Noutati
  • Actualitate

    Ziua Eroilor
    citeste...
  • Stire noua

    Un documentar despre restaurarea celui mai mare cimitir din afara granițelor țării, din Lambinowice, Polonia, în care sunt înhumați militari care au luptat în Primul Război Mondial.
    citeste...
  • Stire actuala

    Achizitii lucrări de restaurare și lucrări de execuție
    citeste...

 
MONUMENTUL EROILOR AERULUI (Piața Aviatorilor, sectorul 1, municipiul București)
 
Contribuția aeronauticii române în anii Războiului de Întregire a Neamului a fost hotărâtoare, prin efortul acesteia fiind îngreunată pătrunderea avioanelor inamice în spațiul aerian al României și limitată astfel acțiunea distructivă a acestora în rândul trupelor române și a populației civile. Potrivit istoricilor de specialitate, „fără contribuția tinerei arme nu se putea realiza România Mare”, „aviatorii și artileriștii antiaerieni demonstrând înaltele lor virtuți de luptători redutabili”.
Astfel, în perioada 1916-1919, aviatorii români au executat aproximativ 10.000 de ore de zbor, susținând circa 700 de lupte și obținând peste 90 de victorii aeriene. În numeroasele lupte aeriene cu forțele aeronautice ale Puterilor Centrale, în special în timpul marilor bătălii din vara anului 1917, când aviația română a avut în serviciu peste 100 de avioane performante, și-au pierdut viața peste 30 de piloți, mecanici de avion și observatori aerieni. Pentru faptele lor de arme, majoritatea aviatorilor români au fost decorați cu înalte ordine și medalii românești și străine, inclusiv cu cea mai înaltă decorație militară românească: Ordinul „Mihai Viteazul”.
După încheierea primei conflagraţii mondiale, în rândul veteranilor aviatori a apărut ideea ridicării unui monument dedicat pionierilor aviației românești, care să vorbească generațiilor contemporane și celor viitoare despre jertfele făcute de către primii eroi ai aerului, în încercarea de cucerire a văzduhului.
Începând cu anul 1923, diferiți sculptori români consacrați au realizat mai multe machete în acest sens, în cadrul unor concursuri de idei organizate de forurile competente, câștig de cauză având, în urma procesului de selecţie din anul 1926, proiectul sculptoriţei Lydia Kotzebue. Dezvelirea monumentului a avut loc, însă, abia nouă ani mai târziu, în ziua de 20 iulie 1935, în tot acest timp artista lucrând pentru desăvârşirea operei sale, fiind ajutată în acest sens de către un proaspăt absolvent al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, sculptorul Iosif Fekete.
Participanții la ceremoniile din vara anului 1935 au avut privilegiul să admire ceea ce și în prezent reprezintă una dintre cele mai reuşite opere comemorative din București, ca realizare artistică si forţă de sugestie, „o metaforă cizelată nu cu cerneala tiparului, ci în piatră şi bronz”, după cum aprecia critica de specialitate. O statuie  din bronz, reprezentându-l pe Icar, cu aripile larg deschise, gata să se desprindă de pe obeliscul masiv pentru a se avânta spre înaltul cerului. Pe cele patru laturi ale obeliscului sunt reprezentate figuri alegorice, ilustrând aviatori în luptă. Pe faţada monumentului este reliefată inscripţia: „ EROILOR AERULUI“, iar pe celelalte trei laturi ale soclului au fost fixate un număr de 13 tăbliţe din bronz, pe care sunt gravate numele a peste 260 de aviatori români.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-III-m-A-19953.

MONUMENTUL EROILOR DE LA OLT DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, oraşul Brezoi, judeţul Vâlcea

 
 
În ultima decadă a lunii septembrie 1916, în contextul acţiunilor defensive desfăşurate de trupele române, pe aliniamentul Munţilor Carpaţi, pentru stoparea ofensivei declanşate de inamic pe frontul din Transilvania, unităţile Corpului 1 Armată, comandat de generalul David Praporgescu, au reuşit să anihileze tentativa forţelor Puterilor Centrale de a străpunge dispozitivul de apărare românesc în zona Văii Oltului.
 Succesul acestei operaţiuni a fost, însă, rezultatul a zece zile de lupte grele, soldate cu mari sacrificii în vieţi omeneşti, inclusiv cea a generalului David Praporgescu, rănit mortal la data de 30 septembrie / 13 octombrie 1916, în timpul unei inspecţii de front în zona văii pârâului Câineni.
Opt ani mai târziu, în stânga şoselei Brezoi - Voineasa, din iniţiativa preşedintelui Judecătoriei Brezoi, Nicolae Coman, a fost inaugurat un monument care omagiază memoria tuturor militarilor români care şi-au pierdut viaţa pe Valea Oltului, în toamna anului 1916. Ulterior, în perioada 1925-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, în osuarul de la baza monumentului, osemintele a peste 100 de morţi de război români şi germani, care, iniţial, fuseseră înhumate dispersat, în diferite locuri izolate din regiune, precum: cimitirul bisericii comunei Brezoi, cimitirul Societăţii „Carpatina”, Muntele Pietroasa-Ciortea, Poiana lui Pavel, islazul de la Gura Lotrului, curtea bisericii comunei Voineasa, Podu Varniţei, Cârlige-Şipote şi zona şoselei Râmnicu Vâlcea - Râu Vadului.
Ridicată pe o movilă amenajată în terase, lângă localul primariei oraşului Brezoi, această operă comemorativă de război se remarcă şi în prezent prin forma hexagonală a soclului său masiv, executat din piatră de râu şi beton, surmontat de o coloană trapezoidală, care are în terminaţie o lucrare plastică de tip cruce. Pe pereţii osuarului de la baza monumentului, pe mai multe plăci de marmură albă, au fost consemnate localităţile din zona Văii Oltului şi numărul eroilor din aceste aşezări morţi în Marele Război: „Eroilor mălăieni, brezoieni, voineşeni, călineşteni“, „Câineni – 32“; „Călinesti – 33“; „Brezoi – 34“; „Voineasa – 49“; „Mălăieşti – 35“. De asemenea, pe pereţii teraselor pe care se înalţă monumentul a fost inscripţionat, cu piatră cubică, în relief, următorul text omagial: „Eroilor de la Olt, 1916, recunoştinţă“.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul VL-III-m-B-09992.

 

MONUMENTUL ULTIMA GRENADĂ, Bulevardul Libertăţii nr. 188, oraşul Buşteni, judeţul Prahova

 

 
În vara anului 1917, în bătăliile de la Mărăşeşti (6 august - 19 august) şi Oituz (8 august - 22 august), Armata română a respins puternica ofensivă a forţelor germane pe direcţia Focşani-Mărăşeşti-Adjud. Cedarea acestui front ar fi avut ca rezultat ocuparea Moldovei şi scoaterea României din război.
Pe frontul de la Oituz, sub deviza „Pe aici nu se trece”, Armata a II-a română a barat drumul inamicului spre zona carboniferă şi petroliferă de pe Valea Trotuşului. Preţul plătit de trupele române a fost însă scump, acestea înregistrând peste 12.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, cele mai multe pierderi fiind consemnate în sectoarele Cireşoaia şi Coşna, unde diviziile 1 şi 7 infanterie au fost protagonistele unor lupte extrem de sângeroase.
Un exemplu în acest sens a fost consemnat la 13 august 1917, în luptele de pe Dealul Coşna, unde a căzut la datorie, luptând cu o singură mână (cealaltă fiindu-i amputată în urma Bătăliei de la Râmnicu Sărat), aruncătorul de grenade, din Regimentul 2 Grăniceri, caporalul Constantin Muşat, jertfa acestuia rămânând o „pildă mişcătoare de înţelegere a datoriei către ţară, dincolo de marginile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor”.
Imediat după război, pentru faptele sale de arme, caporalul Constantin Muşat a fost imortalizat în bronz, de către sculptorul Constantin Dimitriu-Bârlad, printr-o lucrare de artă plastică intitulată sugestiv „Ultima grenadă”, care îl reprezintă pe erou, într-o încordare supremă, azvârlind grenada asupra duşmanului. Au fost dezvelite trei asemenea statui, în localităţile Bârlad, Brăila şi Buşteni.
Monumentul „Ultima grenadă” din oraşul Buşteni a fost amplasat, în anul 1928, pe un teren din faţa gării din localitate, unde a înlocuit alte două obiective funerar-comemorative datând din anul 1923. Este vorba despre un osuar, în care fuseseră depuse rămăşiţele pământeşti a peste 20 de morţi de război români, exhumate din zona munţilor şi pădurilor din împrejurimile Buşteniului, precum şi de o troiţă, cunoscută în epocă sub numele de „Sfânta Troiță”. Cu această ocazie, osemintele eroilor au fost transferate în Cimitirul civil al oraşului, iar troiţa a fost înlocuită cu statuia caporalului Constantin Muşat.
La ceremonia de inaugurare a monumentului, din data de 9 septembrie 1928, au participat o serie de personalităţi politice şi militare, în frunte cu Regina Maria a României. De atunci şi până în prezent, lucrarea sculptorului Dimitriu-Bârlad a rămas o operă comemorativă de război reprezentativă pentru oraşul Buşteni. Un soclu înalt, de plan dreptunghiular, susţine statuia caporalului Constantin Muşat, cu braţul stâng amputat, surprins în momentul aruncării ultimei grenade spre inamic. Pe latura din dreapta piedestalului este fixată o placă din bronz cu numele eroilor buştenari din Primul Război Mondial.
 Monumentul este inclus în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Prahova, având codul PH-III-m-A-16871.



MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (Piaţa Gării de Nord, sectorul 1, municipiul Bucureşti)

 
 
Către sfârşitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea economică a României a determinat iniţierea unor mari proiecte de construcţie, în special de căi ferate, poduri, tuneluri şi staţii feroviare. În acest context, în anul 1887, a fost înfiinţat Batalionul de Căi Ferate române, transformat în primăvara anului 1916 în Regimentul 1 de Căi Ferate.
Faptele de arme ale militarilor ceferişti în Primul Război Mondial, precum şi cele ale muncitorilor feroviari, care au asigurat transporturile de trupe, armament, muniţie, tehnică militară şi alimente, necesare susţinerii acţiunilor de luptă şi aprovizionării populaţiei din spatele frontului, au fost comemorate simbolic în perioada interebelică prin construirea, în Piaţa Gării de Nord din Capitală, a unei opere comemorative de război dedicată memoriei acestora.
Creaţie a sculptorilor Cornel Medrea şi Ion Jalea, monumentul a fost ridicat, în anul 1930, din iniţiativa unui comitet constituit din funcţionari ai Căilor Ferate Române şi prin contribuţia publică a personalului feroviar. La inaugurarea acestuia, patru ani mai târziu, la care a participat însuşi regele Carol al II-lea al României, publicul bucureştean a avut ocazia de a admira una dintre cele mai valoroase opere plastice din patrimoniul cultural al Capitalei.
Monumentul eroilor ceferişti continuă şi în prezent să se impună printre obiectivele reprezentative ale Bucureştiului, elementele de construcţie care-i conferă acest statut privilegiat fiind soclul impozant din beton, placat cu granit, precum şi cele trei grupuri statuare care domină compoziţia. Acestea din urmă reprezintă imaginile sculptate în bronz: a Patriei, întruchipată de către Zeiţa Victoria, cu a sa cununã de lauri ridicată deasupra capului unui muncitor feroviar; a doi muncitori feroviari şi a unui soldat român, în ţinută de campanie, care ocroteşte o  mamă şi pe copilul acesteia.
Pe faţada soclului este gravat textul comemorativ: „EROILOR C.F.R. 1916-1918“, alături de acesta fiind adăugate, în anul 2005, cu prilejul aniversării a 125 ani de la înfiinţarea Direcţiei Generale a C.F.R., două plăci de marmură cu înscrisurile: „SLAVĂ EROILOR CEFERIŞTI CE S-AU JERTFIT PENTRU APĂRAREA ROMÂNIEI ŞI REÎNTREGIREA NEAMULUI“ şi „OMAGIU ŞI RECUNOŞTINŢĂ EROILOR MILITARI DE CĂI FERATE ŞI TRANSPORTURI MILITARE DIN ARMATA ROMÂNĂ CARE S-AU JETRFIT PENTRU CAUZA NAŢIUNII“.

 

MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani)
 

În perioada interbelică, pentru cinstirea memoriei tuturor celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale, pe teritoriul României  au fost înălţate numeroase monumente comemorative, adevărate simboluri ale eroismului şi datoriei împlinite. Unul dintre acestea a fost amplasat în centrul municipiului Dorohoi, judeţul Botoşani, în faţa sediului Primăriei.
Monumentul, creaţie a sculptorului Spiridon Georgescu, a fost construit prin grija unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, fiind dezvelit în ziua de 6 iunie 1926, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene, foşti camarazi ai celor căzuţi în luptă şi un numeros public.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, care susţine o statuie ronde-bosse din bronz, reprezentând un ostaş infanterist, în plin avânt împotriva inamicului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din marmură, cu înscrisul: „Eroilor din oraşul şi judeţul Dorohoi“, iar sub aceasta este fixat un basorelief din bronz, care redă o scenă dintr-un atac la baionetă.
Într-o inscripţie aflată pe latura stângă a soclului sunt prezentate date potrivit cărora, în Războiul Întregirii Neamului au făcut sacrificiul suprem 30 de ofiţeri, 28 plutonieri-majori şi plutonieri, 5 sergenţi instructori, 810 sergenţi şi caporali, precum şi 5441 soldaţi, toţi originari din judeţul Dorohoi.

MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova)

 

 
În semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial, în perioada interbelică, în România au fost realizate opere comemorative, din iniţiativa urmaşilor eroilor sau a autorităţilor locale. Unul dintre acestea este amplasat în centrul comunei Poenarii Burchii, judeţul Prahova, în faţa sediului Consiliului Local.
Monumentul a fost construit în anul 1922, din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a locuitorilor comunei, fiind creaţie a sculptorului Themistocle Vidali.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un postament paralelipipedic din beton şi un soclu în cinci trepte, care susţine un obelisc din marmură, decorat în partea superioară cu ancadramente tip cornişă.
Frontispiciul este bogat ornamentat cu un basorelief care înfăţişează un militar rănit, simbol al jertfei pentru Ţară şi o femeie reprezentând Caritatea, care-i acordă ajutor. În terminaţia obeliscului este fixat un vultur, cu aripile deschise, simbol al vitejiei ostăşeşti.
Pe latura frontală a obeliscului, în partea superioară, sunt dăltuite sugestive înscrisuri comemorative: „Vouă eroilor/care jertfindu-vă viaţa/aţi îndeplinit visul de aur/al românilor de pretutindeni“; „Celor ce şi-au dat viaţa/pentru mărirea Ţării şi/întregirea Neamului românesc/Locuitorii comunei Poenarii-Burchii, jud. Prahova/recunoscători“.
În partea inferioară au fost inscripţionate alte două înscrisuri, primul aparţinându-i Reginei Maria: „Nu vărsaţi lacrimi/pe mormintele eroilor/ci mai curând slăviţi-i prin cântece,/aşa ca faima numelor lor să rămână un ecou,/Prin legenda veacurilor“, iar cel de-al doilea: „Cei morţi vor trăi în amintirea Ţării/Cei vii vor fi cinstiţi şi răsplătiţi de Ţară“.


MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (municipiul Alexandria, judeţul Teleorman)
 

În semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în Primul Război Mondial, în perioada interbelică au fost realizate în România opere comemorative, din iniţiativa urmaşilor eroilor sau a autorităţilor locale. Unul dintre acestea este amplasat în centrul municipiului Alexandria, în faţa Consiliului Judeţean Teleorman.
Monumentul a fost construit prin contribuţia financiară a locuitorilor Alexandriei, sub coordonarea unui comitet de iniţiativă, fiind creaţie a sculptorilor Dumitru Măţăoanu şi Spiridon Georgescu.
Dezvelită în anul 1934, opera comemorativă este alcătuită dintr-un piedestal de forma unui trunchi de piramidă, care susţine statuia din bronz a unui infanterist român, în ţinută de campanie. Militarul, surprins în plin avânt, ţine în mâna dreaptă un drapel, simbol al devotamentului faţă de patrie, iar în cea stângă, arma.
Piedestalul este bogat ornamentat cu decoraţiuni din bronz (o ramură de laur, două drapele încrucişate, o cască militară). Pe cele două laturi sunt montate două efigii în bronz (a regelui Ferdinand şi a reginei Maria). La baza monumentului, pe cele patru laturi, sunt montate basoreliefuri care redau scene de luptă şi o friză cu motive geometrice.
Pe o placă din marmură, fixată pe piedestal, este dăltuit înscrisul „Eroilor alexăndreni, recunoştinţă/1916-1919“.

 
MONUMENTUL „ULTIMUL STRĂJER AL CAPITALEI“ (municipiul Bucureşti)

 
 
Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale au fost înălţate monumente comemorative, adevărate simboluri ale datoriei împlinite.
Unul dintre acestea este „Ultimul străjer al Capitalei“. Monumentul reprezintă un simbol al rezistenţei românilor într-un moment de grea cumpănă pentru ţară. La sfârşitul lunii noiembrie 1916, în spaţiul dintre râurile Neajlov şi Argeş, s-a desfăşurat una dintre cele mai crâncene bătălii de pe frontul românesc, Bătălia pentru Bucureşti. Trupele române, conduse de generalul Constantin Prezan, s-au confruntat cu armatele generalilor Kühne, Krafft şi Kosch, din care făceau parte trupe germane, austro-ungare, bulgare şi turce. Luptele s-au desfăşurat în perioada 16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie, puternice confruntări având loc la Călugăreni şi Bălăria (azi Valea Plopilor).
După un succes iniţial, armata română a fost copleşită numeric şi tehnic de armatele inamice, iar la 20 noiembrie/3 decembrie  a început retragerea generală spre est.  Bucureştiul a fost evacuat de administraţie şi o parte a populaţiei, trupele de ariergardă româneşti părăsind oraşul la 23 noiembrie/6 decembrie 1916.
În acest context, în data de 22 noiembrie/4 decembrie, în cursul unui schimb de focuri cu o patrulă germană, care acţiona în zona podului Băneasa, sergentul cavalerist Nicolae Păianu şi-a pierdut viaţa. Acesta a fost înmormântat în apropierea locului unde s-a desfăşurat lupta. În amintirea jertfei sale eroice, din iniţiativa Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război“, s-a ridicat un monument deasupra locului de înhumare. Opera comemorativă, creaţie a arhitectului Ernest Doneaud, a fost dezvelită în anul 1921. Iniţial, aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Monumentul ultimului apărător al Capitalei, însă ulterior, a intrat în conştiinţa publică sub numele de Ultimul Străjer al Capitalei.
Monumentul, cu înălţimea totală de 5,5 m, este o frumoasă lucrare simbolică menită să imortalizeze un mişcător gest de credinţă ostăşească şi iubire de ţară şi se prezintă sub forma unui obelisc realizat din blocuri de piatră, dispus pe un soclu în trei trepte. Piedestalul este bogat ornamentat cu basoreliefuri care cuprind ghirlande şi brâuri din frunze de laur, un scut, două săbii încrucişate, un steag şi o cască militară. Pe faţada piedestalului este montată o placă din bronz cu textul: „Ultimului Străjer al Capitalei. 1916“.
Monumentul a fost realizat la pietrăria Tomat & Co Bucureşti, iar placa din bronz a fost turnată la fabrica „Industria Metalelor 11 Iunie“.
Avându-se în vedere valoarea operei comemorative de război pentru patrimoniul monumental al Capitalei, aceasta a fost inclusă în Lista monumentelor istorice, actualizată în anul 2015 (codul: B-III-m-B-19967).
Din cauza lucrărilor de modernizare a D.N. 1 s-a impus strămutarea monumentului comemorativ, iar la data de 26 aprilie 2007, a început operaţiunea de dezafectare. În acest context, au fost exhumate osemintele sergentului Nicolae Păianu, care au fost reînhumate ulterior lângă monumentul reamplasat în faţa intrării Aeroportului „Aurel Vlaicu“.
Ceremonia de redezvelire a monumentului şi de sfinţire a noului mormânt de război a fost organizată de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi de Comandamentul Garnizoanei Bucureşti în data de 21 noiembrie 2007.
Mormântul eroului român este marcat de o placă din marmură cu înscrisul: „Sergentul erou/Nicolae Păianu/m. 22 noiembrie/4 decembrie 1916“.

 

ARCUL DE TRUMF
 
 
Monument istoric cu o arhitectură aparte şi obiectiv de patrimoniu cultural, Arcul de Triumf, amplasat pe Şoseaua Kiseleff din Bucureşti, se înscrie în lista monumentelor reprezentative, din România, dedicate celebrării victoriilor repurtate de armata română în Primul Război Mondial, făuririi Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 şi încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, ca regi ai României Mari.
Ideea realizării unui monument de acest tip, în capitala României nu era nouă. Construcţii în genul unui arc triumfal au mai fost realizate în Bucureşti şi în anii 1848, 1859, 1878 şi 1906; acestea au avut, însă, un caracter temporar.
În anul 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, în zona şoselei Kiseleff  a fost turnat în beton armat scheletul unui Arc de Triumf, pornind de la planurile arhitectului Petre Antonescu. În anii 1935-1936, monumentul a fost refăcut integral, din beton acoperit cu granit de Deva, după proiectul aceluiaşi arhitect, cu contribuţia financiară a municipalităţii, dar şi a bucureştenilor, care au achiziţionat medalii-jeton dedicate monumentului, în valoare de 10 şi 20 lei.
Arcul de Triumf din Bucureşti a fost conceput după modelul celui din Paris. Edificiul are o singură deschidere şi a fost decorat cu lucrări ale celor mai renumiţi sculptori ai vremii:  Oscar Spaethe, Frederik Storck, Cornel Medrea, Dimitrie Paciurea, Alexandru Severin, Ion Jalea, Ion Iordănescu, Dimitrie Măţăuanu. Alexandru Călinescu, Mihai Onofrei, Constantin Barski şi Max Constantinescu. Statuile, basoreliefurile şi medalioanele realizate de aceşti artişti plastici fac trimitere la istoria milenară a poporului român, de la războaiele daco-romane până la crâncene bătălii purtate de Armata Română în Războiului de Întregire Naţională: la Mărăşti, Mărăşeşti, Răzoare, Olt, Cerna, Jiu, Dragoslavele etc. De altfel, numele acestor localităţi sunt inscripţionate pe suprafaţa arcadei, în chenare frumos decorate.
Pe faţada de sud a impresionantului monument, sub cornişă, se află două medalioane din bronz cu chipurile Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria şi inscripţia: „După secole de suferinţe creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român prin sabia Regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii naţiuni şi al Reginei Maria“.
Pe faţada nordică, sub friza decorată cu frunze de laur, este gravată o altă inscripţie: „Liberator de neam şi Întregitor de hotare prin virtutea ostaşilor săi vrednici urmaşi ai eroilor creştinătăţii Ferdinand I domn şi rege al românilor şi-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureştilor după încoronarea la Alba-Iulia“
În anii comunismului, Arcul de Triumf a fost mutilat de autorităţile vremii. Textele proclamanţilor Regelui Ferdinand au fost scoase, iar portretele Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost înlocuite de două basoreliefuri cu motive florale.
După anul 1989, două medalioane din bronz cu chipurile celor doi suverani au fost montate din nou pe faţada de sud a monumentului, înlocuindu-le pe cele originale.
Începând cu anul 2012, Arcul de Triumf a fost supus unui amplu proiect de consolidare, restaurare şi conservare. Edificiul a fost redat Capitalei în data de 28 noiembrie 2016, cu puţin timp înainte de desfăşurarea paradei militare ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României.

Top