Ţepeş.

ZIUA EROILOR

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Mormintele eroilor români din satul Noua Beliaevca, regiunea Odessa

Începând cu data de 22 iunie 1941, trupele române au participat, alături de forţele Axei, la războiul împotriva Uniunii Sovietice, acţiune cunoscută sub numele de cod „Operaţiunea Barbarossa”.
În acest context, armatele 3 şi 4 române au fost angrenate în operaţiunile militare desfăşurate de Wermacht în sudul Uniunii Sovietice, iniţial acţionând pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, iar după atingerea acestui obiectiv, la 26 iulie 1941, pentru cucerirea Ucrainei.
Unele dintre cele mai crâncene confruntări cu inamicul, de dincolo de Nistru, au fost înregistrate în regiunea oraşului-port Odessa, pe care Armata a 4-a română a reuşit să îl ocupe, la 16 octombrie 1941.
Preţul victoriei a fost însă tragic pentru cei peste 340.000 de militari români angrenaţi în luptă, aproximativ 18.000 dintre aceştia găsindu-şi sfârşitul în aceste locuri.
Printre unităţile protagoniste ale acţiunilor care au condus la cucerirea Odessei s-a aflat şi Regimentul 31 Dorobanţi. Peste 300 dintre combatanţii acestui corp de trupă au fost înhumaţi într-un cimitir de campanie amenajat în stânga şoselei Văcărjani - Berezani, în imediata apropiere a satului Noua Beliaevca.
După ruperea frontului la Stalingrad, la 19 noiembrie 1942, unităţile militare sovietice au distrus toate cimitirele de campanie româneşti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, inclusiv pe cele din satul Noua Beliaevca.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din al Doilea Război Mondial, înhumaţi pe teritoriul satului Noua Beliaevca (Ucraina), poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MONUMENTUL EROILOR DIN GURA SIRIULUI

În România, în perioada interbelică, Societatea „Cultul Eroilor“ a iniţiat ridicarea a numeroase monumente comemorative, unele dintre acestea chiar pe locul unde ostaşii români au înscris pagini de glorie şi eroism.
Este şi cazul monumentului eroilor din satul Gura Siriului, judeţul Buzău. Acest ansamblu comemorativ a fost realizat în memoria ostaşilor Regimentului 3 Vânători, morţi în luptele desfăşurate în anul 1916, pe dealul Şoimul Siriului.
Opera comemorativă de război a fost construită în anii 1936-1938, din iniţiativa preotului Nicolaescu din Nehoiaş, confesorul Regimentului 3 Vânători, sub directa coordonare a generalului Traian Epure, cel care a comandat această unitate în luptele din anul 1916. Proiectul s-a bucurat de sprijinul şi contribuţia populaţiei locale.
Dezvelit în anul 1938, în cadrul unei impresionante ceremonii, în prezenţa mai multor supravieţuitori ai luptelor din anul 1916, monumentul este alcătuit dintr-un soclu masiv din blocuri de piatră, de forma unui trunchi de piramidă, deasupra căruia se înalţă o statuie din bronz, reprezentând un ostaş român în poziţie de atac, ţinând puşca în mâna stângă şi o grenadă în cea dreaptă.
În anul 1975, în contextul amenajării hidroenergetice şi a lacului de acumulare de la Siriu, opera comemorativă a fost strămutată, din vatra comunei Siriu, unde fusese amplasată iniţial, pe o terasă ce mărgineşte DN 10 Buzău-Braşov, în vecinătatea barajului. În anul 1987, autorităţile locale au iniţiat reabilitarea monumentului, sub coordonarea arhitectului Aurel Michnea.

MĂRTURII DE PE FRONT

PORTRETE DE EROI
Sublocotenentul Ioan Frunzetti – mort la datorie în atacul de la Smârdan

În timpul Războiului de Independenţă, după capitularea Plevnei la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, Armata română a primit misiunea de a contracara ofensiva detaşamentelor otomane care acţionau în partea de nord-vest a Bulgariei. Obiectivul era ocuparea Vidinului, care avea o importanţă strategică deosebită, acoperind una dintre liniile de comunicaţii principale de la nord la sud spre interiorul Peninsulei Balcanice.
Localităţile Smârdan, Nazâr-Mahala, Novoselcea, Inova şi Capitonovcea, aflate pe căile de accces spre cetatea Vidinului, au fost puternic fortificate de turci prin redute.
Comandantul armatelor române, generalul Mihail Cerchez, a decis atacul asupra Smârdanului, considerat punctul central în supunerea Vidinului. La atac au participat Regimentele 4 şi 6 Linie, 9 Dorobanţi şi Escadronul de Călăraşi Suceava.
În ziua de 12 ianuarie 1878, pe un ger năpraznic, după trei salve de artilerie, infanteriştii au înaintat prin zăpadă, ajungând la parapete, unde au luptat, corp la corp, cu otomanii.
Sublocotenentul Ioan Frunzetti comanda un pluton din Compania a 7-a, Regimentul 4 Linie. După ce comandantul companiei cade rănit, sublocotenentul Frunzetti preia comanda. Înaintarea era greoaie, trebuia cercetată fiecare casă. Seara compania ocupă satul Smârdan. Turcii continuau să tragă dintr-o casă de la marginea satului. Aici se afla telegraful, prin care făceau legătura cu Vidinul. Sublocotenentul Frunzetti orientează atacul în acea direcţie. „Înainte!” a strigat sublocotenentul, dar trei gloanţe inamice i-au pus capăt vieţii.
Pentru eroismul său a fost decorat cu Virtutea Militară de aur, Steaua României cls. a V-a, Crucea trecerii Dunării şi Apărătorii Independenţei.
Militarii români morţi la Smârdan au fost depuşi în două gropi comune: una împrejmită cu un gard de piatră, alta marcată cu o cruce de piatră. Pe una din gropile comune, în anul 1883, statul român a ridicat un monument. Acesta a fost distrus de bulgari în 1913. În 1905, aromânii din regiunea Vidin au dezvelit, în Cimitirul eroilor români de la Smârdan un monument în memoria Mariţei, fetiţa împuşcată de turci în timp ce le aducea apă militarilor români. Cimitirul şi monumentul au fost distruse, de bulgari, în timpul Primului Război Mondial.
În 1995, la iniţiativa Asociţiei Valahilor din Bulgaria, în memoria ostaşilor români căzuţi în Atacul de la Smârdan s-a dezvelit un monument comemorativ, amplasat la intrarea în Inovo.

Ioan, fiul lui Costache Frunzetti, s-a născut la 8 iunie 1852, în comuna Dragova, judeţul Neamţ. A intrat în armată voluntar la vârsta de 18 ani, satisfăcândând stagiul militar în cadrul Batalionului 1 Grăniceri. În 1871 a fost avansat caporal, iar în 1873 sergent, grad cu care a fost lăsat la vatră în 1875. S-a reangajat în Regimentul 4 Linie, cu garnizoana la Craiova. În vara anului 1876 a susţinut examenul şi a fost primit în corpul ofiţerilor, ca sublocontenent, primind comanda unui pluton. Cu această unitate a participat la Războiul pentru obţinerea Independenţei de stat a României. Sublocotenentul Ioan Frunzetti s-a remarcat cu prilejul acţiunilor întreprinse în zona oraşului Calafat, a luat parte la încercuirea Plevnei, apoi, la luptele pentru cucerirea fortificaţiilor de la Opanez şi cele din Valea Vidinului.

Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878) - parte a Războiului de Independenţă al României s-a defăşurat între trupele armatei române şi cele otomane, în satul Smârdan, sangeacul Vidin, vilaietul Dunării, Imperiul Otoman. Satul aparţine azi de localitatea Inovo, regiunea Vidin, Bulgaria.

MĂRTURII DE PE FRONT

UTILITATE PUBLICĂ - ANUNŢ DE PARTICIPARE

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor invită ,restaurarea mormintelor de război care adăpostesc oseminte ale militarilor români sau de alte naţionalităţi, decedaţi în cele două războaie mondiale şi restaurarea operelor comemorative de război româneşti sau străine, ridicate în memoria acestora, amplasate pe teritoriul naţional.

1. Procedura aplicată pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă a proiectelor, pe anul 2021, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 350/2005.

2. Sursa de finanţare a contractelor şi valoarea: bugetul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, suma de 214.000 lei.

3. Durata proiectelor: până la 17.12.2021.

4. Data-limită pentru depunerea propunerilor de proiect: 15.06.2021, ora 16.00.

5. Adresa la care trebuie depuse propunerile de proiect: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti.

6. Criterii de atribuire:

– modul de organizare şi tipologia aşezămintelor social-culturale;
– numărul militarilor înhumaţi;
– structura aşezămintelor social-culturale pe naţionalităţi;
– starea de conservare;
– valoarea istorică;
– perioada de timp care a trecut de la efectuarea ultimelor lucrări de restaurare;
– importanţa şi amploarea lucrărilor pentru care se solicită cofinanţare;
– procentul cu care solicitantul contribuie la cofinanţarea proiectului.
7. Selecţia şi evaluarea proiectelor în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se vor face de către comisia de evaluare în perioada 16.06.2021-25.06.2021.
8. Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea propunerii de proiect poate fi accesată aici, la secţiunea informaţii de interes public, utilitate publică sau direct de la sediul Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Iaşi

În iunie 2019, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a mediatizat evidenţa nominală a 9.666 de morţi de război români din Primul Război Mondial, soldaţi care au murit din cauza tifosului exantematic sau din cauza rănilor, aceştia fiind înmormântaţi în Cimitirul ieşean „Eternitatea”.
Având în vedere că în Cimitirul ieşean Eternitatea au fost înhumaţi/centralizaţi cel puţin 10.700 de morţi de război români din Primul Război Mondial, activitatea de identificare a numelor eroilor a continuat prin valorificarea unor date suplimentare.
Astfel, au fost identificate suplimentar numele a 117 ofiţeri români, elevi şi preoţi militari, grefieri etc. care au murit în municipiul Iaşi şi au fost înhumaţi în Cimitirul Eternitatea, majoritatea în anul 1917. Ulerior, osemintele a 97 de eroi au fost exhumate şi centralizate în cripta ofiţerilor, iar osemintele a 20 de morţi de război au fost predate familiilor, pentru a fi reînhumate în localităţile de reşedinţă.
Un caz interesant este cel al locotenent-colonelului Artur Vârtejanu, care după unele surse a murit în data de 6 august 1917, la Mărăşeşti, în fruntea Regimentului 9 Vânători. Conform datelor de arhivă, acesta a decedat în municipiul Iaşi, la 3 octombrie 1917, fiind înhumat în Cimitirul Eternitatea. Ulterior, la o dată neprecizată, osemintele acestuia au fost exhumate şi centralizate în Cimitirul eroilor de la Mărăşeşti, în parcela „Mihai Viteazul”. În prezent, osemintele eroului sunt depuse în Mausoleul eroilor de la Mărăşeşti, culoar C, cripta nr. 2.
Evidenţa ofiţerilor români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi în municipiul Iaşi, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

MĂRTURII DE PE FRONT

Gest de recunoştinţă manifestat la Parcela de Onoare din municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea

Miercuri, 21 aprilie a.c., începând cu ora 10.00, s-a desfăşurat o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare, constând în lucrări de întreţinere la mormintele morţilor de război, din Parcela de onoare situată în Cimitirul Cetăţuia din municipiul Râmnicu Vâlcea. În această necropolă, amenajată între anii 1933-1934, de către Societatea „Cultul Eroilor“ sunt înhumaţi 500 morţi de război, aparţinând naţionalităţilor: română, germană, austriacă, rusă şi sovietică.
La invitaţia Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, militari din Garnizoana Râmnicu Vâlcea au răspuns „prezent!“ şi, „înarmându-se“ cu unelte adecvate, au executat lucrări de îngrijire a acestei necropole de război, cu devotamentul pe care, cu prisosinţă, îl merită cei care s-au jertfit pentru ţările lor. Ca gest de profundă recunoştinţă, participanţii la activitate au depus flori la monumentul central, moment care a marcat finalul activităţii. Prin desfăşurarea evenimentului de la Parcela eroilor din Râmnicu Vâlcea, parte a ansamblului manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Veteranilor de Război, Ministerul Apărării Naţionale şi-a propus să contribuie la dezvoltarea responsabilităţii generaţiilor actuale faţă de valorile istoriei naţionale.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează, pe această cale, mulţumiri conducerii Garnizoanei Râmnicu Vâlcea şi tuturor instituţiilor implicate în buna desfăşurare a acestei activităţi.

MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI DIN MUNICIPIUL TECUCI

În România, în perioada interbelică, în semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în Primul Război Mondial, au fost realizate numeroase monumente comemorative, unul dintre acestea fiind amplasat în vecinătatea staţiei C.F.R. Tecuci-Sud, din municipiul Tecuci, judeţul Galaţi. Opera comemorativă de război a fost ridicată prin grija unui comitet de iniţiativă, după un proiect conceput la Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti.
Lucrările de construcţie a impozantului monument s-au desfăşurat în perioada 1927-1929, sub coordonarea sculptorului Atanasie Constantinescu, iar inaugurarea a avut loc în anul 1929.
Monumentul este alcătuit dintr-un soclu masiv din beton, de formă paralelipipedică, deasupra căruia se înalţă un turn crenelat, care este înconjurat în jumătatea inferioară de un peristil circular, terminat cu o cornişă puternic profilată. Turnul este surmontat de o statuie din piatră, reprezentând o femeie care ţine în mâna stângă o cunună de lauri, simbolizând Victoria.
Pe frontispiciul turnului este dăltuită stema Moldovei, iar pe cornişă este amplasată emblema C.F.R., realizată din piatră. Numele a 44 de militari originari din Tecuci, care au făcut jertfa supremă pe câmpul de luptă, au fost inscripţionate pe o placă din marmură, fixată în zona peristilului, iar textul „1916/CEFERIŞTILOR/CĂZUŢI PENTRU PATRIE/1918“, înscris pe latura frontală a soclului, sugerează categoria profesională din care aceştia au făcut parte.

MĂRTURII DE PE FRONT

Eroii români din Cimitirul de onoare din municipiul Târgu Mureş şi-au aşteptat urmaşii să le îngrijească mormintele la început de primăvară

Marţi, 20 aprilie a.c., începând cu ora 10.00, la Cimitirul de onoare al eroilor români din al Doilea Război Mondial din municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, a avut loc o activitatea de îngrijire a mormintelor eroilor din cadrul proiectului Un erou, o floare.
Ministerul Apărării Naţionale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Garnizoana Mureş, a dorit ca în preajma Zilei Veteranilor de Război – sărbătorită în fiecare an, la data de 29 aprilie – să aducă un omagiu militarilor români morţi în luptele pentru eliberarea Ardealului din toamna anului 1944.
La activitate au participat 20 de militari din garnizoana Mureş care au executat lucrări constând în îngrijirea spaţiului verde din necropolă, măturarea aleilor şi îndepărtarea microvegetaţiei de pe însemnele de căpătâi.
După terminarea lucrărilor, în semn de preţuire a faptelor de arme ale eroilor români înhumaţi în necropolă, participanţii au depus flori pe mormintele acestora şi la monumentul comemorativ central.

***

Cimitirul de onoare al eroilor români din municipiul Târgu Mureş, construit pe un teren terasat, este amplasat în Parcul Eroilor, str. Gheorghe Marinescu, în vecinătatea Facultăţii de Medicină. Actualul administrator al necropolei este Primăria Municipiului Târgu Mureş, judeţul Mureş.
În perimetrul necropolei de război au fost amenajate 173 de morminte individuale şi comune, marcate cu însemne de căpătâi tip cruce, coloana infinitului sau pietre tombale, realizate din beton mozaicat. Pe însemnele de căpătâi amplasate la mormintele individuale sunt aplicate plăcuţe metalice inscripţionate cu numele eroilor, iar pe pietrele tombale de la mormintele comune, înscrisurile referitoare la numărul celor înhumaţi, sunt încrustate direct pe însemnele respective.
În acest cimitir de onoare sunt înhumaţi 462 morţi de război români căzuţi în luptele din al Doilea Război Mondial, precum şi un militar căzut în anul 2009, în teatrul de război din Afganistan.
În capătul aleii de acces în cimitir este amplasată o cruce comemorativă, dedicată eroilor români din al Doilea Război Mondial.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează mulţumiri Garnizoanei Târgu Mureş şi Primăriei municipiului Târgu Mureş pentru sprijinul acordat în buna desfăşurare a activităţii!

Lucrări de îngrijire la Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial din municipiul Alba Iulia, judeţul Alba

Luni, 19 aprilie a.c., începând cu ora 14.00, la Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial din municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, a avut loc o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare, aflat anul acesta la cea de-a VIII-a ediţie.
Evenimentul a fost organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în preajma Zilei Veteranilor de Război, sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie.
La activitate au participat 20 de militari din garnizoana Alba Iulia care au executat lucrări de îngrijire constând în strângerea vegetaţiei de pe suprafaţa mormintelor şi aleilor, îndepărtarea microvegetaţiei de pe cruci, precum şi refacerea înscrisurilor estompate, de pe monumentul central.
Cu pioşenie şi emoţie în suflete, în semn de respect pentru memoria eroilor înhumaţi în necropolă, participanţii la activitate au depus flori pe mormintele acestora şi la monumentul comemorativ central.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează mulţumiri Garnizoanei Alba Iulia şi Primăriei municipiului Alba Iulia pentru sprijinul acordat în buna desfăşurare a activităţii!”

***

Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial având o suprafaţă de cca 5.000 mp, este amplasat la intersecţia Bulevardului Încoronării cu Bulevardul 1 Decembrie 1918, din municipiul Alba Iulia. Actualul administrator al cimitirului este Primăria Alba Iulia.
Necropola de război a fost înfiinţată de Comandamentul Garnizoanei Alba Iulia la 1 octombrie 1942. În anul 1945, în acest cimitir erau înhumaţi 359 morţi de război, români, sovietici, unguri, germani, căzuţi în al Doilea Război Mondial.
În perioada septembrie 1945 – mai 1946, Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor, împreună cu autoritatea locală au realizat ample lucrări de reamenajare a necropolei de război.
În parcela din partea stângă a aleii centrale de acces, pe un mic platou, a fost amplasat un monument, tip obelisc, ce are inscripţionate pe una dintre plăci, câteva versuri menite să ne amintească tuturor de datoria noastră, a urmaşilor, de a le perpetua memoria din generaţie în generaţie.

Eroii nu ne părăsesc nicicând
Li se aud profunzi
Prin secoli paşii
Noi trecem toţi
Dar ei rămân vibrând
Mereu contemporani
Cu toţi urmaşii

Al Andriţoiu

PORTRETE DE EROI

General de brigadă Sion Alecu Ioan

În dimineaţa zilei de 19 noiembrie 1942, a început contraofensiva sovietică de la Stalingrad (azi Volgograd, Federaţia Rusă). După patru zile de lupte grele, trupele sovietice au reuşit să rupă frontul şi să realizeze cleştele care a încercuit grupul de armate germane şi aliatele acestora. Pentru a salva o parte din trupe, comandamentul român a decis ieşirea din încercuire, în direcţia sud-vest, către dispozitivul Diviziei 22 Blindate germane.
Atacată continuu de trupele sovietice, o parte din coloana condusă de generalul Ioan Alecu Sion a ajuns în satul Bolshaya Donscinskaia. La 24 noiembrie muniţia era pe terminate, iar ajutorul promis de aliaţii germani nu a venit. În panica creată, militarii au început să părăsească poziţia în dezordine. Generalul Sion le-a împărţit ostaşilor ultimele grenade şi cartuşe şi a încerat să îi încurajeze, mergând în linia întâi. În timp ce se îndrepta, prin ploaia de gloanţe, către dispozitivul german a fost ucis de schijele unui proiectil de artilerie.
Jurnalul de operaţii al Diviziei 15 Infanterie consemna: „Astfel, cade la datorie generalul Sion, care numai cu trei ofiţeri din statul major şi păzit de şoferul credincios rămâne ultimul pe poziţie, ca cel mai brav dintre bravi, soldat al ţării”.
Pentru remarcabila sa dăruire, devotamentul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, generalul Ioan Alecu Sion, a fost decorat, post mortem, cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III a şi înaintat la gradul de general de divizie.

Ioan Alecu Sion s-a născut la 28 septembrie 1890, în municipiul Piteşti, judeţul Argeş. A urmat studiile la Liceul Militar din Iaşi şi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. În iulie 1911, sublocotenentul Sion a fost repartizat la Regimentul 12 Artilerie de la Bacău. În perioada 15 octombrie 1913-1 noiembrie 1914 a fost detaşat la Şcoala Superioară de Artilerie şi Geniu. A fost promovat la gradul de locotenent şi trimis la Regimentul 2 Artilerie din Bucureşti.
În Primul Război Mondial a luptat alături de acest regiment, comandând bateria a 2-a în luptele de la Porumbacu şi Perşani. Pentru faptele sale este decorat cu ordinul „Coroana României” cu spade şi panglică, în grad de cavaler.
La începutul anului 1917 este avansat la gradul de căpitan, iar în octombrie 1918 este mutat la Regimentul 12 Artilerie, primind comanda bateriei a 4-a. A fost repede remarcat pentru calităţile sale şi numit şef al Biroului organizare-mobilizare, al Diviziei 8 Infanterie. La 1 ianuarie 1921 este înaintat la gradul de maior.
În perioada noiembrie 1921- octombrie 1923 a absolvit Şcoala Superioară de Război. După efectuarea stagiilor la Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia şi la Marele Stat Major, este numit, în 1925, şef al Biroului organizare-mobilizare la Corpul 2 Armată. În anul 1929 primeşte comanda Divizionului 1 Artilerie Călăreaţă şi este avansat locotenent-colonel. S-a întors în administraţie, în 1931, ca şef al Serviciului Secretariatului General al Ministerului de Război. În anul 1933 a fost mutat la Biroul Informaţii, iar în 1934 a devenit secretar al Consiliului Superior al Apărării Ţării. În 1935 este avansat colonel şi a primit comanda Regimentul 1 Artilerie Antiaeriană.
În perioada noiembrie 1937- octombrie 1939 a condus statul major al Inspectoratului General al Artileriei. După ce a comandat un an Brigada 2 Artilerie, a fost numit director al Direcţiei Materiale a Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării.
La 10 mai 1941, odată cu avansarea în gradul de general de brigadă, este numit comandant al Diviziei 1 Blindate, alături de care se remarcă în luptele pentru eliberarea Basarabiei, dar şi în cele date în jurul Odessei.
Apreciind modul cum a condus divizia în operaţiunile dintre Prut şi Nistru, comandamentul german, i-a acordat generalului Sion „Crucea de Fier” clasa a II a.
În august 1942 primeşte comanda Diviziei 15 Infanterie, care avea să fie greu încercată în luptele de la Cotul Donului.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Palanca, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

În luna martie a anului 1944, în Moldova şi Basarabia, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat, pe un front de peste 600 de kilometri, pentru încetinirea ofensivei trupelor sovietice, care pătrunseseră în partea de est şi nord-est a teritoriului naţional.
Situaţia frontului s-a agravat treptat. Mai întâi, au fost evacuate toate formaţiunile militare şi autorităţile civile româneşti de pe teritoriul Transnistriei şi Moldovei. Apoi, în vara aceluiaşi an, capacitatea de rezistenţă a forţelor româno-germane a fost slăbită considerabil, în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane. În cele din urmă, la 20 august 1944, frontul româno-german din estul României a fost străpuns în urma puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău, care a provocat mari pierderi trupelor române şi germane.
În acest context, în perioada 1 aprilie - 11 august 1944, în imediata apropiere a Nistrului, în zona şoselei Odessa-Reni, care trece prin sudul satului Palanca, regimentele 1/26 dorobanţi şi 10 vânători au suferit pierderi umane însemnate, morţii de război români fiind înhumaţi în cimitirul localităţii menţionate. Odată cu retragerea Armatei române din Basarabia, mormintele militarilor români din Palanca au fost distruse de unităţile Armatei Roşii, situaţii de acest gen generalizându-se la nivelul tuturor cimitirelor de campanie româneşti amenajate pe Frontul de Est.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Palanca, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Ingolstadt, landul Bavaria, Germania

La 14 noiembrie 1916, pe frontul de la Olt, o patrulă formată din doi soldaţi români este trimisă în recunoaştere, pentru a observa cum pot fi ocolite unităţile germane. Soldaţii români sunt reţinuţi de şapte soldaţi germani, care îi somează apoi şi pe militarii români, care aşteptau într-o curte, să se predea. Aceştia ies din dispozitiv cu capetele plecate, iar germanii le confiscă sticla cu ţuică, din care încep să bea cu poftă, apoi muşcă din merele găsite în raniţa unui prizonier.
Captivii sunt escortaţi la comandantul regimentului german, care îi laudă că au fost luaţi prizonieri pe poziţia de luptă, după ce au luptat timp de două zile împotriva Regimentelor 13 şi 14 bavareze.
După patru zile de mers pe jos, prizonierii au găsit la uşa unui beci rămăşiţe de cartofi, pe care le-au mâncat după ce le-au opărit. În cele din urmă, coloana formată din cel puţin 700 de prizonieri români trece de comuna Câineni (jud. Vâlcea) şi ajunge la gara Cornet, unde este urcată în vagoane de vite. Un lagăr din Germania avea să fie destinaţia finală a trenului. Ajunşi la destinaţie, prizonierii au trecut printr-un program de despăduchere.
În iarna care a urmat, numărul prizonierilor români a scăzut considerabil. Unii dintre morţii de război români au fost înmormântaţi în Cimitirul central din oraşul german Ingolstadt, landul Bavaria.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Ingolstadt, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Gross Liebental, regiunea Odessa, Ucraina

În contextul operaţiilor militare desfăşurate de forţele Axei pe teritoriul Uniunii Sovietice, după 22 iunie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la operaţiunile militare desfăşurate de Wermacht în sudul Uniunii Sovietice.
După eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), trupele române au înaintat dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, primul obiectiv important fiind cucerirea oraşului Odessa, important port la Marea Neagră.
Timp de peste două luni (8 august - 16 octombrie 1941), Armata 4 română s-a confruntat cu un inamic extrem de îndârjit, luptele desfăşurându-se de-a lungul unui front de aproximativ 250 de kilometri, fortificat de sovietici cu şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie.
În urma ostilităţilor au murit peste 18.000 de militari români. Necesitatea înhumării acestora a determinat amenajarea în regiunea Odessa a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Gross Liebental, unde au fost înhumaţi aproape 700 de militari români, peste jumătate dintre aceştia fiind neidentificaţi.
Mormintele acestora au fost distruse ulterior de unităţile militare sovietice, după retragerea trupelor române de pe Frontul de Est (proces care a început în urma ruperii frontului la Stalingrad, la 19 noiembrie 1942), soartă pe care au împărtăşit-o, de altfel, toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Gross Liebental, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT

MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (oraşul Măcin, judeţul Tulcea)

Combatanţii în Războiul de Întregire Naţională, originari din judeţul Tulcea, au făcut parte din Regimentele de Infanterie 33 şi 73, Regimentul 9 Călăraşi, Batalionul 10 Vânători, precum şi din unele unităţi de grăniceri, artilerie şi marină.
După întrarea României în război, aceste unităţi au fost implicate în crâncenele lupte de pe frontul dobrogean (Amzacea, Topraisar) şi în cele din Cadrilater (Turtucaia, Bazargic).
Ulterior, Regimentele 33 şi 73 Infanterie, încadrate în Divizia 10, comandată de generalul Arthur Văitoianu, au luptat pe frontul Predeal-Clăbucet, ostaşii nord-dobrogeni făcând dovada spiritului de sacrificiu, în zona Clăbucetului Taurului, Clăbucet Azuga sau Clăbucetul Baiului.
Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, amplasat în parcul din centrul oraşului Măcin, judeţul Tulcea, a fost ridicat din iniţiativa unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, pentru a aduce un omagiu eroilor, care au făcut suprema jertfă pe câmpul de luptă, pentru împlinirea idealului de unitate naţională.
Monumentul a fost dezvelit în anul 1922, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene şi un numeros public.
Opera comemorativă, realizată din blocuri din piatră, este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, a cărui parte superioară este mărginită de un brâu ornamental, tip cornişă. Deasupra soclului se înalţă un obelisc, în terminaţia căruia este fixată o acvilă cu aripile larg deschise, simbol al curajului şi hotărârii ostăşeşti. O placă din bronz, pe care sunt reliefate simboluri militare, decorează partea superioară a obeliscului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din bronz, pe care este inscripţionat textul: „Bravilor fii ai oraşului Măcin, care au pus Patria mai presus decât viaţa lor în războiul pentru îndeplinirea idealului naţional. 1916-1918“. Pe latura din stânga a fost aplicată, în anii de după al Doilea Război Mondial, o placă din marmură albă, cu înscrisul „Glorie eternă eroilor oraşului Măcin, căzuţi la datorie în luptele eroice/1941-1945/ pentru apărarea şi împlinirea scumpei noastre Patrii“.

MĂRTURII DE PE FRONT

Eroii României în atenţia elevilor din şcolile bucureştene!

În perioada 24.02-05.03. a.c., Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a desfăşurat două activităţi cultural-educative, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială nr. 96 şi de la Şcoala Gimnazială nr. 162, ambele din municipiul Bucureşti.

Materialul supus atenţiei elevilor, de către specialistul Oficiului, a avut ca subiect principal monumentele şi necropolele de război amenajate în capitală, după Primul şi al Doilea Război Mondial, pentru eroii români şi străini. De asemenea, au fost prezentate opere comemorative şi cimitire/parcele de onoare româneşti din străinătate, înfiinţate sau restaurate în ultimii ani, de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.
Elevii au fost impresionaţi de eroismul, curajul şi devotamentul militarilor care au luptat în cele două conflagraţii mondiale şi totodată, au constatat că pentru păstrarea memoriei acestora s-au ridicat monumente şi s-au înfinţat cimitire de onoare atât în ţară, cât şi în străinătate.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează mulţumiri pentru colaborare, conducerii şi cadrelor didactice din cele două instituţii de învăţământ.

PORTRETE DE EROI
Maior Năstase Nicolae, căzut la datorie pe frontul de la Cireşoaia

Lupta de pe muntele Cireşoaia (zona Târgu Ocna, judeţul Bacău) s-a desfăşurat în cadrul celei de-a treia bătălii de la Oituz, la 12 august 1917, având ca rezultat blocarea înaintării trupelor germano-austro-ungare, care încercau să treacă Munţii Carpaţi, prin Pasul Oituz, spre Valea Trotuşului.
În această bătălie s-au confruntat trupe din Divizia a 2-a rusă şi forţe ale Armatei a 2-a Română (Regimentul 27 Infanterie, Regimentul 15 Infanterie şi batalionul Vânătorilor de Munte).
În după-amiaza zilei de 12 august trupele române au contraatacat pentru a recuceri Vârful Cireşoaia. Pe timpul desfăşurării acţiunii, maiorul Nicolae Năstase, cu formaţiunile subordonate, se deplasează spre linia întâi de luptă, pentru aprovizionarea cu muniţie.
În timpul unui violent atac de artileie, după explozia unui obuz, maiorul Năstase îşi pierde viaţa.
Rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost centralizate în cripta nr. 2, culoarul E, din Mausoleul eroilor români din oraşul Mărăşeşti, judeţul Vrancea.

Năstase Nicolae s-a născut în satul Bălaia, comuna Filipeni, judeţul Bacău. Urmează cursurile şcolii primare în satul natal şi liceul în oraşul Bacău. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi din Bucureşti. A urcat treptele carierei militare, ajungând în scurt timp, la gradul de căpitan şi comandant de companie.
Urmează, în Austria, cursuri de perfecţionare pe linie de înzestrare şi asigurare de luptă a subunităţilor. După absolvirea acestor cursuri este încadrat la Regimentul 15 Infanterie „Războieni“ din Piatra Neamţ, în funcţia de şef al serviciului de înzestrare şi dotare cu armament, în timp de pace şi război.
În momentul intrării României în Primul Război Mondial, când unitatea din care făcea parte a trecut Carpaţii în Transilvania, maiorul Năstase asigură subunităţile cu armament şi muniţie în luptele din Valea Uzului, apoi în bătălia dusă pentru apărarea Capitalei, cât şi pe frontul de la Oituz.

Mausoleul de la Mărăşeşti a fost inaugurat la 18 septembrie 1938, în cadrul acestuia fiind centralizate osemintele a 5.073 de eroi români, din care sunt identificaţi peste 1900.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Lechfeld, landul Bayern, Germania

Periodic, prin intermediul Crucii Roşii Internaţionale, prizonierii români din lagărele germane au corespondat cu prietenii şi familiile din România. Uneori, internaţii plăteau o marcă pentru a primi cărţi poştale pe care să-şi scrie veştile.
În multe cazuri, captivii români se interesau de starea de sănătate a rudelor, care le comunicau că sărutau scrisorile pe care le primeau de la aceştia.
După vara anului 1917, când frontul s-a stabilizat în Moldova, corepondenţa a conţinut detalii referitoare la întreţinerea gospodăriilor. Astfel, vacile unui prizonier au crescut averea familiei cu patru boi, iar o vacă „care a făcut vită” a fost vândută cu 185 de lei.
Grâul nu a avut o producţie mulţumitoare, fiind strânşi numai 30 de saci. Deşi prunele s-au copt, nu toţi copacii au avut rod. Fânul a crescut în toate zonele, viile se prezentau în stare acceptabilă, însă porumbul a fost afectat de seceta din timpul verii. Deşi s-a dorit să se are parcelele unde a fost însămânţat porumb, acestea nu au putut fi „întoarse”.
Scrisorile primite de la familii se încheiau cu rugi adresate divinităţii, pentru a-i păstra sănătoşi, dar şi cu manifestarea speranţei unei întoarceri acasă, aspect care ar fi transformat ziua respectivă în cea mai fericită din viaţa corepondenţilor.
Nu toţi prizonierii au suportat condiţiile din lagăre, pentru a fi eliberaţi la încheierea războiului. Unii dintre aceştia au fost înmormântaţi în lagărul din Lechfeld.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Lechfeld, poate fi accesată secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Răscăieţi, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

În contextul pătrunderii în partea de est şi nord-est a României a armatelor sovietice, la 15 martie 1944, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat în Moldova şi Basarabia, pe un front de peste 600 kilometri, pentru evacuarea tuturor unităţilor, formaţiunilor militare şi a autorităţilor civile, organizarea unor capete de pod şi încetinirea ofensivei inamicului.
Capacitatea de rezistenţă a trupelor româno-germane a fost slăbită considerabil în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane şi a declanşării, la 20 august 1944, a puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău. Drept urmare, frontul româno-german din partea de est a României s-a rupt, cu grave consecinţe pentru trupele române, cuantificabile în mari pierderi umane.
În acest context, în perioada aprilie - august 1944, în vecinătatea malurilor abrupte ale Nistrului, într-o zonă de păduri şi lunci de lângă satul Răscăieţi, regimentele 11, 24 şi 35 infanterie române au înregistrat peste 260 morţi de război, care au fost înhumaţi pe raza localităţii menţionate. Odată cu retragerea trupelor române, în urma înfrângerii în bătăliile din Moldova şi Basarabia, mormintele acestora au fost distruse de forţele sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Răscăieţi, în cel de-al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

MĂRTURII DE PE FRONT

SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani)

În perioada interbelică, pentru cinstirea memoriei tuturor celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale, pe teritoriul României au fost înălţate numeroase monumente comemorative, adevărate simboluri ale eroismului şi datoriei împlinite. Unul dintre acestea a fost amplasat în centrul municipiului Dorohoi, judeţul Botoşani, în faţa sediului Primăriei.
Monumentul, creaţie a sculptorului Spiridon Georgescu, a fost construit prin grija unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, fiind dezvelit în ziua de 6 iunie 1926, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene, foşti camarazi ai celor căzuţi în luptă şi un numeros public.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, care susţine o statuie ronde-bosse din bronz, reprezentând un ostaş infanterist, în plin avânt împotriva inamicului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din marmură, cu înscrisul: „Eroilor din oraşul şi judeţul Dorohoi“, iar sub aceasta este fixat un basorelief din bronz, care redă o scenă dintr-un atac la baionetă.
Într-o inscripţie aflată pe latura stângă a soclului sunt prezentate date potrivit cărora, în Războiul Întregirii Neamului au făcut sacrificiul suprem 30 de ofiţeri, 28 plutonieri-majori şi plutonieri, 5 sergenţi instructori, 810 sergenţi şi caporali, precum şi 5441 soldaţi, toţi originari din judeţul Dorohoi.

PORTRETE DE EROI
Sublocotenent Crăsnaru Tudor, căzut la datorie în Defileul Oltului

După Bătălia de la Sibiu (26-29 septembrie 1916), în care au fost angajate forţele Corpului 1 Armată român şi forţele Armatei 9 germane, trupele române au ocupat poziţii de o parte şi de alta a Văii Oltului. Slab echipate şi înarmate acestea au fost permanent hărţuite de către inamic care, deşi inferior numeric, avea de partea sa superioritatea artileriei, dar şi a moralului. Lupte sângeroase au avut loc pe munţii Pietrosu, Veveriţa, Rigolu, Gorganu şi Chițianetu.
În ziua de 23 octombrie 1916, în luptele de pe înălţimea Pietrosu, în timpul unui contraatac, sublocotenentul Crăsnaru Tudor a căzut lovit de un glonţ duşman în mijlocul soldaţilor săi, fiind înmormântat iniţial în cimitirul „Societăţii Carpatina“, din localitatea Brezoi (judeţul Vâlcea).
În anul 1922 osemintele eroului au fost depuse în osuarul de la baza monumentului eroilor, din oraşul Brezoi. Opera comemorativă este amplasată pe şoseaua Brezoi - Voineasa, într-un loc stâncos, lângă sediul vechii primării, osuarul de la baza sa adăpostind rămăşiţele pământeşti ale mai multor militari români, care şi-au adus suprema jertfă pentru întregirea Ţării.
În perioada 1930-1933, în spatele monumentului eroilor a fost amplasată o cruce de marmură, la cererea familiei sublocotenentului Crăsnaru, în memoria unicului lor fiu, mort la vârsta de 26 de ani, în luptele din 1916 din Defileul Oltului.

Tudor Crăsnaru s-a născut în anul 1890 în judeţul Gorj. A frecventat cursurile şcolii primare şi liceale la Craiova, apoi Facultatea de Drept, devenind avocat.
A luat parte la Campania din Bulgaria (1913) cu grad inferior, în Regimentul 19 Infanterie.
La intrarea României în Primul Război Mondial, sublocotenentul Crăsnaru a fost mobilizat în cadrul Regimentului 49 Infanterie.

MĂRTURII DE PE FRONT

"Eroii României în atenția elevilor din școlile bucureștene!"

În perioada 10-12 februarie a.c., Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat două activități, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Școala Gimnazială nr. 96 și de la Școala Gimnazială ,,Ienăchiță Văcărescu", ambele situate în sectorul 4 al municipiului București.
Cu acest prilej, specialistul Oficiului le-a prezentat elevilor monumentele și necropolele de război amenajate, în capitală, după Primul și al Doilea Război Mondial, pentru eroii români și străini.
Elevii au participat dinamic la dialog, demonstrând că în sufletul lor sensibil, eroii își vor găsi întotdeauna lăcaș și vor constitui exemple de curaj și devotament, demne de urmat.
Colectivul instituției noastre adresează mulțumiri, pe această cale, conducerii și cadrelor didactice din cele două instituții de învățământ, pentru disponibilitate.

MĂRTURII DE PE FRONT

Pași prin istorie
Morţi de război români la Kassel, landul Hessen, Germania

După ce au căzut przonieri în toamna anului 1916, numeroşi militari români au fost internaţi în lagăre administrate de germani.
În perioada prizonieratului, cei care au avut posibilitatea au scris familiilor din România. Corespondenţa prizonierilor români dezvăluie preocupările acestora.
În multe cazuri, captivii români au solicitat familiilor să le trimită alimente în lagăr. După verificarea coletelor de comandatura germană din România, acestea se expediau în lagărele de destinaţie prin intermediul Crucii Roşii din România şi a Crucii Roşii din Berna. Pachetele aveau o greutate de până în cinci kilograme, din conţinutul acestora nelipsind pâinea coaptă, brânza sau fasolea boabe.
Odată cu apropierea iernii, prizonierii români au solicitat familiilor să le fie trimise haine. Realizând că nu primesc răspunsuri la toate scrisorile, prizonierii români au cerut rudelor să nu le mai împacheteze haine, în contextul în care exista posibilitatea ca acestea să se piardă, iar altele ar fi fost dificil de cumpărat în timpul războiului.
Din cauza iernii şi a bolilor, peste 20 de infanterişti români au murit în lagărul din oraşul german Kassel.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Kassel, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 08.02.2021 a celei de-a XLI-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 04.06.2021.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Accesaţi secţiunea Concursuri a site-ului nostru, unde sunt prezentate toate informaţiile necesare pentru a vă înscrie şi a participa.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.06.2021.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XI-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 08.02 – 04.06.2021

Aşteptăm participarea dumneavoastră!
Începând cu această ediţie concursul cuprinde două secţiuni distincte:
Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 14.06.2021.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2021, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

MĂRTURII DE PE FRONT

Simboluri ale recunoștinței
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova)

În semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial, în perioada interbelică, în România au fost realizate opere comemorative, din iniţiativa urmaşilor eroilor sau a autorităţilor locale. Unul dintre acestea este amplasat în centrul comunei Poenarii Burchii, judeţul Prahova, în faţa sediului Consiliului Local.
Monumentul a fost construit în anul 1922, din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a locuitorilor comunei, fiind creaţie a sculptorului Themistocle Vidali.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un postament paralelipipedic din beton şi un soclu în cinci trepte, care susţine un obelisc din marmură, decorat în partea superioară cu ancadramente tip cornişă.
Frontispiciul este bogat ornamentat cu un basorelief care înfăţişează un militar rănit, simbol al jertfei pentru Ţară şi o femeie reprezentând Caritatea, care-i acordă ajutor. În terminaţia obeliscului este fixat un vultur, cu aripile deschise, simbol al vitejiei ostăşeşti.
Pe latura frontală a obeliscului, în partea superioară, sunt dăltuite sugestive înscrisuri comemorative: „Vouă eroilor/care jertfindu-vă viaţa/aţi îndeplinit visul de aur/al românilor de pretutindeni“; „Celor ce şi-au dat viaţa/pentru mărirea Ţării şi/întregirea Neamului românesc/Locuitorii comunei Poenarii-Burchii, jud. Prahova/recunoscători“.
În partea inferioară au fost inscripţionate alte două înscrisuri, primul aparţinându-i Reginei Maria: „Nu vărsaţi lacrimi/pe mormintele eroilor/ci mai curând slăviţi-i prin cântece,/aşa ca faima numelor lor să rămână un ecou,/Prin legenda veacurilor“, iar cel de-al doilea: „Cei morţi vor trăi în amintirea Ţării/Cei vii vor fi cinstiţi şi răsplătiţi de Ţară“.

MĂRTURII DE PE FRONT

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Vasilevka (regiunea Odessa, Ucraina)

În contextul operaţiilor militare desfăşurate pe teritoriul Ucrainei, după 21 iulie 1941, Armata 4 română s-a confruntat în regiunea Odessa cu rezistenţa îndârjită a forţelor militare sovietice.
În urma ostilităţilor, desfăşurate în perioada 8 august - 16 octombrie 1941, trupele române au suferit pierderi grele în vieţi omeneşti, cifrate la peste 18.000 de morţi.
Acest fapt a determinat amenajarea în regiunea menţionată a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Vasilevka, unde au fost înhumaţi peste 500 de militari români.
Odată cu retragerea Armatei române de pe Frontul de Est, după ruperea frontului la Stalingrad (la 19 noiembrie 1942), mormintele de război din comuna Vasilevka au fost distruse de inamic, soartă pe care au împărtăşit-o toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Vasilevka, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

PORTRETE DE EROI

Căpitanul Mihail Metaxa, căzut eroic la apărarea Văii Oltului

La data de 19 octombrie 1916 inamicul a bombardat poziţiile româneşti de pe Dealul Vladului, Valea Oltului, fără ca artileria română să poată riposta. Atacul a culminat prin lansarea a aproximativ 15 bombe de calibru mare, care au produs panică în rândurile Companiei a VIII-a. Cu mari eforturi, căpitanul Mihail Metaxa, comandantul Companiei a VIII-a, reuşeşte să îşi readucă ostaşii pe câmpul de luptă, dar cade străpuns de un glonte duşman.
Eroul a fost înhumat, iniţial, în curtea bisericii Sfântul Nicolae, din comuna Câineni, judeţul Vâlcea.
La 4 ianuarie 1923, rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost reînhumate în Cimitirul militar Ghencea, din municipiul Bucureşti, în parcela D, mormântul nr. 78.

Căpitanul Mihail Metaxa, fiul lui Mihail şi al Chiricăi Metaxa s-a născut în anul 1889, în municipiul Buzău, judeţul Buzău. Urmează cursurile şcolii primare la Şcoala de băieţi nr. 2 şi Liceul „Al. Haşdeu” în localitatea natală. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala militară din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1911, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 9 Vânători. Cu acest regiment a luat parte la Campania din 1913.
În anul 1916 este avansat locotenent şi primeşte comanda Companiei a VIII a din Regimentul 47 Infanterie Prahova, cu care participă la Războiul de Întregire Naţională.

MĂRTURII DE PE FRONT

Morţi de război români în Cehia şi Slovacia

În perioada 18 decembrie 1944-12 mai 1945, armatele 1 şi 4 române au luptat pe teritoriul fostei Cehoslovacii, împreună cu armata sovietică, împotriva inamicului germano-ungar, în condiţii de iarnă aspră.
În timpul confruntărilor, trupele române au pierdut peste 66.500 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi), participând la 260 de lupte importante, pătrunzând 400 de km în dispozitivul de apărare inamic, forţând patru cursuri de apă (Hron, Morava, Nitra şi Vlah), escaladând 10 masive muntoase şi eliberând 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe.
În anii 1951-1952, guvernele României şi Cehoslovaciei au convenit ca osemintele morţilor de război români să fie centralizate în două cimitire de onoare, situate în prezent în Slovacia (la marginea de nord a oraşului Zvolen, lângă Cimitirul central) şi în Cehia (lângă Cimitirul central din oraşul Brno).

În Cimitirul de onoare românesc din Zvolen, care ocupă în prezent o suprafaţă de 2,5 ha, a fost amenajat un monument central în forma unui sarcofag, pe suprafaţa căruia s-a fixat o coroană din lauri, iar pe latura frontală s-a marcat în altorelief fraza: GLORIE VEŞNICĂ EROILOR ROMÂNI CĂZUŢI ÎN LUPTELE PENTRU ELIBERAREA / REPUBLICII CEHOSLOVACE DE SUB JUGUL FASCIST 1944-1945. De pe platforma monumentului central se coboară în cele 19 parcele în care au fost amenajate morminte individuale pentru ofiţeri şi morminte comune pentru soldaţi.
Mormintele comune sunt amenajate în ordinea localităţilor de unde au fost exhumaţi eroii români, pe fiecare însemn comun fiind montată o placă din bronz pe care sunt inscripţionate numele soldaţilor, iar pentru cei ale căror nume nu au mai fost identificate s-a gravat fraza: „Militar român necunoscut”.

Parcela eroilor români din oraşul Brno se află situată în latura stângă a Cimitirului eroilor, fiind marcată cu un monument central de tipul unei plăci, pe care sunt inscripţionate cuvintele: „CINSTE ŞI ONOARE EROILOR / ARMATEI ROMÂNE / CĂZUŢI PENTRU ELIBERAREA / PATRIEI NOASTRE ÎN CEL DE-AL / DOILEA RĂZBOI MONDIAL”.

În cadrul parcelei eroilor români de la Brno sunt amplasate plăci comemorative, de formă dreptunghiulară, pe care sunt inscripţionate numele morţilor de război români.
Evidenţa morţilor de război români din al Doilea Război Mondial, ale căror morminte sunt amplasate în prezent pe teritoriul actual al Cehiei şi Slovaciei, poate fi accesată pe pagina de internet a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război din cel de-al Doilea Război Mondial.

Top

OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Actualitate

Stire noua

Obiective de investiții

Acasa

Instituții interne

Legături externe