Noutati
  • Actualitate

    Ziua Eroilor
    citeste...
  • Stire noua

    Norme privind constatarea și sancționarea contravețiilor la nerespectarea reglementărilor referitoare la construirea, reamenajarea, modificarea, strămutarea, întreținerea și administrarea mormintelor si operelor comemorative de război
    citeste...
  • Stire actuala

    Cimitirul Eroilor Valea Uzului
    citeste...

 
MONUMENTUL „ULTIMUL STRĂJER AL CAPITALEI“ (municipiul Bucureşti)

 
 
Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale au fost înălţate monumente comemorative, adevărate simboluri ale datoriei împlinite.
Unul dintre acestea este „Ultimul străjer al Capitalei“. Monumentul reprezintă un simbol al rezistenţei românilor într-un moment de grea cumpănă pentru ţară. La sfârşitul lunii noiembrie 1916, în spaţiul dintre râurile Neajlov şi Argeş, s-a desfăşurat una dintre cele mai crâncene bătălii de pe frontul românesc, Bătălia pentru Bucureşti. Trupele române, conduse de generalul Constantin Prezan, s-au confruntat cu armatele generalilor Kühne, Krafft şi Kosch, din care făceau parte trupe germane, austro-ungare, bulgare şi turce. Luptele s-au desfăşurat în perioada 16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie, puternice confruntări având loc la Călugăreni şi Bălăria (azi Valea Plopilor).
După un succes iniţial, armata română a fost copleşită numeric şi tehnic de armatele inamice, iar la 20 noiembrie/3 decembrie  a început retragerea generală spre est.  Bucureştiul a fost evacuat de administraţie şi o parte a populaţiei, trupele de ariergardă româneşti părăsind oraşul la 23 noiembrie/6 decembrie 1916.
În acest context, în data de 22 noiembrie/4 decembrie, în cursul unui schimb de focuri cu o patrulă germană, care acţiona în zona podului Băneasa, sergentul cavalerist Nicolae Păianu şi-a pierdut viaţa. Acesta a fost înmormântat în apropierea locului unde s-a desfăşurat lupta. În amintirea jertfei sale eroice, din iniţiativa Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război“, s-a ridicat un monument deasupra locului de înhumare. Opera comemorativă, creaţie a arhitectului Ernest Doneaud, a fost dezvelită în anul 1921. Iniţial, aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Monumentul ultimului apărător al Capitalei, însă ulterior, a intrat în conştiinţa publică sub numele de Ultimul Străjer al Capitalei.
Monumentul, cu înălţimea totală de 5,5 m, este o frumoasă lucrare simbolică menită să imortalizeze un mişcător gest de credinţă ostăşească şi iubire de ţară şi se prezintă sub forma unui obelisc realizat din blocuri de piatră, dispus pe un soclu în trei trepte. Piedestalul este bogat ornamentat cu basoreliefuri care cuprind ghirlande şi brâuri din frunze de laur, un scut, două săbii încrucişate, un steag şi o cască militară. Pe faţada piedestalului este montată o placă din bronz cu textul: „Ultimului Străjer al Capitalei. 1916“.
Monumentul a fost realizat la pietrăria Tomat & Co Bucureşti, iar placa din bronz a fost turnată la fabrica „Industria Metalelor 11 Iunie“.
Avându-se în vedere valoarea operei comemorative de război pentru patrimoniul monumental al Capitalei, aceasta a fost inclusă în Lista monumentelor istorice, actualizată în anul 2015 (codul: B-III-m-B-19967).
Din cauza lucrărilor de modernizare a D.N. 1 s-a impus strămutarea monumentului comemorativ, iar la data de 26 aprilie 2007, a început operaţiunea de dezafectare. În acest context, au fost exhumate osemintele sergentului Nicolae Păianu, care au fost reînhumate ulterior lângă monumentul reamplasat în faţa intrării Aeroportului „Aurel Vlaicu“.
Ceremonia de redezvelire a monumentului şi de sfinţire a noului mormânt de război a fost organizată de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi de Comandamentul Garnizoanei Bucureşti în data de 21 noiembrie 2007.
Mormântul eroului român este marcat de o placă din marmură cu înscrisul: „Sergentul erou/Nicolae Păianu/m. 22 noiembrie/4 decembrie 1916“.

 

ARCUL DE TRUMF
 
 
Monument istoric cu o arhitectură aparte şi obiectiv de patrimoniu cultural, Arcul de Triumf, amplasat pe Şoseaua Kiseleff din Bucureşti, se înscrie în lista monumentelor reprezentative, din România, dedicate celebrării victoriilor repurtate de armata română în Primul Război Mondial, făuririi Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 şi încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, ca regi ai României Mari.
Ideea realizării unui monument de acest tip, în capitala României nu era nouă. Construcţii în genul unui arc triumfal au mai fost realizate în Bucureşti şi în anii 1848, 1859, 1878 şi 1906; acestea au avut, însă, un caracter temporar.
În anul 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, în zona şoselei Kiseleff  a fost turnat în beton armat scheletul unui Arc de Triumf, pornind de la planurile arhitectului Petre Antonescu. În anii 1935-1936, monumentul a fost refăcut integral, din beton acoperit cu granit de Deva, după proiectul aceluiaşi arhitect, cu contribuţia financiară a municipalităţii, dar şi a bucureştenilor, care au achiziţionat medalii-jeton dedicate monumentului, în valoare de 10 şi 20 lei.
Arcul de Triumf din Bucureşti a fost conceput după modelul celui din Paris. Edificiul are o singură deschidere şi a fost decorat cu lucrări ale celor mai renumiţi sculptori ai vremii:  Oscar Spaethe, Frederik Storck, Cornel Medrea, Dimitrie Paciurea, Alexandru Severin, Ion Jalea, Ion Iordănescu, Dimitrie Măţăuanu. Alexandru Călinescu, Mihai Onofrei, Constantin Barski şi Max Constantinescu. Statuile, basoreliefurile şi medalioanele realizate de aceşti artişti plastici fac trimitere la istoria milenară a poporului român, de la războaiele daco-romane până la crâncene bătălii purtate de Armata Română în Războiului de Întregire Naţională: la Mărăşti, Mărăşeşti, Răzoare, Olt, Cerna, Jiu, Dragoslavele etc. De altfel, numele acestor localităţi sunt inscripţionate pe suprafaţa arcadei, în chenare frumos decorate.
Pe faţada de sud a impresionantului monument, sub cornişă, se află două medalioane din bronz cu chipurile Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria şi inscripţia: „După secole de suferinţe creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român prin sabia Regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii naţiuni şi al Reginei Maria“.
Pe faţada nordică, sub friza decorată cu frunze de laur, este gravată o altă inscripţie: „Liberator de neam şi Întregitor de hotare prin virtutea ostaşilor săi vrednici urmaşi ai eroilor creştinătăţii Ferdinand I domn şi rege al românilor şi-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureştilor după încoronarea la Alba-Iulia“
În anii comunismului, Arcul de Triumf a fost mutilat de autorităţile vremii. Textele proclamanţilor Regelui Ferdinand au fost scoase, iar portretele Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost înlocuite de două basoreliefuri cu motive florale.
După anul 1989, două medalioane din bronz cu chipurile celor doi suverani au fost montate din nou pe faţada de sud a monumentului, înlocuindu-le pe cele originale.
Începând cu anul 2012, Arcul de Triumf a fost supus unui amplu proiect de consolidare, restaurare şi conservare. Edificiul a fost redat Capitalei în data de 28 noiembrie 2016, cu puţin timp înainte de desfăşurarea paradei militare ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României.

Top