Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VIII-a ediție a concursului Eroul meu de ieri și de azi! în perioada 15.05 - 15.11.2019 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează concursul cu premii "Să nu ne uităm eroii!" CUNOAȘTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE
    citeste...
  • Stire noua

    LOCURI DE GLORIE. MORMINTELE MARELUI RĂZBOI
    citeste...
  • Stire actuala

    Cimitirul Eroilor Valea Uzului
    citeste...

 

LOCURI DE GLORIE. MORMINTELE MARELUI RĂ‚ZBOI



 



Pași prin istorie
Morți de război români la Sigmundsherberg (Austria)

 


În Primul Război Mondial au existat numeroase cazuri de prizonieri români care au evadat din lagărele în care au fost internați. Unii dintre evadați au fost prinși și reinternați în lagărele din care au evadat, fiind condamnați de comandantul lagărului la 30 de zile de carceră sau la mutarea într-un alt lagăr, în care măsurile de pază deveneau mult mai aspre.
Prizonierii care nu au fost prinși și au ajuns în România au raportat Ministerului de Război despre condițiile inumane din prizonierat și despre camarazii care au murit. De multe ori, lagărele în care au fost internați prizonierii români nu figurau în informările oficiale transmise Crucii Roșii Internaționale de puterile beligerante, acestea fiind desființate și relocate, după ce prizonierii români evadau și nu erau prinși.
Unul din lagărele din Primul Război Mondial în care au fost internați militari români a fost localizat de cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor în localitatea austriacă Sigmundsherberg, în districtul Horn din Silezia Inferioară.
În Cimitirul lagărului de prizonieri din Sigmundsherberg au fost înhumați 2.464 de eroi români, italieni, ruși, sârbi și muntenegreni, morți în perioada 1914-1918.
Toți militarii români înhumați la Sigmundsherberg au murit în anul 1917.
În prezent, la Sigmundsherberg există un memorial pe locul unde au fost înhumați prizonierii de război. Organizarea acestuia a început în anul 1922, când monumentul central a fost introdus în interiorul unei capele, din dorința de a fi protejat.

 


Portrete de eroi
Maior Ion Dervescu – ucis mișelește în prizonieratul bulgar


O adevărată catastrofă militară însângera țara, la o săptămână de la intrarea în război (august 1916). După cinci zile de luptă, Turtucaia căzuse în mâna dușmanului.
Militarii români, care au fost luați prizonieri, au fost încolonați și, sub pază, au luat drumul către diferite zone de internare de pe teritoriul Bulgariei. De la locul capturării și până la locul unde se afla lagărul, drumul era străbătut pe jos de către prizonieri. Astfel, au executat marșuri care durau chiar și 15 zile neîntrerupt, fără odihnă, fără hrană, desculți și dezbrăcați. Unii nu au rezistat și au presărat cu trupurile lor acest drum al morții. Uneori, soldații bulgari îi „ajutau” cu lovituri de armă sau de bocanci să se ridice. Dacă victima nu reușea să se ridice era omorâtă cu baioneta sau împuscată.
Articolul 4 din Convenția de la Haga prevedea că: „Prizonierii sunt în puterea guvernului inamic, nu a indivizilor sau a corpurilor care i-au capturat. Ei trebuie să fie tratați cu omenie. Tot ce le aparține personal, în afară de arme, cai și documente militare, rămâne proprietatea lor”. Chiar din momentul predării, ofițerii și soldații români au fost deposedați de bunurile personale. Sub amenințare, soldații bulgari, luau tot ce credeau: portofelul, ceasul, jambiere, haine, mulți erau descalțati și de încălțăminte.
Maiorul Ion Dervescu, din Regimentul 36 Infanterie, în convoiul de prizoinieri fiind, a fost somat de un soldat bulgar să-i predea ceasornicul, pe care îl purta asupra sa. Maiorul refuză, arătându-i că pe dosul capacului era fotografia copiilor săi. Este ucis pe loc în fața celorlalți prizonieri, străpuns cu baioneta. Trupul său a fost aruncat într-o ghețărie, unde a stat până în aprilie 1919, când a fost descoperit de comandantul Regimentului 36 Infanterie, colonelul Atanasie Iliescu.
Regimentul a ridicat osemintele eroului și le-a înmormântat cu cinstea cuvenită, în cimitirul din localitate, unde au stat până la 1 decembrie 1923, când au fost exhumate și reînhumate, în mod solemn, în Cimitirul eroilor din municipiul Călărași, localitatea sa natală.

*

La declararea războiului, maiorul Ion Dervescu a primit, în calitate de comandant de batalion, sarcina să apere la Turtucaia (în prezent Tutrakan) o parte din sectorul Satul Vechi (în prezent satul Staro Selo, în apropiere de orașul Tutrakan, Bulgaria). Acolo a luptat până la 6 septembrie 1916, când a fost luat prizonier.
 



Pași prin istorie

Morții de război români de la Mauthausen (Austria)


 

Prizonierii români, flămânzi, s-au ridicat de la masă fără să mănânce, deși ar fi dorit, însă stomacul nimănui nu a făcut față la hrana mizerabilă pe care au primit-o.
Apelul de seară s-a realizat în curtea lagărului, fiind prelungit în mod premeditat, frigul și umezeala fiind două elemente care au afectat starea de sănătate a prizonierilor români.
Astfel, din cauza tuberculozei pulmonare, soldat Marin Ioan Diaconu, născut în anul 1892, de profesie plugar, a murit în spitalul lagărului de prizonieri de la Mauthausen, la cca. 20 km de orașul Linz (Austria), la 24 noiembrie 1917. Trupul neînsuflețit al eroului Diaconu a fost înhumat în prezența unui preot și a unui martor.
Ul al doilea soldat român care a murit în spitalul lagărului de la Mauthausen este Ioan Vasilie Mihonciu. Născut în 1892, în comuna Arcani, sat Stroiești, jud. Gorj, de religie ortodoxă, necăsătorit și de profesie plugar, eroul român a fost înhumat în prezența unui preot și a unui medic.
Prizonierii români care au decedat în condiții de captivitate la Mauthausen au fost înmormântați în Cimitirul prizonierilor de război. 

 


 

Morții de război români de la Trofaiach (Austria)


 


Un cortegiu format din militari cu uniforme tocite se deplasează în spatele unui sicriu, purtat pe brațe de patru camarazi.
Grupul este urmărit, de la mică distanță, de santinele înarmate.
Odată ajunși în cimitir, prizonierii asistă la o scurtă slujbă religiosă. Unul dintre prizonieri ține o cuvântare. În încheiere, captivii români aruncă bulgări de pământ peste coșgiugul coborât în groapă, iar singura propoziție care se aude în momentul respectiv este „Dumnezeu să-l odihnească!”.
Santinele escortează grupul în lagăr, iar militarii își ocupă locurile în barăcile din lemn. Urmează apelul, prozaica masă de seară, lupta cu frigul din timpul nopții, iar a doua zi o nouă deplasare la locul de muncă, pentru soldați. Probabil se vor deplasa și la cimitirul local, conducând un alt camarad pe ultimul drum, sau vor amâna deplasarea cu câteva zile, dacă destinul va fi îngăduitor cu prizonierii.
Acesta este registrul din viața de zi cu zi a prizonierilor români din Primul Război Mondial. Unul dintre lagărele în care au murit cel puțin 92 de militari români a funcționat pe raza orașului austriac Trofaiach.
Prizonierii români care au decedat în condiții de captivitate au fost înhumați în Cimitirul eroilor, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor identificând nominal numele a 85 de morți de război români.
Evidența nominală a eroilor români înhumați în Cimitirul eroilor Trofaiach se poate consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



Atunci când eroii se pot odihni liniștiți! Colonelul Carp Gheorghe și inaugurarea Cimitirului de onoare românesc de la Apșeronsk

 

 

 


 

„Poporul, care știe să preamărească pe aceia ce s-au jertfit pentru binele și siguranța lui, este un popor care are dreptul la viață“.

Intrarea României în al Doilea Război Mondial a fost consfințită prin Decretul-lege nr. 1798/1941, în baza căruia s-a mobilizat armata română de uscat, aer și marină, începând cu zorii zilei de 22 iunie 1941. În Campania din Est, derulată în perioada 1941 – 1944, Armata Română a fost încadrată în planul de operațiuni al Wehrmacht-ului, pe flancul de Sud - Ucraina-Crimeea-Marea Azov-Don-Stalingrad-Caucaz. În noiembrie 1942, trupele românești dețineau pozițiile cele mai vulnerabile de pe linia Donului și în Stepa Kalmîkă, cu o slabă posibilitate de acoperire, o sumară înzestrare tehnică și aproape fără rezerve, iar contraofensiva sovietică a condus la grele pierderi în rândul acestora, astfel că, pentru intervalul 19 noiembrie 1942-15 martie 1943, estimările indicau 15.566 morți, 67.183 răniți și 98.692 dispăruți.
Perpetuarea memoriei militarilor căzuți pentru țară, amenajarea și protejarea locurilor de înhumare și a monumentelor dedicate acestora reprezintă o datorie sacră a statului român, ce derivă din tributul de sânge plătit de Armata Română pe câmpurile de luptă.
Colonelul Carp Gheorghe este unul din acești militari de care suntem mândri. S-a născut la 11 martie 1896 la Bârlad, județul Tutova (în prezent județul Vaslui). A fost absolvent al Școlii militare de ofițeri de cavalerie, între anii 1914-1916 și al Școlii superioare de război, între anii 1928-1930.
A participat în campaniile Primului Război Mondial cu Regimentul 3 roșiori. În anul 1940, după evacuarea Basarabiei, ca urmare a ocupării acesteia de către sovietici, a fost numit comandant al Regimentului 7 roșiori, pe care l-a condus în acțiunile militare declanșate la 22 iunie 1941, pentru eliberarea teritoriilor românești ocupate de U.R.S.S. Calitățile sale de bun comandant s-au evidențiat în luptele de la Akimovka din 26 septembrie - 4 octombrie 1941, urnde cu toată superioritatea inamicului, coloneul Carp a reușit să mențină poziția.
S-a remarcat din nou în timpul acțiunilor ofensive din vara anului 1942, la sud de Don și până la litoralul caucazian al Mării Negre, conducând exemplar regimentul la forțarea râului Prokota și cucerirea orașului Slavinskaia și apoi a trecut la atacul asupra orașului Novorosiisk.
Colonelul Carp a căzut eroic la datorie la 2 septembrie 1942, în timp ce înainta pe valea Suka. Pentru bravura de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, colonelul Carp a fost decorat post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul“, clasa a III-a și înaintat la gradul de general de brigadă.
Am ales să vi-l prezentăm pe colonelul Carp, cum este cunoscut în istorie, deoarece este unul din cei 88 de militari reînhumați la inaugurarea Cimitirului de onoare românesc de la Apșeronsk, dedicat camarazilor noștri căzuți în luptă în zona Kuban.
În localitatea Apșeronsk, din ținutul Krasnodar, a fost inaugurat Cimitirul de onoare românesc, cea de-a doua necropolă de război de pe teritoriul Federației Ruse, dedicată militarilor români care au căzut în luptă în sângeroasele bătălii din fosta regiune Kuban, pe Frontul de Est, din cel de-al Doilea Război Mondial. În cadrul ceremoniei a fost dezvelit monumentul central și au fost depuse coroane de flori, a fost oficiată o slujbă religioasă de către un sobor de preoți români și au fost reînhumate osemintele a 88 de militari români, căzuți în campanie și înmormântați inițial în localitățile Dolgojdanovskoe, Gostagaevskaia, Iurovka, Keslerovo, Severskaia, Slaviansk na Kubani și Taman din același ținut.
La manifestări au luat parte oficiali ai Parlamentului României, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și ai Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, precum și ambasadorul României în Federația Rusă alături de reprezentanți ai societății civile din România și Federația Rusă și o numeroasă asistență aparținând comunității locale.
Cimitirul eroilor români de la Apșeronsk a fost realizat în baza unui contract semnat între Oficiul Național pentru Cultul Eroilor din România și Asociația „Voennîe Memorialî“ din Federația Rusă, cele două instituții împuternicite cu aplicarea aspectelor tehnice ale Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind regimul juridic al mormintelor militare române aflate pe teritoriul Federației Ruse și al mormintelor militare ruse aflate pe teritoriul României, ratificat prin Legea nr. 413/2006.
Proiectul tehnic și execuția lucrărilor au fost coordonate de către specialisti din cadrul Direcței Domenii și Infrastructuri, din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Marcarea locurilor de înhumare a eroilor români în Federația Rusă s-a concretizat, până în prezent, prin ridicarea, în diferite regiuni, a 25 de monumente în memoria militarilor români morți în prizonierat. În urma semnării, în august 2018, a contractului economic între Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Asociația „Voennîe Memorialî”, în prima decadă a lunii septembrie 2018 au început lucrările de construcție pentru a doua necropolă de război de pe teritoriul Federației Ruse, dedicată militarilor români.

 


Inaugurarea Cimitirului eroilor români de la Apșeronsk, ținutul Krasnodar, Federația Rusă
 

Luni, 26 noiembrie, va avea loc ceremonia de inaugurare a Cimitirului eroilor români de la Apșeronsk, ținutul Krasnodar, Federația Rusă, cea de-a doua necropolă de război de pe teritoriul acestui stat dedicată militarilor români care au căzut în luptă în sângeroasele bătălii de pe Frontul de Est, din cel de-Al Doilea Război Mondial. 
Cimitirul eroilor români de la Apșeronsk a fost realizat în baza unui contract semnat între Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, din România, și Asociația „Voennîe Memorialî“, din Federația Rusă, cele două instituții împuternicite cu aplicarea aspectelor tehnice ale Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind regimul juridic al mormintelor militare române aflate pe teritoriul Federației Ruse și al mormintelor militare ruse aflate pe teritoriul României, ratificat prin Legea nr. 413/2006.
Contractul prevede și reînhumarea, în acest an, a 88 eroi români căzuți în campanie, înhumați inițial în localitățile Dolgojdanovskoe, Gostagaevskaia, Iurovka, Keslerovo, Severskaia, Slaviansk na Kubani și Taman. 
Activitatea susținută de reconstrucție, restaurare sau amenajare a unor morminte și opere comemorative de război ale eroilor români se încrie în preocupările permanente ale statului român în domeniul perpetuării respectului pentru cei care au murit în războaie pentru țară.

 



Portrete de eroi
Locotenent Mihail N. Foișoreanu – eroul de la Cireșoaia

 

În urma mobilizării din anul 1916, sublocotenentul Mihail Foișoreanu a participă la război cu Regimentul 61 Infanterie, comandat de colonelul Ștefan Ștefănescu. În timpul bătăliei de pe Valea Prahovei (9-25 octombrie 1916), numită și Bătălia de la Predeal, în localitatea Azuga, a fost acoperit de pământ până la brâu, de un obuz inamic, zăcând inconștient o săptămână la postul de prim -ajutor. Fără să se refacă complet, la cererea sa, se întoarce pe front. De data aceasta, se alătură Regimentului 27 Infanterie, care rămăsese fără ofițeri și fără comandanți.
Regimentul 27 Infanterie, împreună cu Batalionul Vânătorilor de Munte, un batalion din Regimentul 15 Infanterie și de Divizia a 2-a rusă, au participat, în ziua de 12 august 1917, la atacul pentru cucerirea dealului Cireșoaia și a înălțimilor învecinate. Pe vârful dealului, inamicul a opus o rezistență crâncenă, dar militarii românii au atacă cu furie.
La lăsarea întunericului, toate înălțimile fuseseră cucerite de militarii români. Crestele și văile dealurilor erau presărate de cadavre și de răniți, printre cei care și-au pierdut viața numărându-se și locotenentul Mihail Foișoreanu.
Pentru curajul cu care a condus în luptă compania sa, Mihail N. Foișoreanu a fost decorat cu „Corana României” cu spade în grad de cavaler.
Inițial a fost înmormântat în cimitirul bisericii din comuna Roșiori, satul Poieni, județul Bacău.
La dorința familiei, în anul 1922, rămășițele pământești ale eroului sunt exhumate de către societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, fiind reînhumate în Cimitirul eroilor „Izvorul Nou”, din municipiul București.

*

Mihail Foișoreanu, fiul lui Nicolae și al Mariei, s-a născut la București, la 6 ianuarie 1896. A urmat cursurile școlii primare, fiind premiant în toate clasele și apoi Liceul „Matei Basarab”. În anul 1915 începe cursurile Facultății de Drept, în același timp urmând și Școala de Artilerie și Geniu. În anul următor, este avansat la gradul de sublocotenent și detașat la Regimentul 54 Infanterie, fiind mutat ulterior, la Regimentu 61 Infanterie.



Inaugurarea Ansamblului comemorativ dedicat eroilor neamului 
din cazarma 307 Brăila

 


 


 

Luni, 12 noiembrie a.c., în contextul demersurilor de marcare a Centenarului Primului Război Mondial și al Marii Uniri, a avut loc ceremonia de inaugurare a Ansamblului comemorativ al Eroilor Neamului din municipiul Brăila.
Complexul comemorativ cuprinde 5 secțiuni, dedicate eroilor brăileni și naționali, căzuți atât în luptele Războiului de Independență, ale Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, cât și timpul Revoluției din Decembrie 1918 și în alte acțiuni militare.
În anul 2015, la propunerea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și cu sprijinul efectiv al Garnizoanei Brăila, s-au pus bazele parteneriatului de construire a acestui lăcaș de cinstire a memoriei eroilor Neamului. Proiectul a fost realizat în perioada 2016-2018, prin  efortul, dăruirea și pasiunea personalului Batalionului 110 Sprijin Logistic Mareșal Constantin Prezan, sub îndrumarea Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos, cu sprijinul financiar al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și cu sprijinul material al autorităților locale.
Deși amenajat pe spațiul unei unități militare, Ansamblul a fost proiectat astfel încât să poată fi accesibil publicului brăilean, dar și din țară, care va dori să își exprime recunoștința pentru jerfa supremă, pentru țară, facută pe câmpurile de luptă de mlitarii români. 


Secretarul de stat Nicolae Nasta, la activitățile de la Dieuze dedicate Zilei Armistițiului Primului Război Mondial






 

Duminică, 11 noiembrie a.c., cu ocazia Zilei Armistițiului Primului Război Mondial, Ministerul Apărării Naționale în colaborare cu Ministerul Apărării al Republicii Franceze și Primăria Dieuze, regiunea Lorena, a organizat o amplă ceremonie comemorativă dedicată militarilor români și străini înhumați în Necropola Națională de la Dieuze.
Delegația Ministerului Apărării din România la eveniment a fost condusă de secretarul de stat pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului din Ministerul Apărării Naționale, domnul NICOLAE NASTA, acesteia alăturându-i-se personalități ale vieții culturale și politice românești.  
Programul activității a inclus vizite, depuneri de coroane la parcelele militare română, franceză, germană și polonă din cimitirul menționat, o ceremonie militară și religioasă la Parcela eroilor români, o slujbă religioasă la Catedrala Sf. Maria Magdalena din Dieuze, precum și o vizită la Salines-Royales, unde, într-un spațiu muzeal, au fost reconstituite diferite  tipuri de tranșee din Marele Război. 

***

Necropola Națională din Dieuze a fost amenajată în anul 1914, de armata germană, aici dormindu-și somnul de veci aproape 12.000 eroi germani, francezi, români și polonezi din ambele conflagrații mondiale.
În cadrul Parcelei eroilor români din acest cimitir au fost înhumate osemintele a 943 eroi români morți în prizonierat german, o parte a acestora fiind centralizate din diferite localități, precum Sarrebourg, Lezey, Keskastel, Juvelize, Sarreguemines,  Donnelay, Sancy și Bourg-Bruche.
Numele militarilor români, înhumați în gropi comune, sunt consemnate pe cinci plăci comemorative din bronz, în timp ce identitatea militarilor înhumați individual este menționată pe crucile din beton mozaicat care marchează cele 842  morminte individuale.
În cadrul Parcelei eroilor români se remarcă Monumentul eroilor români, operă a sculptorului Ion Jalea, inaugurat în anul 1920, la inițiativa Elenei Văcărescu și a lui Nicolae Iorga. Semnificative pentru modul în care s-a conturat destinul militarilor români morți în captivitate pe meleaguri franceze sunt cuvintele scriitoarei Elena Văcărescu dăltuite în piatră la baza monumentului menționat.
 

 DE-AL VOSTRU VIS EROIC ȘTIINDU-VĂ‚ STĂ‚PÂNI, 
DORMIȚI VEGHEAȚI DE FRANȚA, 
DORMIȚI SOLDAȚI ROMÂNI




Secretarul de stat Nicolae Nasta, la activitățile de la Dieuze dedicate Zilei Armistițiului Primului Război Mondial

 


Secretarul de stat pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului din Ministerul Apărării Naționale, Nicolae Nasta, va lua parte duminică, 11 noiembrie, la o serie de activități dedicate Zilei Armistițiului Primului Război Mondial ce vor avea loc în Franța, la Dieuze.
Programul manifestărilor, organizate de M.Ap.N. în colaborare cu Ministerul Apărării al Republicii Franceze și autoritățile locale, cuprinde o ceremonie comemorativă dedicată militarilor români și străini înhumați în Necropola Națională de la Dieuze, o slujbă religioasă la Catedrala Sf. Maria Magdalena, precum și o vizită la o tranșee specifică Primului Război Mondial, reconstituită într-un spațiu muzeal.

 ***

Necropola Națională din Dieuze a fost amenajată în anul 1914 de către armata germană, aici dormindu-și somnul de veci peste 11.000 eroi germani, francezi, români și poloni din cele două conflagrații mondiale.
În cadrul Parcelei eroilor români din acest cimitir au fost înhumate osemintele a 943 eroi români care au murit în prizonierat german, o parte dintre acestea fiind centralizate din diferite localități, precum Sarrebourg, Lezey, Keskatel, Juvelize, Sarreguemines,  Donnelay, Sancy și Bourg-Bruche.
Numele militarilor români înhumați în gropi comune sunt consemnate pe cinci plăci comemorative din bronz, în timp ce identitatea militarilor înhumați individual este menționată pe crucile din beton mozaicat care marchează mormintele individuale.
În cadrul Parcelei eroilor români este amplasat un monument comemorativ, operă a sculptorului Ion Jalea, inaugurat în anul 1920 și realizat la inițiativa Elenei Văcărescu, a lui Nicolae Iorga și a doctorului Nicolae Brânzeu. Inscripția dăltuită în piatră la baza monumentului perpetuează, prin expresivitate, memoria destinului eroic al militarilor români care au murit pentru țară în Primul Război Mondial:

DE-AL VOSTRU VIS EROIC ȘTIINDU-VĂ‚ STĂ‚PÂNI, 
DORMIȚI VEGHEAȚI DE FRANȚA, 
DORMIȚI SOLDAȚI ROMÂNI!



Pași prin istorie
Gl. mr. (rtr.) Ștefan Dimofte: 
„Avioanele nemțești bombardează în picaj, venind de pe aerodromul din Huși”

 


Numeroși militari români au luptat, în al Doilea Război Mondial (1941-1945), pe două fronturi, de Est și de Vest. Gl. mr. (rtr.) Ștefan Dimofte nu a făcut excepție, fiind implicat în luptele care s-au dat pe teritoriul României, începând cu zona Iași, iar ulterior în Ungaria și în fosta Cehoslovacie.
Regimentul 26 Infanterie, din care a făcut parte gl. mr. (rtr.) Dimofte, a intrat în cantonament în localitatea Slobozia-Piciorul Lupului, majoritatea populației fiind evacuată în Muntenia, în contextul bombardamentelor inamice. În stânga municipiului Iași s-a aflat Divizia 3 Infanterie, venită de la Pitești, aflată, „într-o poziție foarte rea: rușii pe deal, unitățile acestei divizii în vale. Au murit peste 1200 de militari...În Cimitirul eroilor din Lețcani se văd sute și sute de cruci, ale eroilor Diviziei 3 Infanterie Pitești!”.
Luptele cele mai intense s-au dat în perioada 26-28 mai 1944 la Castelul Roznovanu, trupele române și germane acționând pentru scoaterea militarilor sovietici de pe pozițiile înalte și împingerea acestora înapoi, peste râul Jijia. În cele trei zile de luptă, gl. mr. (rtr.) Dimofte a „văzut cum avioanele nemțești bombardează în picaj, venind de pe aerodromul din Huși. Toți arborii din jurul castelului Stânca Roznovanu erau distruși. Tancurile rusești, care au plecat la atac, venind dinspre localitățile Sculeni și Victoria, erau imobilizate pe valea ce mergea către Vânători-Iași, stând ca o turmă de oi...Prin pădurea Cănănău, mai spre front de satul Orzani și Rușenii Vechi/Rușenii Noi, a mirosit a hoituri până prin luna iulie 1944!”.
Începând cu noaptea de 22/23 august 1944, când România a trecut în tabăra Aliaților, comandanții au ordonat militarilor din subordine să se retragă, „care cum puteți”. 
Soldații și ofițerii au rupt actele și legitimațiile pe care le-au avut asupra lor, au îngropat armele în pământ și au fugit spre Huși, pe jos sau cu ajutorul cailor.
Gl. mr. (rtr.) Dimofte a ajuns la București, fugind inițial cu un cal, căutând comandamentul Armatei 4 române, despre care a aflat că este la Făgăraș. Mergând la Slatina, la sediul Regimentului 26 Infanterie, la 7 septembrie 1944, gl. mr. (rtr.) Dimofte a aflat că a fost raportat ca dispărut, împreună cu alți șapte ofițeri și elevi adjutanți.
Pe Frontul de Vest, gl. mr. (rtr.) Dimofte a fost implicat, printre altele, la luptele de cucerire a orașului Torna (Ungaria), la 21 decembrie 1944, unde „am fost atacați cu tancurile de către nemți și trupele noastre au fost încercuite. Militarii din două companii ale Regimentului 3 Dorobanți au fost luați prizonieri. A murit căpitanul Duicu și (...) am pierdut bateria A. C.”
Când s-a anunțat capitularea Germaniei, la 8 mai 1945, militarii români „au tras în văzduh mii de focuri de arme, trasoare, rachete, de bucurie că s-a încheiat al Doilea Război Mondial”, însă gl. mr. (rtr.) Dimofte a continuat să lupte în sectorul Obdekovice, până la 12 mai 1945, având în vedere că unitățile SS aflate pe poziții au refuzat să se predea.
Trupele române aflate în Cehoslovacia au început retragerea în România în iunie 1945. Gl. mr. (rtr.) Dimofte a plecat cu trenul spre Bratislava, la 13 iunie 1945, iar în perioada 19 iunie-18 august 1945 a mărșăluit pe șosea, cu căruța sau călare până la Oradea, unde unitățile române au defilat.
Pentru întoarcerea în țară, gl. mr. (rtr.) Dimofte a trecut prin 287 de orașe, comune și sate din fosta Cehoslovacie, Ungaria și România.
Despre amintirile sale de pe front, gl. mr. (rtr.) Dimofte a relatat pe larg în volumul de memorii „Viața Mea”.



Pași prin istorie
Morți de război români la Graz (Austria)


În primul Război Mondial, cel puțin 235 de de militari români au fost înhumați în orașul austriac Graz, acesta fiind unul din cele peste 50 de locuri de înhumare a morților de război români de pe teritoriul Austriei, din Primul Război Mondial.
Din totalul de 235 de eroi români, un număr de 17 militari români au fost identificați nominal.
Evidența nominală a eroilor români, care au fost înhumați la Graz, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



26.10.2018
Ceremonia de reînhumare a militarilor români la Rossoșka




Joi, 25 octombrie a.c., în contextul Zilei Armatei României, în Federația Rusă, s-a desfășurat ceremonia de reînhumare a 633 de militari români în Cimitirul de Onoare Românesc de la Rossoșka, regiunea Volgograd.
Realizată în anul 2015, necropola de onoare românească adăpostește rămășițele pământești ale 1.644 militari români căzuți la datorie în cea mai crâncenă bătălie a secolului trecut – bătălia de la Stalingrad, centralizați, începând din anul 2015, astfel:
la 25 octombrie 2015 – 72 militari români;
la 25 octombrie 2016 – 594 militari români;
la 29 septembrie 2017 – 345 militari români;
la 25 octombrie 2018 – 633 militari români.
În cadrul ceremoniei de reînhumare a militarilor români, s-a oficiat serviciul religios de către un preot militar român. La manifestare au participat reprezentanti ai Parlamentului României, ai Ministerului Apărării Naționale și ai Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, precum și ambasadorul României în Federația Rusă. Partea rusă a fost reprezentată de Asociația  „Voennîie  Memorialî“.



România Mare în reprezentări cartografice



Marți 23 octombrie a.c., în sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române a avut loc vernisajul expoziției România Mare reflectată în reprezentări cartografice, organizată la inițiativa Oficiului Național pentru Cultul Eroilor în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române. 
În deschiderea evenimentului, a vorbit președintele Academiei Române, domnul profesor universitar doctor Ioan-Aurel POP care a subliniat importanța tezaurizării pieselor valoroase de cartografie românească și a apreciat demersul de popularizare a contribuției cartografiei europene și românești la succesul acțiunii diplomației românești în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din anii 1919-1920. Au mai ținut, de asemenea, alocuțiuni, vice-președintele Academiei Române, profesor universitar dr. Victor SPINEI, dr. Bogdan SUDITU, conferențiar universitar în cadrul Facultății de Georgrafie a Universității București, dr. Mariana RADU, Bibiloteca Academiei Române și dr. Robert STOICULESCU, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. 
Expoziția a fost, de asemenea, vizitată de ministrul culturii și identității naționale, aceasta fiind plăcut impresionat de tematica acesteia și solicitând informații tehnice suplimentare realizatorilor. 
Expoziția rămâne deschisă în intervalul 23 octombrie - 2 noiembrie ac., și poate fi vizitată, după următorul program: de luni până vineri, în intervalul orar 10.00-18.00, iar sâmbătă, în intervalul orar 10.00-14.00. 



România Mare în reprezentări cartografice


În perioada 23 octombrie-2 noiembrie, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în colaborare cu Biblioteca Academiei Române, organizează expoziția intitulată „România Mare reflectată în reprezentări cartografice”. Evenimentul cultural va fi găzduit de sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române (Calea Victoriei nr. 125) și va fi deschis publicului de luni până vineri, în intervalul orar 10.00-18.00, iar sâmbătă în intervalul 10.00-14.00. 
Expoziția, înscrisă în seria manifestărilor dedicate Centenarului Primului Război Mondial și al Marii Uniri, are ca scop ilustrarea cartografică a diferitelor secvențe istorice premergătoare constituirii României Mari, prezentarea hărților etnografice folosite în timpul negocierilor din cadrul Conferinței de Pace de la Paris, din anii 1919 și 1920, precum și reflectarea noilor dimensiuni teritoriale, geopolitice și socio-economice în materialele cartografice interbelice. 
Perioada istorică în care se fixează această expoziție are punct de plecare Unirea Principatelor Române din anul 1859, respectiv Charta Principatelor Unite și Bassarabiei care  a fost creată în anul 1861. Cele 85 de hărți, planuri și cartograme cuprinse în prezenta expoziție acoperă parcursul istoric al acestui spațiu geografic până la cel de-Al Doilea Război Mondial, harta realizată de Institutul Geografic Militar în anul 1941 – Numărul românilor înainte și după împărțirea țării aflați în țară și peste hotare – închizând cronologia reprezentărilor cartografice. 
Activitatea diplomatică de la sfârșitul Marelui Război s-a concentrat asupra creării noilor state, iar cartografia tematică s-a dovedit a fi unul din instrumentele principale utilizate în conturarea deciziilor politice ale momentului. În epocă, statele europene și-au creat comisii de experți, formate din geografi de seamă, având ca scop culegerea de date și producerea de documente cartografice.   
Expoziția, organizată la inițiativa Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, ilustrează faptul că sacrificiul militarilor români în timpul Primului Război Mondial, când numărul victimelor se cifrează la peste 330.000, a fost susținut, din plin, de celelalte segmente ale societății românești, cartografia românească fiind un contributor de seamă la izbânda revendicărilor legitime, naționale și politice, ale românilor în cadrul Conferinței de pace de la Paris din anii 1919-1920.  

 


Pași prin istorie

Morți de război români în orașul austriac Donawitz
 

În primul Război Mondial, o serie de militari români au fost internați în lagărul austriac din Donawitz (S-V de Viena).
Prizonierii români au fost originari din județele Brăila, Botoșani, Gorj, Mehedinți, Neamț, Suceava, Vâlcea și Vrancea, provenind din regimente de infanterie, pionieri și din Coloana Sanitară nr. 1.
Un număr de 26 de prizonieri români au murit din cauza infarctului, tuberculozei sau a unor slăbiciuni fizice nemenționate, în perioada martie-aprilie 1917, fiind înhumați în Cimitirul eroilor.
Evidența nominală a eroilor români identificați nominal, care au fost înhumați în Cimitirul din Donawitz, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 

    
 



Pași prin istorie
Căpitan Ioan Coravu: Nu vă lăsați flăcăi!


În lunile mai - iunie 1917, Regimentul III Dâmbovița nr. 22 își completa efectivele și echipamentele, își perfecționa instrucția, organizându-și poziția în fața Mărăștilor. 
Satul Mărăști, amplasat pe o creastă, deasupra unui mal râpos, bine fortificat, înconjurat cu două rânduri de tranșee și două bande de sârmă ghimpată, era imposibil de cucerit printr-un atac frontal. De aceea, Companiilor 9 și 11 cu două secții de mitraliere, din Regimentul 22 Dâmbovița, conduse de căpitanul Ioan Coravu, le revenea misiunea de a simula un atac frontal, asigurând astfel pătrunderea trupelor române.
În zorii zilei de 24 iulie începe atacul. Lupta este extrem de sângeroasă. În ciuda gloanțelor, care veneau din toate părțile, căpitanul Coravu îi îmbărbăta pe soldați, ordonându-le să înainteze: „Așa băieți! Trageți mereu, căci nu au mai rămas mulți!”. După ocuparea satului Mărăști, artileria a continuat să tragă, iar infanteria să înainteze. După două zile și două nopți de luptă, căpitanul Coravu primește ordin de marș spre Dealul Teiului.
În seara zile de 27 iulie, cele două companii, au ajuns într-o râpă în mijlocul unor puternice poziții dușmane. Căpitanul Coravu, în fruntea celor două companii ale sale, pornește asaltul asupra dealului Teiului. Încrezător în destinul lui, care îl scosese teafăr din atâtea lupte, se ridică în picioare, sfindând ploaia de gloanțe, cu câte o grenadă în fiecare mână și buzunarele pline, comandând asaltul: „Nu vă lăsați flăcăi, uite-i cum fug, ticăloșii!”Au fost ultimele lui cuvinte. Intenționând să se arunce în șanț, după ce aruncase și ultima grenadă, o mitralieră i-a ciuruit trupul, lăsând nepieritoare amintirea unui adevărat erou.
Ioan Coravu a fost înaintat, post-mortem, la gradul de maior. Osemintele eroului sunt centralizate la Mausoleul eroilor români, germani și ruși din comuna Răcoasa, satul Mărăști, județul Vrancea.

*

Coravu L. Ion s-a născut în anul 1896. A activat ca instructor, comandant de pluton, la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, cu gradul de locotenent. La începutul Primului Război Mondial era comandantul companiei a IX a din Regimentul III Dâmbovița nr. 22.

 

 


 


Inaugurarea Monumentului eroilor români din Primul Război Mondial din orașul Worms, Germania



 
Marți, 9 octombrie a.c., a avut loc ceremonia de inaugurare a Monumentului eroilor români din Primul Război Mondial din Cimitirul Auf Der Hochimer Höhe din orașul Worms, landul Renania-Palatinat, Republica Federală Germania.
Evenimentul a constat într-un ceremonial militar și religios de sfințire a monumentului și un moment de rostire solemnă a numelor celor 168 de militari români morți în lagărul de prizonieri din această localitate în timpul Primului Război Mondial cărora le este dedicată opera comemorativă de război.
Acest memorial a fost finanțat în exclusivitate de către Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, și realizat cu sprijinul Primăriei orașului Worms. Finalizarea acestui proiect a creat cadrul pentru organizarea unor manifestări comemorative organizate, dar și pentru gesturi individuale de cinstire a sacrificiului pe care l-au făcut militarii români decedați pe teritoriul Germaniei.
Delegația Ministerului Apărării Naționale, prezentă la eveniment, a fost condusă de către  secretarul de stat pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului din Ministerul Apărării Naționale, domnul Nicolae NASTA.
La activitate, au mai fost prezenți membri ai comunității românești din Germania, precum și cetățeni români veniți din Țară. Partea germană a fost reprezentată de primarul orașului Worms, domnul Michael KISSEL.
În semn de recunoștință, la finalul ceremoniei, participanții au depus coroane și jerbe de flori la monument.
Evenimentul a oferit tuturor prilejul de a se înclina în fața sacrificiului suprem făcut de militarii români morți pentru țară și se înscrie în seria manifestărilor organizate de statul român pentru marcarea Centenarului Primului Război Mondial, conflict armat la finalul căruia, poporul român a realizat proiectul de uniune națională – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.



Pași prin istorie
Morți de război români în orașul austriac Bruckneudorf

După intrarea României în Primul Război Mondial (27/28 august 1916), ca urmare a luptelor din Transilvania, armata română a înregistrat la capitolul pierderi și numeroși prizonieri.
Internați în lagăre temporare, aflate în spatele liniei frontului, prizonierii români au fost transportați cu trenul spre lagărele administrate de armatele germane sau austro-ungare.
Unul dintre lagărele de pe teritoriul actual al Austriei a fost identificat de cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor la Bruckneudorf, oraș amplasat în districtul Nieusiedl am See.
Majoritatea prizonierilor români au murit de tuberculoză, alte cauze ale deceselor fiind atribuite infarctului, dezinteriei, gastroenteritei și pneumoniei. 
Cu excepția a doi prizonieri (Sandu Rusu Gheorghe și Ioan Mitroiu), care au decedat în Spitalul din Bruckneudorf în anul 1918, toți ceilalți 99 de prizonieri români au murit în perioada februarie-aprilie 1917.
Evidența nominală a eroilor români identificați nominal, care au fost înhumați în Cimitirul din Bruckneudorf, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


Pași prin istorie
Locotenent-colonelul Dumitru Băltărețu – „eroul de la Olt”

 


La 14 august 1916, Regimentul III Dâmbovița Nr. 22 se găsea pe frontieră, cu batalioanele II și III la Moroieni și cu Batalionul I la Predeal. 
La ora 20, în seara acelei zile, la comandamentul unității menționate se primește, telegrafic, ordinul nr. 2523/916 al Corpului 2 Armată, comunicat cu ordinul nr. 11 al Diviziei 3 Infanterie, prin care se făcea cunoscută începerea stării de război cu Austro-Ungaria.  
La acea dată, în ordinul de bătaie a Regimentului III Dâmbovița Nr. 22, postul de ajutor de comandant era ocupat de locotenent-colonelul Băltărețu Dumitru, descris de camarazi ca fiind „veșnic în mijlocul ofițerilor și trupei, [...] cu ținuta lui maestoasă, cu vorba-i dulce, care subjugase într-atât ofițerii și trupa, încât la un semn al lui, cu toții erau gata a se arunca în vâltoarea luptei și a-și da viața pentru Neam și Țară”. 
Locotenent-colonelul Dumitru Băltărețu servea într-o unitate de tradiție a Armatei Române, regimentul fiind creat în anul 1891, prin comasarea Regimentului III Linie cu Regimentul 22 Dorobanți, cu reședința la Târgoviște.  
Conform Ordinului de operație, în noaptea de 1 spre 2 septembrie 1916, Regimentul III Dâmbovița Nr. 22 trebuia să atace prin surprindere inamicul și să-l captureze cu tot materialul său. Ordinul prevedea ca regimentul să treacă Oltul, cu trei batalioane, și să atace în direcția satului Crihalma. Inamicul ocupa malul drept al Oltului, cu grosul armatei pe înălțimile de la nord, organizat cu multe cuiburi de mitralieră care combăteau eficient orice încercare de trecere, malul propriu-zis fiind ocupat de santinele adăpostite de un rând de sălcii, la circa 100 metri de malul Oltului și apărate de o rețea de sârmă ghimpată încurcată printre copaci. 
Deși puternic întărit și cu un plan de foc bine întocmit, totuși, datorită atacurilor viguroase date de batalioanele I, II și III, inamicul a fost silit să-și părăsească poziția și să se retragă către Zsiberg (Seiburg), lăsând în mâna românilor doua mitraliere, multe arme și muniții, precum și 164 prizonieri. 
Datorită întunericului și factorului surpriză, pierderile în rândul regimentului au fost puține, deși lupta a durat 6 ore (de la 3 noaptea la 9 dimineața), dar greu suportate de către combatanții români, deoarece printre cei care și-au găsit sfârșitul în această confruntare s-a numărat și comandantul regimentului, locotenent-colonelul Dumitru Băltărețu. 
Acesta trecuse Oltul, printre primii, prin apa până la brâu, îmbărbătându-și soldații și antrenând tot regimentul într-un elan eroic. Se găsea pe linia de luptă, însoțit de postul de comandă și de plutonierul de gorniști Ștefan Ștefănescu, când un glonte îl rănește în braț. Pe când plutonierul alerga după brancardieri, un al doilea glonte îl rănește mortal în piept. La înapoiere, plutonierul primește ultimul ordin al viteazului muribund: „Maiorul Georgescu să ia comanda regimentului” și îi încredințează cheile de casa de bani pentru a i le preda acestuia. Ultimul cuvânt, ultimul gest, pentru împlinirea datoriei. 
În anul 1930, din inițiativa colonelului Nicolin Ioan, ajutat de ofițerii corpului și de diverși donatori, în curtea cazarmei Regimentului III Dâmbovița nr. 22 (în prezent incinta Bazei 2 Logistice Sud din garnizoana Târgoviște), situată la marginea de nord-vest a orașului Târgoviște, a fost ridicat un monument comemorativ, operă a sculptorului Vasile Blendea, pentru eroii regimentului, fii ai județului Dâmbovița. Cu această ocazie, bustul de bronz al colonelului Dumitru Băltărețu a fost încastrat în nișa acestui monument, alături de înscrisurile în  marmură a numelor tuturor eroilor acestei unități de glorie a Armatei române. 


Pași prin istorie
Morți de război români în Italia


Militarii români care au murit pe actualul teritoriu al Italiei provin din trei categorii de forțe. În primul rând sunt militarii transilvăneni de naționalitate română, încorporați în armata austro-ungară; în al doilea rând sunt militarii din armata română, luați prizonieri de austro-ungari pe frontul din Transilvania și duși pe linia frontului italian, pentru a lucra la amenajarea tranșeelor și a transporta muniție; în al treilea rând este vorba despre prizonierii români luați de italieni din cadrul armatei austro-ungare, care s-au organizat ulterior în legiuni de voluntari și au luptat în rândurile armatei italiene.
În perioada martie 1916 - noiembrie 1918, militarii transilvăneni din armata austro-ungară au luptat pe frontul italian, remarcându-se cu Regimentul 50 Infanterie, care a cucerit orașul italian Arsiero, în iulie 1916, cu prețul a 184 de morți și a 475 de răniți.
În multe cazuri, după intrarea României în Primul Război Mondial (27/28 august 1916), militarii transilvăneni de pe frontul italian nu au ezitat să strige în prima linie a frontului „Trăiască România Mare!”, fapt care i-a dus în fața Curții Marțiale.
La 1 septembrie 1917, în luptele de la Monte San Gabriele au murit cca. 4.000 de militari transilvăneni sub focul artileriei italiene și a gazelor de luptă. 
Organizarea prizonierilor români din Italia a început la 19 iulie 1918, când profesorul universitar Simion Mândrescu a înființat, în lagărul de la Cittaducale, „Comitetul de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina”, compus din prizonieri români din armata austro-ungară, cu scopul de a-i grupa în legiuni, care să lupte împreună cu armata italiană împotriva armatei austro-ungare.
Cel puțin 84 de ofițeri și 17.504 soldați români s-au înrolat în legiune, iar Comitetul a fost recunoscut de guvernul italian. În aceeași lună, 500 de militari români au cerut să fie trimiși pe front, în Armata a 8-a italiană. În acest context, la Ponto din Brenta, la 28 iulie 1918, Compania I-a de alpini români a primit drapelul de luptă, făcând parte din Divizia a 52-a italiană, care a luptat în bătăliile de la Montella și Vittorio Veneto. Combativitatea militarilor români a determinat, în scurt timp, formarea a încă două companii de alpini români, care au fost incluse în Armata a 4-a și a 6-a italiană. De asemenea, câteva batalioane de români, din componența Armatei a 8-a italiană au înregistrat pierderi, în toamna anului 1918, în ofensiva de la Piave și Asigno.
Până în prezent, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat numele a 1.199 de militari români care au murit în Primul Război Mondial pe actualul teritoriu al Italiei. Evidența nominală a acestora poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


Pași prin istorie

CIMITIRUL EROILOR DIN ISMAIL 
- raion Ismailîski, regiunea Odessa, Ucraina –

 
 
În perioada anilor 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor“ a amenajat, pe un platou de pe malul Dunării, în colțul cimitirului mare al orașului Ismail, un cimitir centralizator al eroilor de pe teritoriul județului Ismail, intitulat Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“. 
Pe o suprafață de aproximativ 1.000 metri pătrați au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale, în care au fost înhumați peste 200 eroi de diferite naționalități (română, rusă, austriacă și poloneză), morți în Primul Război Mondial.
În centrul acestui cimitir a fost construit un monument cu osuar, creația sculptorului român Felice Ruta, în care au fost așezate osemintele a peste 500 eroi necunoscuți. Monumentul era constituit dintr-un soclu de beton armat placat cu piatră naturală, deasupra căruia se înălța un obelisc surmontat de un vultur de bronz cu aripile deschise. La baza obeliscului, pe cele patru laturi, erau fixate plăci cu basoreliefuri ale unor domnitori români (Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Regele Carol I). 
După anul 1941, în cimtir au fost înhumați și militari români morți în al Doilea Război Mondial. 
Începând cu aprilie 1944, armata sovietică a reocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii care au rămas în componența Uniunii Sovietice în baza Tratatului de pace de la Paris (10.02.1947). În acest context, majoritatea cimitirelor de onoare românești, din aceste foste teritorii românești, au fost distruse de către autoritățile sovietice, inclusiv Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“ din orașul Ismail, dezafectat la sfârșitul anilor `70 ai secolului XX.
În anul 2009, pe locul fostului cimitir autoritățile locale au înălțat un monument intitulat „Crucea Închinării”, iar în anul 2013 a fost construit un monument (asemănător celui din 1930, creat de sculptorul român Felice Ruta), dedicat tuturor militarilor care au fost înhumați în acest cimitir. 
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul Eroilor „Regele Ferdinand I“ din orașul Ismail (Ucraina), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război. 


Portrete de eroi
Sublocotenent Ion Grămadă – jertfa scriitorilor la Cireșoaia

 

„Necunoscutul acesta spre care mergi, mulțumirea că-ți faci datoria, suprema datorie, intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu, constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta”, îi scria Ion Grămadă unei cunoștințe, cu câteva ore înainte să moară. În acea zi caldă, de 9 septembrie 1917, pe o colină a Cireșoaiei, Ion Grămadă a fost lovit de gloanțele inamice în abdomen în timpul unui contraatac. Înainte de a muri, a apucat să strige camaradului de lângă el: „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”
Militarii i-au săpat mormânt în Poiana Vrânceanu, de lângă vârful Cireșoaia, în același loc fiind depus și locotenentul botoșănean Spânu Ion, ucis în același asalt. 
La 20 iunie 1926, rămășițele pământești ale scriitorului aveau să fie exhumate de către societatea „Mormintele Eroilor” și reînhumate în Cimitirul eroilor „Pacea”, din municipiul Suceava sub o mare și frumoasă troiță de viteaz.
Ca semn de prețuire, la 26 august 2007 a fost dezvelit și bustul eroului Ion Grămadă, pe o culme, situată pe raza comunei Stroiești, județul Suceava „astfel ca toți călătorii să-l poată vedea pe eroul Bucovinei pășind spre cer”.

*

Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886 în satul Zaharești, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în comuna Stroiești, județul Suceava, România.
Fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea, a devenit licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți. La recomandarea lui Nicolae Iorga, pleacă la stagiu la Viena, unde se apropie de vestita societate a românilor din capitala Imperiului Austro-Ungar, „România Jună”. Își ia doctoratul în istorie cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Implicat ca redactor și comentator în problemele politice legate de soarta Bucovinei, suține punctul de vedere național cu privire la drepturile legitime ale românilor.
În calitate de publicist, a înființat, în 1907, la Cernăuți, gazeta „Deșteptarea”, este redactor la „Viața nouă”și colaborează cu „Românul” din Arad.
În august 1914 trece în România, unde va fi profesor de germană la Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu.
Înflăcărat de dragostea pentru neam, în 1916, se înrolează voluntar în Armata Română, fiind repartizat la Școala Militară de la Botoșani. În iulie 1917 este avansat la gradul de sublocotenent, comandând un pluton din Batalionul 1, Regimentul 8 Vânatori de Munte. 


Pași prin istorie
Cimitirul eroilor din municipiul Chișinău, Republica Moldova

 

 
Cimitirul a fost amenajat, în perioada anilor 1921-1926, de Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, pentru a centraliza osemintele unor militari, de diferite naționalități, morți în Primul Război Mondial pe teritoriul Basarabiei.
Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară și un portal arhitectonic constituit din doi piloni, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. Necropola avea în centru o capelă în stil bizantin vechi, în jurul căreia au fost amenajate parcele și cripte cu osemintele a peste 600 de eroi români și de alte naționalități.
După anul 1941, în acest cimitir au fost amenajate morminte și pentru militarii români și germani căzuți în al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcționat până în anul 1959, când a fost demolat de către autoritățile sovietice. În prezent, pe locul fostului cimitir se mai păstrează, parțial, doar construcția monumentală de la intrare și fundația fostei capele.
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul eroilor din municipiul Chișinău, Republica Moldova, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război

 



Portrete de eroi
Sublocotenent Lascăr Luția – cea dintâi jertfă a Bucovinei

 


La 21 noiembrie 1916, bateria din care făcea parte sublocotenentul Lascăr Luția se afla dislocată în apropierea comunei Ștefănești (în prezent comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov). Sublocotenentul a primit ordin să meargă în recunoaștere. În baza ordinului, ofițerul a plecat însoțit de doi soldați. Inamicul ocupase comuna și instalase mitralierele în podul școlii. Militarii români au fost reperați de inamic și primiți cu o ploaie de gloanțe. Soldații au ieșit din bătaia gloanțelor. Sublocotenentul Lascăr Luția s-a îndreptat în direcția școlii. Gestul l-a costat viața, fiind înconjurat de patrulele dușmane și împușcat. A fost înmormântat, inițial, în cimitirul comunei Ștefănești, iar în anul 1922 a fost exhumat și reînhumat în municipiul Cernăuți (în prezent în Ucraina).
Numele său, împreună cu cele ale altor cinci eroi bucovineni, este inscripționat pe troița care se află amplasată la mormântul eroului bucovinean Ioan Grămadă, din cimitirul „Pacea”, municipiul Suceava (jud. Suceava).

Urmaș al unui neam de cărturari de seamă, de buni și patrioți români, Lascăr Luția s-a născut la 18 august 1895, în municipiul Suceava. Încă de pe băncile școlii s-a remarcat prin talent literar, colaborând la publicațiile „Luceafărul”, „Tribuna”, „Neamul Românesc”, „Viață Nouă” etc.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Lascăr Luția a trecut granița, în Vechiul Regat, fiind considerat de austro-ungari „dezertor de frica războiului”și condamnat la moarte.
A ales să îmbrace uniforma Armatei Române, pentru a se angaja în lupta pentru Întregirea neamului.

 


Pași prin istorie

Eroii de la Bolgrad


În perioada anilor 1918-1928, în Cimitirul militar al garnizoanei Bolgrad, localitate situată în perioada interbelică în județul Ismail (în prezent în raionul Bolgradski, regiunea Odessa, Ucraina) au fost amenajate morminte pentru 87 de militari români și un militar francez. 
Militarii înhumați în orașul Bolgrad au murit în timpul și din cauza Primul Război Mondial, pe front sau ca urmare a unor boli, fiind combatanți în regimente de infanterie, artilerie sau de cavalerie. 
Evidența morților de război români identificați nominal, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul militar din orașul Bolgrad, Ucraina, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război. 

Pași prin istorie

General de divizie Alexandru REFERENDARU



Alexandru Referendaru, fiul preotului Mihalache și al Smarandei Tănăsescu Referendaru, s-a născut în București, la 19 octombrie 1866.
După absolvirea ciclului gimnazial a frecventat, în perioada 1885-1887, cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină, apoi pe cele ale Școlii de Aplicație de Artilerie, remarcându-se și printr-o bună cunoaștere a limbilor franceză și germană. A fost apreciat cu calificativul „foarte bine”, de către locotenent - colonelul Alexandru Tell, comandantul școlii, care l-a elogiat astfel: „foarte inteligent, educație bună, conduită ireproșabilă”. 
La 1 octombrie 1889, Referendaru a fost repartizat la Regimentul 3 Artilerie, iar în anul următor a fost avansat locotenent și mutat la Regimentul 1 Artilerie, unde a ocupat numeroase funcții, până în anul 1892.
Fiind apreciat ca „ofițer excelent”, i s-a permis să participe la concursul de admitere la Școala Superioară de Război. 
În octombrie 1894, maiorul Alexandru Averescu, director de studii al Școlii Superioare de Război, l-a apreciat pe ofițerul Referendaru „foarte bun, care merită să fie înaintat la alegere”. A primit aprecieri foarte bune și de la generalul Barozzi și de la generalul Lahovari, inspector general.
Prin Înaltul Decret nr. 4701 din anul 1895, Referendaru a fost „brevetat ofițer de stat major”, îndeplinind funcții în cadrul Regimentului 12 Artilerie și a Marelui Stat Major. 
În 1896 a fost numit șef al Biroului Mobilizare, fiind propus pentru decorare cu „Coroana României”, clasa a V-a, în rang de cavaler. 
În 1897 a efectuat un stagiu de un an în armata austro-ungară. Referitor la activitatea căpitanului Referendaru ca atașat pe lângă statul austriac, colonelul Constantin Coandă, comandant al Direcției 2 Artilerie, a menționat: „un ofițer deosebit de capabil, care s-a adaptat condițiilor militare și cunoaște mulțumitor limba germană”.
Reușește la examenul de capacitate pentru gradul de maior, în anul 1900, generalul C. Brătianu propunând-ul pentru înaintare la alegere.
Când s-a pus problema mutării sale în altă funcție, în anul 1903, colonelul Boteanu, șeful Secției a II-a din Marele Stat Major, a apreciat că „plecarea va fi o pagubă pentru serviciul transporturi”.
Ca urmare a calităților, meritelor sale și a experienței acumulate în funcțiile pe care le-a îndeplinit, Referendaru a fost numit, la 1 octombrie 1911, comandantul Școalii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină, funcție deținută până în 1912. În această calitate a participat, în cadrul Regimentului 6 Artilerie, cu Brigada 6 Infanterie, la concentrarea din toamna anului 1911, prilej de a fi apreciat de comandantul brigăzii ca fiind un „ofițer de campanie desăvârșit”. 
Referendaru a participat la al Doilea Război Balcanic (1913), având funcția de șef de Stat Major al Comandamentului General al Etapelor, campanie în care Armata Română a înregistrat peste 2.600 de militari morți de holeră.
În 1916, generalul Referendaru a facut parte din Grupul Apărării Dunării și a participat la luptele de la Neajlov, Dunăre și Argeș, comandând Divizia 18 Infanterie, întărită de 4 batalioane de milițieni și rezerviști, un divizion de artilerie cal. 87 mm, două baterii cal. 105 mm și un excadron de cavalerie. 
În dimineața zilei de 23 noiembrie1916, unitățile diviziei au intrat în contact direct cu inamicul, care debarcase pe malul stâng al Dunării, la Caracal, având loc puternice lupte în zona Zimnicea -Turnu Măgurele - Frătești. Divizia 18 Infanterie a suferit pierderi grele, retrăgându-se spre est, iar în ziua de 27 noiembrie, generalul Referendaru a ordonat retragerea trupelor spre comuna Drăgănești (jud. Teleorman). Pentru a deschide comunicația blocată și a asigura retragerea forțelor pe o nouă poziție, generalul Alexandru Referendaru a hotărât să atace inamicul care ocupase satul Prunaru, ordonându-i colonelului Gheorghe Naumescu, comandantul Regimentului 2 Roșiori, sa efectueze o șarjă de cavalerie: „Nu putem scăpa decât deschizând linia de retragere. Astfel inamicul va ieși din sat și va căuta să execute o manevră de învăluire. Nu avem informații suficiente despre inamic, nu știm adâncimea dispozitivului de apărare al nemților. Și apoi ambuscade pot fi peste tot printre dealurile și văile din zonă. Nu putem scăpa decât dacă vom executa o șarjă cu hotărâre și mai ales prin surprindere!” 
Deși bolnav, colonelul Naumescu l-a asigurat pe generalul Referendaru de sprijinul cavaleriștilor: „Regimentul 2 Roșiori vă mulțumește pentru onoarea ce-i faceți de a muri pentru Patrie. Fiți sigur că regimentul își va face pe deplin datoria” 
În dimineața zilei de 28 noiembrie 1916, colonelul Naumescu și-a mobilizat subordonații: „A sosit momentul să intervenim în sprijinul diviziei. Va trebui să șarjăm. Vom șarja, dragii mei, cu toate cele trei escadroane ale regimentului. Este modul cel mai drag de manevră și luptă al cavaleriștilor din  totdeauna, deși cel mai periculos. Am încredere în voi, în repeziciunea și curajul vostru, al tuturor ostașilor din subordine!”
Șarja de la Prunaru a fost foarte violentă. Lupte sângeroase, corp la corp, s-au dat pe ulițele satului. Regimentul a fost distrus aproape în totalitate, puțini călăreți scăpând cu viață. Superioritatea inamicului a devenit covârșitoare, iar generalul Referendaru a ordonat retragerea. 
Faimoasa șarjă de la Prunaru a rămas în istorie ca un act de vitejie, ce face onoare cavaleriei. Cu prețul sacrificiului militarilor din Regimentul 2 Cavalerie, Divizia 18 Infanterie a reușit să scape din cercul de foc al inamicului și să se retraga spre nord, în direcția Letca Vech-Mereni-Jilava, în vederea refacerii. 
În anul 1917, generalul Referendaru a participt la Bătălia de la Mărășești (6-19 august 1917), unde Armata 1 Română a pierdut 27.410 de militari, din care 5.125 au fost morți (125 de ofițeri și 5.000 de soldați).
La 28 octombrie 1918, generalul Referendaru îndeplinea funcția de secretar general la Ministerul de Război, iar la 7 decembrie a fost numit inspector general tehnic al artileriei.
A fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă, la 1 octombrie 1928, ca ofițer de rezervă al Comandamentului Corpului 5 Armată. În anul 1934 a fost trecut în retragere.
Pentru cariera și faptele sale de arme, generalul Alexandru Referendaru a primit numeroase distincții, ordine și medalii: „Coroana României”, clasa a IV-a (1906), Medalia jubiliară „Carol I” (1906), „Semnul onorific de aur” (25 de ani în armată), „Steaua României”, clasa a IV-a (1913), „Meritul sanitar”, clasa a I-a (1914) și „Bărbăție și credință” (1914).



Peste 2.000 de militari români, morți în lagărele NKVD, de pe teritoriul actual al Ucrainei, au fost identificați nominal 

 

Începând cu noiembrie 1942, când s-a rupt linia frontului la Stalingrad, numărul militarilor români luați prizonieri de armata sovietică a înregistrat o creștere semnificativă. Până în luna august 1944, când armata română s-a aflat în retragere, cei 309.533 prizonieri români luați de armata sovietică, în timpul Campaniei din Est, au fost internați în cele peste 350 lagăre NKVD, care au funcționat pe teritoriul Uniunii Sovietice, între anii 1939 și 1956, multe dintre acestea situându-se pe teritoriul actual al Ucrainei. 
Până în prezent, cercetătorii Oficiului au identificat numele a 2.169 morți de război români decedați, în perioada 1944-1954, în lagărele NKVD-ului de pe teritoriul actual al Ucrainei. În lagărele respective, prizonierii români au lucrat, în condiții silnice, la amenajarea unor căi de comunicație, asanarea unor terenuri, extragerea cărbunelui din mină sau construirea unor imobile. 
Evidența celor 2.169 morți de război români morți în lagărele de concentrare ale NKVD, de pe teritoriul actual al Ucrainei, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război. 



Pași prin istorie

Eroii de la Poiana lui Frunză
 
 
 
Începând cu anul 1917, armata germană a amenajat un Cimitir de campanie, în comuna Țifești, sat Bătinești (jud. Vrancea), pe șoseaua Tișița – Panciu, la km 2, cunoscut și cu numele de Cimitirul Poiana lui Frunză.
În morminte individuale și în osuar sunt centralizate osemintele militarilor români, austrieci, cehi, francezi, slovaci, germani, ruși, sârbi și unguri, căzuți în bătăliile din Primul Război Mondial, pe raza unor localități care au făcut parte din fostul județ Putna.
Centralizările eroilor la Cimitirul Poiana lui Frunză au început în anul 1930. Până la nivelul anului 1941 au fost centralizate osemintele a 13.982 de morți de război, identificați nominal și necunoscuți, în morminte individuale și în osuar.
Evidența a 2.992 de morți de război identificați nominal, din Marele Război, centralizați în Cimitirul Poiana lui Frunză, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război

Pași prin istorie

 
 

EROII DIN ROȘIORII DE VEDE 


Armata germană a amenajat în Primul Război Mondial, în perioada 1916-1918, în cadrul Cimitirului orășenesc din municipiul Roșiorii de Vede (jud. Teleorman), o parcelă în care au fost înhumați 91 de morți de război români și germani.
În partea de vest a parcelei este amplasat un monument comemorativ din piatră, cu soclu surmontat de un vultur cu aripile deschise, ridicat în memoria celor care-și dorm somnul de veci în această necropolă.
Evidența morților de război români identificați nominal, din Primul Război Mondial, centralizați în Parcela eroilor din municipiul Roșiori de Vede, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război



Omagiu adus eroilor români înhumați la Worms, Republica Federala Germania



 

În perioada 4-6 iulie a.c., ministrul apărării naționale a efectuat o vizită de lucru în Republica Federală Germania, la invitația omologului german Ursula von der Leyen.
Cooperarea, dimensiune semnificativă a spațiului european contribuie, cu siguranță, la construirea unei lumi în care tragediile individuale și colective ale primei conflagrații mondiale, al căror Centenar îl marcheaza în prezent toate statele, nu vor mai fi posibile.
Marea Unire de la 1918 pe care o celebrează întreaga societate romanească anul acesta a fost posibilă prin jertfa supremă a peste 330000 de eroi români. Dintre aceștia, 168 își dorm somnul veșnic intr-un cimitir din Germania, la Worms.
Aflat în vizita în Germania, ministrul apararii nationale a adus un omagiu militarilor romani înhumați în Cimitirul central din Worms și a depus o coroana de flori în memoria acestora.
Ministerul Apararii, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, are anul acesta în derulare proiectul de investiție imobiliară pentru construirea Monumentului eroilor români din Primul Razboi Mondial în orașul Worms din Republica Federala Germania.

 











Portrete de eroi



Locotenent Cepleanu Grigore - căzut la datorie la trecerea Carpaților
 
 

La orele 21 ale zilei de 27 august 1916, conform ordinului de operații nr.1, al Brigăzii 6 Infanterie, Regimentul 30 Infanterie Muscel, ataca, prin surprindere, împreună cu Compania a IX-a, aflată sub comanda locotenentului Alexandru Cuhn, vama ungurească și pichetul de grăniceri de la Vama Giuvala, iar cu Compania a XI-a, aflată sub comanda locotenentului Cepleanu Grigore, Secția de jandarmi unguri.
Compania a XI-a trece frontiera și reușește să se apropie, fără să fie observată, de postul de jandarmi. Cu revolverul într-o mână și sabia în cealaltă, locotenentul Cepleanu a ordonat să se deschidă ușa. În aceeași clipă, printr-o lovitură puternică, o scoate din balamale și pătrunde în încăpere, ordonând jandarmilor să se predea. Printr-o comandă disperată, plutonierul ungur declanșează alarma și încearcă să se apropie de ofițerul român. În aceeași clipă, un glonte îl culcă la pământ. Personalul postului a fost luat prizonier, iar firele telefonice au fost tăiate. La orele 22, comandanții celor două companii au raportat că pichetul de grăniceri și postul de jandarmi au fost ocupate.
Șeful vămii și cel al pichetului de grăniceri au reușit să fugă din încăierarea de la frontieră și să informeze despre atacul trupelor române.
Înaintarea spre Bran se făcea încet, cu dese opriri și recunoașteri. Compania locotenent Ceplanu este învăluită într-o ploaie de gloanțe ucigătoare. Un glonte îl lovește în cap pe comandant. Acesta moare după câteva zile, în spitalul din Câmpulung Muscel.
La nici 48 de ore de la începerea luptei, după încleștări crâncene și înfrângerea rezistenței a două batalioane ungurești de către musceleni, trupele române ocupă Branul.
Pentru cucerirea trecătorii Branului, Regimentul 30 Infanterie Muscel a înregistrat pierderi de 144 morți, răniți și dispăruți, printre aceștia numărându-se și locotenentul colonel George Poenaru Bordea, primul ofițer român căzut în Războiul Întregirii și locotenentul Grigore Cepleanu.

*

Grigore Cepleanu s-a născut în anul 1891 în comuna Broșteni, județul Gorj. Cursul primar și cele șase clase de liceu le-a urmat la Craiova, iar clasa a VII-a, la Școala militară din Iași.
La 17 septembrie 1909 a intrat la Școala Militară de Infanterie, pe care a absolvit-o în anul 1911, primind gradul de sublocotenent. În noiembrie 1914 este înaintat la gradul de locotenent. 

 



Comunicarea rezultatelor concursului „Să nu ne uităm eroii!”, ediția a XXXVI-a

 


S-a încheiat concursul online „Să nu ne uităm eroii!“, ediția a-XXXVI-a
 
În urma evaluării rezultatelor, au fost desemnați următorii câștigători:
LOCUL I: Florea Iulian (comuna Giroc, jud. Timiș).
LOCUL II: Salgău Mihai (municipiul Vaslui, jud. Vaslui).
LOCUL III: Frunte-Lată Marcel (București).   
 
Mulțumim tuturor concurenților pentru participare și vă așteptăm cu drag la următoarele ediții ale concursului. Lansarea lor va fi anunțată din timp pe site-ul nostru!

 



Dezvelirea unui monument dedicat eroilor morți în Bătălia de la Țiganca


În data de 23 iunie 2018, o delegație a Ministerului Apărării Naționale s-a deplasat în județul Vaslui, unde a participat la festivitatea de inaugurare a Parcului Istoric din comuna Fălciu-Bogdănești, jud. Vaslui.
Evenimentul a fost organizat de Consiliul Local al Comunei Fălciu și Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Bârlad, pentru a marca 77 de ani de la desfășurarea Bătăliei de la Țiganca (04-16 iulie 1941), din al Doilea Război Mondial.
Bătălia de la Țiganca s-a desfășurat, în perioada 04-16 iulie 1941, în contextul ofensivei generale declanșate, pe frontul Prutului, de armatele 3 și 4 române, pentru reintegrarea granițelor românești și anularea astfel a efectelor tratatului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică (Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939), care delimitase sferele de interese ale celor două mari puteri.
În acest context, Corpul 5 Armată a primit misiunea de a realiza un cap de pod la est de Fălciu și de a dezvolta ofensiva spre Nistru. Operațiunea a început la 4 iulie, prin forțarea Prutului, în sectorul Fălciu – Rânzești. Prin luptă și mari sacrificii, militarii diviziilor 21 infanterie și 1 gardă au reușit să mențină capul de pod până la 14 iulie și, din 16 iulie, să reia ofensiva spre Nistru.
Militarii români morți la datorie în această bătălie au fost centralizați în cimitirele de onoare de la Țiganca (unde au fost înhumați 1.020 eroi) și Cania (916 eroi). Ambele cimitire au fost reconstruite de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în anii 2006 și 2009.
Festivitatea de inaugurare din comuna Fălciu a cuprins următoarele momente: oficierea unui ceremonial religios (de către Preasfințitul Părinte Ignatie episcop al Hușilor); dezvelirea Monumentului dedicat eroilor români căzuți la datorie în Bătălia de la Țiganca; rostirea unor alocuțiuni de către oficialitățile și invitații prezenți la manifestare; acordarea medaliei comemorative 77 de ani Bătălia de la Țiganca unui veteran de război și a titlului de cetățean de onoare al comunei Fălciu localnicei Marghiolița Huzum (care a descris, în lucrarea sa O viața de țărancă, ororile bătăliei de la Țiganca); depunerea unor coroane și jerbe de flori la monumentul inaugurat cu această ocazie.
Cu această ocazie, delegația ministerului a depus o coroană de flori la monumentul eroilor și, prin vocea domnului Ioan Moșteanu, a rostit o scurtă alocuțiune, prezentând faptele de eroism ale militarilor români în Bătălia de la Țiganca și istoricul Cimitirului Eroilor Români de la Țiganca.
La festivitatea din comuna Fălciu au mai participat: prefectul județului Vaslui – domnul Eduard Andrei Popica, președintele CJ Vaslui – domnul Dumitru Buzatu; vicepreședintele CJ Vaslui – domnul Ciprian Trifan; primarul comunei Fălciu – domnul Neculai Moraru; episcopul de Huși – Preasfințitul Părinte Ignatie; președintele Societății de Științe Istorice, filiala Bârlad – doamna prof. Oltea Rășcanu Gramaticu; președintele Asociației Naționale „Cultul Eroilor”, filiala Prahova – col. (r) Constantin Chiper; primarii raionului Cantemir din Republica Moldova; cadre didactice, veterani de război și localnici. 

 




Pași prin istorie

CIMITIRUL EROILOR DIN ORAȘUL BREZOI, SAT CĂ‚LINEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA

 


Cimitirul a fost amenajat, în anii ’30, de Societatea „Cultul Eroilor”, în dreptul șoselei Râmnicu Vâlcea-Sibiu.
În această necropolă au fost centralizate osemintele a peste 1.000 eroi români, germani, austrieci și unguri morți, în toamna anului 1916, în luptele purtate pe înălțimile din zona Văii Oltului (Murgașu, Râgla, Măgura, Lespedea, Danu, Veverețu, Sasu, Pocivaleștea).
Cimitirul este împrejmuit cu gard din piatră zidită, iar în perimetrul acestuia sunt amenajate 163 de morminte comune, marcate prin însemne de căpătâi de tip cruce creștină. De asemenea, cimitirul mai cuprinde și o operă comemorativă de război compusă dintr-un soclu (pe care este fixată o placă cu textul „PRO PATRIA”) și o cruce din ciment, pe care sunt inscripționați anii „1916-1918”.
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul eroilor din orașul Brezoi, sat Călinești, județul Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 


MORMINTELE EROILOR DIN CIMITIRUL SF. IOAN, DIN MUNICIPIUL  RÂMNICU VÂLCEA

 

Mormintele au fost amenajate, în perioada interbelică, de Societatea „Cultul Eroilor”.
În urma solicitărilor venite din partea unor familii de eroi, originari din Râmnicu Vâlcea, această societate a asigurat exhumarea osemintelor a 12 morți de război români, decedați în perioada septembrie 1916 – iulie 1917, din diferite cimitire din țară (din Iași, Craiova, Medgidia, Botoșani și Câmpurile Putna), reînhumându-le în Cimitirul Sf. Ioan din Râmnicu Vâlcea, în diferite locuri de veci aparținând familiilor respective.
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul Sf. Ioan din municipul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 


Restaurarea Cimitirului eroilor din municipiul Carei

 


În perioada 04-08.06.2018, o delegație a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor a efectuat o activitate de cercetare și control la o serie de morminte și opere comemorative de război din județele Sălaj și Satu Mare.
 Cu acest prilej s-a constatat că autoritățile locale, care au în administrare mormintele și operele comemorative de război, și-au îndeplinit atribuțiile ce le revin în privința întreținerii și conservării acestora, sugestiv în acest sens fiind restaurarea Cimitirului eroilor români din al Doilea Război Mondial, din municipiul Carei, jud. Satu Mare.
În Cimitirul eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial, amplasat în municipiul Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare și Muzeul Județean Satu Mare desfășoară lucrări de reabilitare a necropolei, restaurând însemnele de căpătâi.
De asemenea,  titularii drepturilor de administrare s-au implicat în asigurarea întreținerii locurilor de înhumare, într-o stare demnă de memoria eroilor, cât și în organizarea unor activități comemorative, un exempu  fiind Parcela eroilor români, aflată în incinta Cimitirului ortodox din satul Badon, comuna Hereclean, jud. Sălaj.

 




Pași prin istorie

Militarii germani centralizați la Mărăști

 

 

 
          În cadrul Bătăliei de la Mărăști (24 iulie – 1 august 1917), Armata a II-a română a înregistrat prima victorie ofensivă a armatei române în Campania anului 1917, marcând, de asemenea, prima înfrângere a armatei germane din anul 1917. După o intensă pregătire de artilerie, Armata a II-a română a rupt linia frontului, determinând inamicul să se retragă, pornind în urmărirea lui; pentru a face față atacului, germanii au adus rezerve pe linia frontului (41 batalioane de infanterie, 45 baterii de artilerie și 41 escadroane). Armata a II-a română a eliberat 30 de sate și a câștigat 500 km.p., făcând 2.748 de prizonieri (Grupul Ruiz a fost desființat) și capturând 47 piese de artilerie și 2.500 de arme.
          Armata a II-a română a înregistrat pierderi de 110 ofițeri și 4.782 de soldați (morți, răniți și dispăruți), iar cele ale inamicului au ajuns la 2.793 de prizonieri.
          Pentru victoria de la Mărăști, Regele Ferdinand I s-a adresat soldaților, transmițându-le „adânca satisfacție și regeasca lui mulțumire”.
          Militarii români, germani și ruși care au murit la Mărăști și Varnița au fost înhumați în Cimitire de campanie. În perioada 1921-1938, la inițiativa Societății Mărăști, al cărui președinte de onoare a fost mareșalul Alexandru Averescu, și prin implicarea financiară a unor personalități (Regele Ferdinand I) și instituții din România (Senatul, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, Banca Națională a României și Societatea „Cultul Eroilor”), osemintele a 5.432 morți de război de la Mărăști (4.717 de români și germani) și Varnița (625 de ruși neidentificați nominal) au fost centralizate în criptele Mausoleului eroilor de la Mărăști.
          Lista morților de război români identificați nominal, ale căror oseminte sunt centralizate în Mausoleul eroilor de la Mărăști, a fost publicată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor în august 2017.
          Astăzi publicăm, la secțiunea „Lista morților de război”, lista morților de război germani identificați nominal, ale căror oseminte au fost exhumate din Cimitirul de campanie de la Mărăști și centralizate în două din criptele Mausoleului eroilor de la Mărăști.
          Inamici pe frontul Bătăliei de la Mărăști, morții de război români, germani și ruși își dorm somnul de veci în criptele Mausoleului de la Mărăști, fiind comemorați anual.


 

Misiune de lucru a Oficiului în județul Gorj




O delegație a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor s-a deplasat în județul Gorj, în vederea efectuării unor operații specifice de inspecție, documentare și identificare în teren la mormintele și operele comemorative de război situate pe raza a 38 de localități din județul menționat.
În cursul acestei misiuni, consilierii Oficiului au verificat 60 obiective, la care,  principalele deficiențe constatate, în ceea ce privește respectarea legislației în vigoare, au fost: monumente insuficient puse în valoare, prin lucrări de întreținere și conservare specifice; monumente ridicate sau asupra cărora s-a intervenit fără avizul Oficiului și construcții funerare sau utilitare civile amenajate în spațiul de protecție al mormintelor sau operelor comemorative de război.
Neregulile consemnate vor fi aduse la cunoștința titularilor drepturilor de administrare, pentru aducerea obiectivelor respective la standardele impuse de respectul datorat eroilor neamului.



Portrete de eroi 
 
Căpitanul Vulturescu Nicolae în fruntea cavaleriștilor la Oituz
 

În zorii zilei de 11 august 1917, Divizia 1 Cavalerie a ajuns la Onești și a fost îndreptată spre satele Nicorești (comuna Pârgărești, județul Bacău) și Bahna (comuna Bahna, județul Neamț). În seara aceleași zile, opt escadroane ale Regimentelor 4, 5, 9 și 10 Roșiori porniră la atac. Căpitanul Nicolae Vulturescu se afla în fruntea unei companii a Regimentului 5 Roșiori. Atacul a fost brusc, fără nici o pregătire de artilerie. Înflăcărați și entuziaști, cavaleriștii șarjează cu baioneta. Inamicul este surprins, dar contraatacă cu foc de mitraliere și grenade. Cavaleriștii înaintează nepăsători prin ploaia de gloanțe și grenade. O schijă de obuz a sfărâmat binoclul căpitanului Vulturescu, iar alta l-a atins ușor la mână. Trupele române înaintează mereu, cu pierderi însemnate în ofițeri și trupă.
La 15 august, călărașii primesc ordin să contraatace. Lângă satul Marginea, comuna Oituz, căpitanul Nicolae Vulturescu e lovit în cap de o schijă de obuz și moare pe loc. Corpul său a fost ridicat de fratele său geamăn, căpitanul Grigore Vulturescu, care făcea parte din același regiment, și transportat pe celălalt mal al Trotușului, în satul Caraclău, județul Bacău. Roșiorii au îngrădit locul și au ridicat o cruce în cimitirul satului, unde căpitanul Vulturescu a fost așezat la loc de odihnă.
Locuitorii au ridicat un monument spre pomenirea sătenilor din comuna Bârsănești, satul Caraclău, morți în Marele Război. Ei au săpat în piatră și numele ofițerului Vulturescu, pe care soarta l-a adus să moară pentru țară în satul lor.
 
Descendent dintr-o veche familie de boieri olteni, Nicolae Vulturescu s-a născut la București. Tatăl său, Grigore Vulturescu, a reprezentat vreme îndelungată județul Olt în Parlamentul României.
A studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București, iar ulterior și-a continuat studiile la Școala de Cavalerie din Târgoviște.
După terminarea studiilor militare, în anul 1911, este repartizat sublocotenent la Regimentul 4 Roșiori, alături de care ia parte la Campania din Bulgaria.
La intrarea României în Primul Război Mondial, căpitanul Vulturescu avea, ca toți călăreții, speranța că se va ivi un prilej de glorie și pentru arma lor. După aproape un an, călăreții au fost chemați în munții Moldovei să apere trecătoarea Oituzului.

 



31.05.2018
Pași prin istorie

CIMITIRUL EROILOR „CETĂ‚ȚUIA”

 

 
Cimitirul a fost amenajat, în anii 1933-1934, de către Societatea „Cultul Eroilor”, în municipiul Râmnicu Vâlcea, lângă cimitirul orășenesc „Cetățuia”. În prezent constituie un sector distinct în cadrul acestuia, compus din trei parcele, cu 161 morminte și un monument comemorativ din piatră, cu  vultur de bronz și placă comemorativă din marmură.
În această necropolă sunt înhumați morți de război, din ambele conflagrații mondiale, de naționalitate română, germană, austriacă, rusă și sovietică, peste 80 dintre aceștia fiind militari români căzuți la datorie în Primul Război Mondial.
Atât cimitirul propriu-zis, cât și monumentul comemorativ, sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice.
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul eroilor „Cetățuia” din municipiul Râmnicu Vâlcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 


30.05.2018

Comemorarea morților de război români de la Soultzmatt

 

           
Cu prilejul Centenarului Primului Război Mondial, Biserica Ortodoxă Română a organizat o activitate comemorativă la Cimitirul eroilor români din Soultzmatt, Franța.
Evenimentul a debutat cu Sfânta Liturghie, oficiată de ÎPS Iosif Pop, mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale și PS Sofian, episcop vicar al Mitropoliei Germaniei și Europei de Nord, la capela Schaeffertal din proximitatea Cimitirului eroilor români, în timpul căreia au fost pomeniți toți militarii care au murit în luptă și în prizonierat
În timpul seriviciului religios, desfășurat la Cimitirul eroilor români, au fost pomeniți nominal toți morții de război români care sunt înhumați la Soultzmatt.
Domnul ambasador Sabin Pop, consulul general al României la Strasbourg și domnul Jean-Paul Diringer, primarul comunei Soultzmatt, au depus, în tandem, câte o coroană de flori la monumentul central al eroilor români.
Gornistul P. Kautzmann a cântat Deșteaptă-te, române!, La Marseillaise, Treceți batalioane române Carpații și Oda bucuriei, imnul Uniunii Europene.
La încheierea momentului festiv, românii veniți în pelerinaj din Franța, Germania și Elveția au depus flori la mormintele eroilor români.
Cimitirul eroilor români din Soultzmatt a fost inaugurat la 9 aprilie 1924, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. În cadrul acestuia sunt centralizate osemintele a 687 de militari români, morți în captivitatea germană în timpul Marelui Război. Pe o placă din marmură albă, amplasată la baza monumentului central din Cimitirul eroilor români, este inscripționat un citat aparținându-i Reginei Maria: „Soldați Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-ați jertfit, odihniți-vă în pace, aureolați de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”.

 


Eroii români comemorați la Diham


 

Vineri, 25 mai a.c., s-a desfășurat ceremonia de reinaugurare a Mausoleului Eroilor Români de la Diham, context în care au fost reînhumate osemintele unor militari români căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele pentru apărarea Pasului Predeal – ce au fost recent descoperite în mod accidental.
Activitatea de comemorare a eroilor români a debutat cu intonarea imnului național, păstrarea unui moment de reculegere și oficierea serviciului religios de către un sobor de preoți.
La ceremonie au participat reprezentanți ai Senatului României, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Instituției Prefectului județului Brașov, Primăriei orașului Bușteni, Consiliului local Bușteni, Primăriei orașul Azuga și foști comandanții ai Brigăzii 2 Vânători de Munte – care au depus coroane și jerbe de flori.
Personalitățile prezente la eveniment au rostit alocuțiuni în care s-a evocat sacrifiul militarilor români ce au luptat în zona Văii Prahovei.
Ceremonialul militar a fost asigurat de un dispozitiv constituit din militarii Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi“.
Mulțumim, pe această cale, Primăriei orașului Bușteni care s-a implicat cu deosebit profesionalism în aducerea la o formă demnă a necropolei de război.



Uniți prin istorie și artă!






Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a organizat, în data de 24 mai 2018, spectacolul „O mică istorie a României Mari“ în contextul sărbătoririi Centenarului Primului Război Mondial și al Marii Uniri.
Pe scena sălii de festivități „Alexandru Ioan Cuza“, din cadrul ministerului, s-a derulat o scurtă frescă a istoriei poporului român, prezentată într-un mod original de către tinerii actori ai trupei de teatru pentru copii și tineret „Tudor Mușatescu“ din Câmpulung Muscel, coordonați de regizorul Mihai Răzuș, realizatorul acestui spectacol.
Evenimentul a fost rezultatul colaborării interinstituționale dintre: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Educației Naționale, Asociația de caritate din Armata României „Camarazii“ și Asociația Culturală Promissum.
La intrarea în incinta sălii de spectacol, invitații – elevi ai școlilor din sectoarele 5 și 6 ale Capitalei – au vizitat două expoziții: „Armata română în Marele Război”, realizată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și „Eroul Necunoscut prin ochi de copil”, lucrări de pictură realizate de elevii Liceului Național de Arte „Nicolae Tonitza”, coordonați de doamna profesoară Ileana Victoria Dragomirescu.
În preajma Zilei Internaționale a Copilului, spectacolul s-a adresat în primul rând publicului tânăr, care a manifestat interes și sensibilitate față de tema spectacolului.

 



 „Eroi români fără nume / În fața voastră ne-nchinăm / covârșiți de evlavie și /admirațiune. / Voi ați biruit moartea / dându-ne nouă viață. / În veci fie preamărită / jertfa voastră frați ne-/ cunoscuți adusă din plin / întru mântuirea noastră



 

Cu prilejul Zilei Eroilor – sărbătoare națională a poporului român – în București, Ministerul Apărării Naționale a organizat ceremonii militare și religioase la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor Militari căzuți în misiune în teatrele de operații și pe teritoriul României, la Cimitirul Israelit FilantropiaMonumentul Eroilor Patriei (U.N.Ap.), la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției.
La ceremonia de la Mormântul Ostașului Necunoscut au participat și au depus coroane de flori, reprezentanți ai Președinției, Senatului României și Camerei Deputaților, Guvernului României, Asociației Naționale a Veteranilor de Război, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, Asociației Militarilor Participanți în Teatrele de Operații și ai Asociației 21 Decembrie 1989. La eveniment au mai participat oficialități din administrația publică centrală și locală, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale, elevi și locuitori ai Capitalei.
Manifestări similare s-au desfășurat și în garnizoanele din țarăcu participarea reprezentanților autorităților locale, unităților școlare, cultelor religioase, asociațiilor de veterani și ai organizațiilor neguvernamentale, fiind incluse și momente de Rostire solemnă a numelor eroilor români din Primul Război Mondial. 
 În București, ceremonii emoționante de rostire solemnă a numelor eroilor români care au murit în Războiul de Întregire, s-au desfășurat, la Cimitrul eroilor români din Primul Război Mondial, din cadrul Cimitirului Militar Ghencea (începând cu ora 1030) și la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul „Carol I” (începând cu ora 1500).
Ceremoniile de rostire solemnă din acest an constituie a treia ediție a inițiativei simbolice de pomenire, în cadru solemn, a numelor eroilor neamului de către militari și civili deopotrivă.
În deschiderea evenimentului de la Mormântul Ostașului Necunoscut, a fost intonat Imnul eroilor de către tenorul Vlad Miriță, în semn de recunoștință pentru jertfa militarilor români.
Semnificația evenimentului a fost prezentată de colonelul (r) profesor universitar dr. Ion Giurcă, al cărui discurs s-a constituit într-o incursiune sensibilă și valoroasă deopotrivă, prin acuratețe științifică, în evenimentele ce au jalonat participarea României la Primul Război Mondial.
Momentul solemn a continut cu alocuțiunea episcopului vicar patriarhal Varlam Ploieșteanul care a subliniat caracterul profund religios al Zilei Eroilor – sărbătoare națională a poporului român.
Rostirea solemnă a numelor eroilor români a fost completată de concertul susținut de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, alături de Corul Academiei Tehnice Militare Ferdinand I, precum și de vernisarea expoziției Eroul Necunoscut prin ochi de copil, realizată de elevii Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza.
Ministrul apărării naționale, domnul Mihai Fifor, a participat la manifestare și a rostit nume ale militarilor români care au căzut în luptele purtate de Armata Română pe teritoriul național.
La activități au participat elevi ai Școlii gimnaziale nr. 134 din București, școlii nr. 1 din orașul Pantelimon, Cercul Cultul Eroilor ”Viilor” din Colegiul Economic ”Viilor”precum și reprezentanți ai Organizației Naționale Cercetașii Românie și Asociației Cercetașilor Tradiționali.
În străinătateZiua Eroilor a fost marcată prin organizarea de ceremonii oficiale la monumente și cimitire de onoare de pe teritoriul mai multor state, dedicate memoriei militarilor români căzuți în războaie pentru apărarea Țării.

 




INAUGURAREA CIMITIRULUI DE ONOARE ROMÂNESC DE LA TABĂ‚RA,
RAION ORHEI, REPUBLICA MOLDOVA, ÎN DATA DE 17 MAI 2018,
ÎNĂ‚LȚAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – ZIUA EROILOR










 

Ieri, 17 mai 2018, cu prilejul sărbătoririi Zilei Eroilor – ziua sfântă a Înălțării Domnului Iisus Hristos  și a pomenirii tuturor militarilor români căzuți la datorie pe câmpul de luptă, a fost reinaugurat Cimitirul de Onoare Românesc de la Tabăra, raionul Orhei, Republica Moldova. 
Ceremonia oficială de resfințire a necropolei de război românești a avut loc în prezența autorităților centrale și locale ale României și Republicii Moldova, din care au făcut parte: secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul și calitatea vietii personalului, domnul Nicolae NASTA; secretarul de stat în domeniul politicilor de dezvoltare a resurselor umane, învățământ militar și planificare a resurselor din Ministerul Apărării al Republicii Moldova, domnul Vladimir ILIEV; Excelența Sa, ambasadorul României în Republica Moldova, domnul Daniel IONIȚĂ‚; membrii Biroului atașatului român al apărării la Chișinău; deputații Parlamentului Republicii Moldova, domnii Roman BOȚAN și Ion APOSTOL; președintele Consiliului raional Orhei, domnul Tudor GOLUB; vicepreședintele raionului Orhei, domnul Ilie RABII; primarul comunei Vatici, domnul Ruslan VASCAN, președintele Asociației Republicane a Veteranilor de Război ai Armatei Române, domnul Mihai POSOVAN și un numeros public.
Manifestarea comemorativă a debutat cu oficierea slujbei religioase de către, Înaltpreasfințitul PETRU, Arhiepiscopul Chisinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exharhul Plaiurilor alături de un sobor de preoți de la Mitropolia Basarabiei și a continuat cu alocuțiunile secretarului de stat din Ministerul Apărării Naționale, a ambasadorului României în Republica Moldova și ale reprezentanților autorităților statului moldovean prezenți la eveniment.
Un alt moment emoționant din cadrul ceremoniei l-a constituit recitarea, de către elevii școlilor din orașul Orhei și satul Tabăra, a unor poezii ce evocau sacrificiul militarilor români pentru idealurile naționale.
Oficialii români și moldoveni, împreună cu locuitorii satului Tabăra, au omagiat jertfa ostașilor români căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și prin depunerea de coroane și numeroase buchete de flori.

***

În Cimitirul de onoare românesc de la Tabăra, amenajat pe Dealul Culii, sunt înhumați în gropi comune peste 70 de militari români, majoritatea necunoscuți, morți în timpul retragerii trupelor române din Basarabia, din anul 1944.
Necropola de război românească a fost restaurată în cursul anului 2017 de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor – în virtutea atribuțiilor ce îi revin în scopul protejării locurilor de înhumare ale eroilor români de război din străinătate.
Restaurarea acestui obiectiv comemorativ se înscrie în seria proiectelor desfășurate de statul român pe teritoriul Republicii Moldova, astfel: reconstrucția cimitirelor de onoare românești de la Țiganca, raion Cantemir, Neculăieuca, raion Orhei, Feștelița, raion Ștefan Vodă, Micleușeni, raion Strășeni, Cania, raion Cantemir, Vărzărești, raion Nisporeni, restaurarea troiței eroilor români din Dealul Epureni, raion Cantemir, amplasarea troiței dedicate militarilor români căzuți în Al Doilea Război Mondial, în localitatea Vărvăreuca, raion Florești etc.



Joi, 17 mai a.c., România își sărbătorește eroii!

 

 

Ministerul Apărării Naționale organizează cu prilejul celebrării Zilei Eroilor, ceremonii militare și religioase. În Capitală vor fi depuse coroane de flori, începând cu ora 10.00, la Cimitirul Israelit Filantropia, iar de la ora 12.00 la Mormântul Ostașului Necunoscut - Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor căzuți în misiune în teatre de operații și pe teritoriul României - Parcul Tineretului, la Monumentul Eroilor Patriei – Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”, la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției. 
De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne organizează ceremonii la: Parcela eroilor de pe D.N. 1, Monumentul Ultimul Străjer al Capitalei, Monumentul Eroilor Jandarmi din Parcul Cișmigiu și Monumentul Pompierilor din curtea bisericii Sfântul Gheorghe – Plevna. 
Manifestări similare vor avea loc și în garnizoanele din țară, cu participarea reprezentanților autorităților locale, unităților școlare, cultelor religioase, asociațiilor de veterani și ai organizațiilor neguvernamentale. Ceremonii vor avea loc, cu sprijinul reprezentanțelor diplomatice ale României, și în onoarea eroilor noștri căzuți și înhumați pe teritoriul altor state.
În toate lăcașele de cult se vor trage clopotele la ora 12.00, iar în instituțiile publice și unitățile de învățământ se va păstra un moment de reculegere în semn de omagiu pentru eroii patriei. Festivitățile de comemorare vor începe după oficierea Sfintei Liturghii a Înălțării Domnului.
Manifestările dedicate Zilei Eroilor care se vor desfășura atât în Capitală, cât și în țară, vor cuprinde și momente de rostire solemnă a numelor eroilor români căzuți pentru România în Primul Război Mondial. În București, astfel de activități – de Rostire solemnă a numelor morților de război români din Primul Război Mondial – se vor desfășura la Cimitrul eroilor români din Primul Război Mondial, din cadrul Cimitirului Militar Ghencea (începând cu ora 10.30) și la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul „Carol I” (începând cu ora 15.00). 
Mai mult, anul acesta, Ziua Eroilor coincide cu sărbătorirea a 95 de ani de la amenajarea, în Parcul „Carol I”, a Mormântului Ostașului Necunoscut – simbol al sacrificiului și dăruirii pentru făurirea României Mari, moment aniversar, de asemenea, marcat în acest cadru solemn.

 



PORȚI DESCHISE LA CASTELUL ȚEPEȘ

 
 









Sâmbătă, 12 mai a.c, în intervalul 10.00 și 14.00, s-a desfășurat la Castelul Țepeș din Parcul Carol I evenimentul Ziua Porților Deschise la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Oficiul își deschide porțile în fiecare an în preajma Zilei Eroilor – sărbătoare națională a poporului român, care anul acesta se celebrează în data de 17 mai.
Majoritatea momentelor care au compus programul activității s-au circumscris demersului general al Oficiului de marcare a Centenarului Primului Război Mondial și au constat în: program de fanfară prezentat de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, scurte reprezentații din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale susținute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf, coordonată de actorul Mihai Răzușconcert susținut de elevi de la școli de artă din Capitală.
Un moment de atracție pentru vizitatori l-a reprezentat exercițiul demonstrativ la instrucția de front executat de Detașamentului Drill Team al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. De asemenea, tradițiile militare românești au prins viață, în cadrul evenimentului, prin prezența la activitate a membrilor Asociației Tradiții Ostășești care au purtat uniforme și echipament specifice Primului Război Mondial. 
Mulțumim tuturor colaboratorilor și vizitatorilor!
 






Ziua Porților Deschise la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (ONCE) organizează Ziua Porților Deschise, sâmbătă, 12 mai, între orele 10.00 și 14.00, la Castelul Țepeș din Parcul Carol I.
Manifestările se vor desfășura după următorul program:
10.00 - Deschiderea porților la Castelul Țepeș;
10.10-10.15 - Intonarea imnului de stat;
10.15-10.35 - Reprezentații din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susținute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – piesa Five o`clock ;
10.35-11.15 - Concert de fanfară susținut de orchestra Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale;
11.15-11.35  - Reprezentații din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susținute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – piesa Justiția;
11.35-12.15   -  Recital de muzică clasică:
                    - Teodor Colea (11 ani), Școala gimnazială de Arte nr. 2  din București
                    - Irina Bontaș (16 ani), Colegiul Național de muzică „George Enescu“
12.15 -12.55  - Tombolă-concurs cu premii;
12.55-13.15 - Exercițiu demonstrativ la instrucția de front prezentat de către „Detașamentul Drill team” al Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”;
13.15-13.35 -  Reprezentații din opera dramaturgului Ion Luca Caragiale, susținute de Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf – momente din piesa O noapte furtunoasă;
13.35-14.00 -  Exercițiu de reconstituire istorico-militară, în uniforme specifice Primului Război Mondial, prezentat de membrii Asociației „Tradiții ostășești”.
Pe tot parcursul programului, oaspeții pot viziona expozițiile de fotografii, carte, hărți  și obiecte ce au aparținut militarilor români căzuți în Primul Război Mondial, pot admira panorama Capitalei de pe terasa Castelului Țepeș și se pot bucura de alte momente surpriză pregătite de organizatori. 

*
PARTENERI
 
Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale 
 
Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul 
 
 Asociația NeamUnit 
  
Asociația Syllabus 
  
Asociația Tradiții Ostășești
  
Asociația culturală Promissum 
  
Trupa de teatru a Liceului teoretic Waldorf  


 


Pași prin istorie
CIMITIRUL EROILOR DIN ORAȘUL ZIMNICEA


 
Cimitirul a fost amenajat în perioada anilor 1933-1934, de Societatea „Cultul Eroilor“, în curtea catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
Cimitirul este compus din patru parcele cu 48 morminte de război și trei opere comemorative de război.
În acestă necropolă sunt înhumați 108 morți de război de naționalitate română, germană și austriacă, morți în Primul Război Mondial. Tot aici își dorm somnul de veci  peste 1.300 eroi ruși și români, căzuți la datorie în Războiul de Independență – eroii ruși, respectiv al Doilea Război Balcanic – eroii români.
Evidența morților de război români identificați, din Primul Război Mondial, centralizați în Cimitirul eroilor din orașul Zimnicea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



2 mai 2018
Portrete de eroi

Soldat Trăistaru Ilie:

 Acum vă părăsesc!...

          «Se decretase mobilizarea 1916-1918 și pornirăm de partea aliaților în războiul cel mare, pentru Întregirea Neamului.
          Prin luna Septembrie 1916 suntem destinați frontului dobrogean, unde inamicul, îngrămădind multe trupe, intenționa o respingere bruscă a trupelor noastre.
          După un marș forțat de la Cernavodă la Cocargea, ajunsesem în noaptea de 5/6 septembrie 1916 în satul Mamut-Cuius, la o distanță de 5 km departe de inamic. La ora 8 dimineața, Regimentul [68 Infanterie, n.n.] pornește la atac, în cap cu Comandantul regimentului, colonel M.
          Facem parte din al III-lea Batalion, comandat de V. Deși focurile vii de artilerie ale dușmanului cădeau ca grindina și deși era prima noastră luptă efectivă, totuși entuziasmul neîntrecut al ofițerilor și al flăcăilor făcu ca Regimentul să înainteze până aproape de inamic, în cele mai puternice focuri de arme, mitraliere etc. Lupta era pe viață și pe moarte.
          Primim ordin de punere a baionetei, pentru pornire la asalt.
          La dreapta mea, într-o mască făcută la repezeală, sta pitulit soldatul Trăistaru Ilie, ordonanța personală a subsemnatului [Gh. Mușătescu, comandantul Regimentului 68 Infanterie, n.n.], care trăgea cu foc, foc după foc, în dușmanul care o rupsese la fugă.
          „Ilie”, îi zisei, „flăcăule, vei rămâne aici, contact cu artelnicul Companiei noastre, cu care vei rămâne; ține această scrisoare și cinci sute de lei, ai grijă de lucrurile mele. În cazul în care, după luptă, nu ne vom mai vedea, dă mamei mele scrisoarea și banii”.
          De ambele părți, focurile luaseră proporții mari, iar inamicul, încolțit, începe să se retragă. Primim ordin de înaintare, după un salt de 50 m. Ne oprim pe o creastă naturală, spre a vâna pe fugarii care fugeau. Dușmanii cădeau ca frunzele de toamnă, iar voinicii noștri trăgeau, trăgeau mereu, trimițând fiecare glonț în inima dușmanului care mai trăia încă.
          Agentul de legătură de la Companie mă strigă în șoaptă, pentru a-mi comunica un ordin. Întorc capul. Pe talvegul unei vâlcele se târa spre noi soldatul Trăistaru Ilie și îndată se apropie de mine. „Să trăiți, domnule sublocotenent! Iertați-mă! Nu pot să vă părăsesc, voi merge alături de dumneavoastră până la sfârșit, altfel nu pot!
          „Bravo, bravo băiete!”, îi zisei, „iacă, acum mergem mai înainte, mai facem un salt peste cadavrele (...) din față, ca să-i curățăm pe toți și să punem mâna pe toți cei care vor rămâne, ocupându-le tranșeele”.
          În acest timp, soldatul Trăistaru trase două focuri de carabină într-un bulgar burtos, ce se furișase prin porumb, în retragere, dându-l peste cap, apoi alt foc și alt bulgar peste cap și un al treilea foc și alt bulgar la pământ. Terminând cartușele, încearcă printr-o ușoară mișcare a pieptului să arunce alt încărcător în carabină.
          De îndată, un glonte venit de la inamic îl lovește la cap, trecându-i prin tâmple. Sângele îl podini și pe gură și pe nas și, în borborositul scurgerii lui, șopti: „Acum vă părăsesc, domnule sublocotenent, cu inima împăcată. Copilul, nevasta mea”...și își dete sufletul, în mâinile mele, ce încercam zadarnic să-i pansez rana.
          Lupta s-a terminat cu o mare și frumoasă victorie din partea vitejilor noștri; inamicul s-a retras.
          Cocargeaua și tranșeele au fost ocupate de trupele noastre».
 
          (Arhivele Militare Naționale Române, fond Microfilme)



„Eroi români fără nume / În fața voastră ne-nchinăm / covârșiți de evlavie și /admirațiune. / Voi ați biruit moartea / dându-ne nouă viață. / În veci fie preamărită / jertfa voastră frați ne-/ cunoscuți adusă din plin / întru mântuirea noastră
 

Joi, 19.04.2018, începând cu ora 14.00, la Cimitirul de onoare al eroilor români din Primul Război Mondial, situat în Dealul Dăii, satul Daia, comuna Roșia, județul Sibiu a avut loc o activitate Un erou, o floare la care au participat 30 de elevi ai școlii generale din localitate.
În deschiderea activității, cadrele didactice și specialiștii Oficiului le-au vorbit copiilor despre experiențele tragice ale Primului și celui de-al Doilea Război Mondial și despre preocuparea statelor de a reglementa domeniul cultul eroilor, ca o consecință a acestora. De asemenea, s-a subliniat însemnătatea, pentru țara noastră, a anului 1918 și a Centenarului Marii Uniri pe care, într-un efort concertat, îl aniversează anul acesta întreaga societate românească.
Reprezentanții Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, împreună cu elevii au desfășurat lucrări de îngrijire constând în colectarea resturilor vegetale, curățarea însemnelor de vegetație parazitară și reîmprospătarea inscripțiilor, acolo unde era necesar.
La finalul activității, copiii au depus flori pe mormintele eroilor, iar în semn de apreciere pentru gestul lor nobil, făcut în memoria eroilor români, au primit diplome de participare.  

***

Cimitirul de onoare al eroilor români din Primul Război Mondial este amplasat în satul Daia, la punctul numit Dealul Dăii, fiind împrejmuit cu un gard din zid și bare metalice.
În necropola de război sunt înhumați peste 450 morți de război români, căzuți în luptele din zonă, în Primul Război Mondial. În incinta cimitirului au fost amenajate 6 morminte individuale (căpitanul Mărărescu, un maior, doi căpitani și doi locotenenți – necunoscuți). Pe două monumente din cimitir se menționează că mai sunt înhumați, în gropi comune, 473 de eroi români.
Textul comemorativ de pe cele două opere comemorative de război este identic:

„Eroi români fără nume / În fața voastră ne-nchinăm / covârșiți de evlavie și /admirațiune. / Voi ați biruit moartea / dându-ne nouă viață. / În veci fie preamărită / jertfa voastră frați ne-/ cunoscuți adusă din plin / întru mântuirea noastră“.










 


Eroii români din al Doilea Război Mondial înhumați în municipiul Făgăraș 
la întâlnirea cu elevii







Joi, 19.04.2018, începând cu ora 09.00, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat o activitate de îngrijire a Parcelei eroilor din al Doilea Război Mondial, amplasată în Cimitirul Ortodox Vechi din municipiul Făgăraș, județul Brașov.
Acțiunea face partea din cea de-a șasea ediție a proiectului Un erou, o floare al cărui obiectiv îl reprezintă cultivarea în rândul tinerei generații a recunoștinței pentru sacrificiul eroilor români și al respectului pentru memoria militarilor străini înhumați pe teritoriul țării noastre, prin cunoașterea monumentelor și cimitirelor de onoare din localitate.
La eveniment au participat 70 de elevi ai Colegiului Național „Doamna Stanca“, Liceului Tehnologic ”Dr. Ioan Șenchea” și Colegiului Național „Radu Negru” din localitate care, în dialogul cu specialiștii Oficiului, au aflat lucruri interesante despre această necropolă de război. Lucrările au constat în curățarea crucilor și bordurilor de vegetație parazitară, îndepărtarea resturilor vegetale, urmate de depunerea unor garoafe la mormintele eroilor.
Activitatea s-a încheiat cu acordarea unor diplome de participare elevilor, în semn de apreciere pentru efortul făcut și pentru interesul manifestat față de domeniul cultul eroilor.
                                                                
În Parcela eroilor din al Doilea Război Mondial din Cimitirul Ortodox Vechi sunt amenajate 35 morminte ale eroilor români căzuți în cea de-a doua conflagrație mondială.
Parcela are o suprafață de aproximativ 150 m2 și se află în administrarea Protopopiatului ortodox din Făgăraș care și-a exprimat disponibilitatea să o restaureze.




Să nu îi uităm pe cei care au căzut pentru țară
Să le îngrijim cu drag mormintele împodobindu-le frumos cu flori
Să le preamărim faptele și să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor 
 
                                                                      Patriarhul României

 
 

Miercuri, 18.04.2018, începând cu ora 09.00, o echipă a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor s-a deplasat la Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Dobolii de Jos (comuna Ilieni, județul Covasna) unde, împreună cu cei 15 elevi ai Școlii Gimnaziale „Laszlo Lucacs“, din comună, au desfășurat o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare.
Reprezentanții Oficiului le-au vorbit elevilor despre cultul eroilor la români dar și la nivel internațional. S-a subliniat, astfel, importanța perpetuării, cu fiecare generație, a respectului pentru militarii români și străini înhumați pe teritoriul țării noastre.

La finalul activității, copiii au plantat răsaduri de flori și au primit diplome de participare, în semn de apreciere pentru gestul lor de a fi îngrijit mormintele eroilor. 

***

Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial din satul Dobolii de Jos a fost construit pe un teren comunal, în vecinătatea cimitirului civil, în perioada august 1945 – mai 1946, din inițiativa și cu fonduri provenind de la Așezământul Național „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor.
Sfințirea cimitirului s-a realizat la 30 mai 1946, în contextul desfășurării manifestărilor comemorative prilejuite de „Ziua Eroilor“, în prezența oficialilor de la Așezământul Național „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor și Ministerul Apărării.
În capătul aleii centrale, a fost ridicat un monument impozant (înalt de 6,5 m), de tip cruce comemorativă.
În cimitir sunt înhumați 319 morți de război, căzuți în a doua conflagrație mondială (de naționalitate română, germană, maghiară, sovietică, necunoscută), în 108 morminte, din care 93 individuale și 15 comune.

 







Activitatea Un erou, o floare la Cimitirul eroilor români din Primul și al Doilea Război Mondial din satul Araci, comuna Vâlcele, județul Covasna

 

Miercuri 18.04.2018, începând cu ora 12.00, o delegație a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, împreună cu 30 de elevi ai școlii gimnaziale „Romulus Cioflec“ din satul Araci, comuna Vâlcele, județul Covasna, au luat parte la activitatea Un erou, o floare de la Cimitirul eroilor români din Primul și al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Araci.
Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, au desfășurat lucrări de îngrijire a necropolei de război constând în colectarea resturilor vegetale, curățarea însemnelor de căpătâi de vegetație parazitară și refacerea înscrisurilor. La finalul activității, în semn de recunoștință pentru jertfa supremă a militarilor români, copiii au plantat răsaduri de flori – simboluri ale purității și idealurilor înalte.

***

Cimitirul eroilor români din Primul și al Doilea Război Mondial din satul Araci, cu o suprafață de cca 850 mp, este amplasat la ieșirea din localitate. Actualul administrator al necropolei este primăria comunei Vâlcele, județul Covasna.
În perimetrul necropolei de război au fost amenajate 42 morminte individuale ale eroilor români, din Primul și al Doilea Război Mondial, din care 28 identificați și 14 neidentificați. Fiecare mormânt este marcat cu o cruce din beton, cu brațele treflate.

Monumentul central al necropolei de onoare este o cruce comemorativă, dedicată eroilor români din Primul Război Mondial.
 



18.04.2018
Pași prin istorie

Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele

 

Parcela a fost amenajată, în anii interbelici, de către Societatea „Cultul Eroilor”. În prezent este inclusă în Cimitirul Municipal (strada Alexandriei nr. 1, municipiul Turnu Măgurele, jud. Teleorman).
În parcelă sunt înhumați 29 de morți de război de naționalitate română, austriacă, germană și rusă, morți în Primul Război Mondial. Tot aici au fost îngropați și eroii români din al Doilea Război Mondial, iar în osuarul de la baza monumentului central sunt depuse osemintele unor morți de război români din al Doilea Război Balcanic.
Evidența morților de război români identificați, centralizați în Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


10.04.2018
Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria

 

  

 

                Cimitirul a fost amenajat în anul 1921, în imediata apropiere a Cimitirului orășenesc „Sf. Alexandru”, de către Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, pe locul unui cimitir de campanie.
            Înițial, în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria au fost centralizați, în morminte individuale și în cripte comune, peste 650 morți de război de naționalitate română, austriacă, bulgară, germană, franceză, turcă și rusă din al Doilea Război Balcanic, Primul și al Doilea Război Mondial.
            De asemenea, în memoria militarilor români din Reg 19 Artilerie, care au murit de holeră în Campania din 1913 în lazaretul din Alexandria, s-a amenajat o cruce treflată în latura opusă intrării.
            În anul 2013, în contextul pregătirilor pentru Centenarul Primului Război Mondial, Ambasada Franței a exhumat osemintele morților de război francezi (34 identificați nominal și 11 neidentificați nominal), centralizându-le în Parcela eroilor francezi din Cimitirul Bellu Militar (municipiul București, Șoseaua Olteniței 3-5).
            Evidența nominală a morților de război români identificați nominal, înhumați în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria, poate fi accesată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


05.04.2018
Portrete de eroi

Locotenentul Stoicescu Alexandru - eroul de la Câmpulung 

 

Luptele din regiunea Câmpulung Muscel luaseră aspectul războiului de poziție. Trupele române sunt supuse unui permanent și violent bombardament, în timp ce coloanele de infanterie ale Diviziei a 12-a bavareze pornesc la atac prin văile Argeșului și Pravățului, fiind întâmpinate de focul artileriei noastre și apoi atacate la baionetă.
La 11 noiembrie 1916 începea cea de-a treia bătălie de la Câmpulung. Atacul ordonat al inamicului asupra flancului stâng românesc, de la Lerești până la Cândești, era susținut de o puternică artilerie grea și proiectile asfixiante.
Locotenentul Stoicescu, în fruntea oamenilor săi, lupta pentru apărarea satului Cândești. Toată ura cu care soldații români veniseră de la Turtucaia se revarsă asupra valurilor inamice, lăsând în urmă grămezi de trupuri dușmane ca și la Antimova, în Bulgaria. În seara aceleiași zile, în timpul ofensivei, un glonț îi curmă însă viața locotenentului Stoicescu, stăpungându-l în gât. Cu ultimele puteri, pe când era transportat spre postul de prim-ajutor, i-a transmis sublocotenentului său să continue lupta cu orice preț. A fost înhumat în cimitirul satului Flămânda (astăzi satul Poiana, comuna Ciuperceni, județul Teleorman).
Viteazul fiu al orașului Călărași, locotenent Stoicescu M. Alexandru, a fost exhumat în anul 1922 și reînhumat în Cimitirul Eroilor din municipiul Călărași, pentru a fi mai aproape de rudele care doreau să-i omagieze memoria.
*
Stoicescu M. Alexandru s-a născut la Călărași. A făcut studiile primare în orașul natal, iar cele liceale la București, în cadrul Școlii Superioare de Comerț. Își satisface stagiul militar primind gradul de sublocotenent în rezervă.
Sublocotenent de rezervă în cadrul Regimentului 36 Infanterie, participă la Campania din Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic, unde este avansat la gradul de locotenent.
În virtutea studiilor speciale pe care le avea, ar fi putut rămâne în administrație, însă a considerat că locul lui e în prima linie a frontului.
Mobilizarea îl găsește în tranșeele de la Turtucaia, în sectorul Antimova. Din momentul în care capul de pod de la Turtucaia a căzut în mâinile dușmanului, drumul de retragere spre Silistra e tăiat de mitralierele inamice. Singura posibilitate de scăpare era traversarea Dunării înot. Sub tirul bulgarilor, locotenentul Stoicescu ajunge la mal și reușește să scape. Se reface și în luna octombrie 1916 pleacă cu un detașament al Regimentului 36/76 Infanterie la Câmpulung, intrând direct în luptă.


O altfel de lecție de istorie
 

 
 

Marți, 27 martie 2017, în contextul manifestărilor dedicate comemorării Centenarului Marii Uniri, cât și al Primului Război Mondial, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a organizat, la Memorialul Eroilor Neamului din Parcul „Carol I“, activitatea „O altfel de lecție de istorie: Știți ce se sărbătorește astăzi ?“.
Manifestarea, care a marcat împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, s-a desfășurat sub forma unei lecții deschise de istorie – un dialog între elevi, cadre didactice și specialiști ai Oficiului – cu scopul evocării semnificației și importanței actului de la 27 martie 1918 pentru istoria națiunii române.
La activitate au participat instituții de învățământ gimnazial din municipiul București, Școala Româno-Finlandeză și Școala Gimnazială nr. 54.
Au prezentat alocuțiuni privind semnificația actului istoric de la 27 martie 1918, specialiști ai Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și cadre didactice.
Eleva Bădoaea Francesca a dat citire Declarației de unire a Basarabiei cu România, iar eleva Debruyke Beatrice a recitat poemul Imnul Basarabiei unite. Elevul Popescu Ioan a redat un fragment din discursul rostit de Alexandru Vaida Voevod în cadrul Adunării Deputaților la un an de la comemorarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
La încheierea activității, elevii au primit diplome de participare și au depus flori la Mormântul Ostașului Necunoscut.


 

26.03.2018
Pași prin istorie

Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea
 

 

            Generalul Gh. Avramescu, comandantul Diviziei 10 Infanterie, și colonelul Vasile I. Rață, comandantul Regimentului 33 Infanterie, s-au implicat personal, în 1938, în amenajarea unui mausoleu în municipiul Tulcea, în care să fie depuse osemintele morților de război tulceni, căzuți pe câmpurile de bătaie din Dobrogea, Transilvania și Moldova „care să servească și de monument simbolic generațiilor de azi și viitoare”.
            Exhumarea osemintelor morților de război a fost supravegheată personal de generalul Avramescu, timp de o lună de zile, pe locurile unde au luptat Regimentele 33 și 37 Infanterie.
            Mausoleul, realizat printr-o contribuție de 700.000 lei a tulcenilor și 1.000 lei alocați de prefectură, a fost construit din beton și cărămidă, având corp de gardă, o troiță în față și un portal la intrare. Osemintele eroilor sunt depuse în două cripte laterale, amenajate în subteran. Pe frontispiciul mausoleului, sub cupolă, sunt inscripționate cuvintele: „EI NU SUNT MORȚI, TRĂ‚IESC ÎN NOI!”
            Mausoleul a fost inaugurat la 2 iunie 1938, în incinta Cimitirului eroilor din Primul Război Mondial, care cuprindea la vremea respectivă mormintele individuale a 82 morți de război tulceni, marcate cu însemne de căpătâi din piatră, patru troițe din lemn și o placă din marmură, inscripționată cu numele a 363 morți de război din Regimentele 33 și 73 Infanterie Tulcea.
            Cu prilejul ceremoniei de la Mausoleul eroilor tulceni, colonelul Vasile I. Rață a menționat că scopul depunerii osemintelor morților de război în cripte a fost pentru liniștea eroilor: „Frați de arme din Regimentele 33 și 73 Infanterie! În 1916 ați plecat voioși la luptă, dispuși pentru sacrificiu și cu convingerea că veți învinge. (...) Între 15 decembrie și 23 iulie 1917 (...) ați cunoscut suferința fără seamăn, pentru că ați avut de luptat cu rănile, foamea, lipsa de îmbrăcăminte și mai ales cu tifosul exantematic; (...) vă oferim cripta în care vă vom coborâ azi după masă, pentru că cel puțin de acum încolo să aveți liniște”.
Evidența morților de război români identificați, centralizați în Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


 

Portrete de eroi

Locotenentul Râmnițeanu – ofițerul mort pentru România
 

 

 

            În al Doilea Război Mondial, peste 100.000 de militari români au fost internați în lagărele de prizonieri din URSS. Deși a doua conflagrație mondială s-a terminat în 1945, mii de prizonieri români, germani, japonezi sau polonezi figurau internați, în 1949, în lagărele sovietice.
            Internații nu au fost tratați în conformitate cu legile internaționale privind statutul prizonierilor de război. Astfel, deși ofițerii nu puteau fi obligați să lucreze, atunci când aceștia au refuzat au fost trimiși în fața unor pseudotribunale, fiind judecați și condamnați la închisoare de la 5 la 25 de ani. Deși ofițerii români au invocat existența legilor internaționale, ofițerii sovietici care au participat la procese au susținut unilateral: „Noi am câștiat războiul. Noi suntem legea!”.
            După condamnare, prizonierii români au fost transferați în lagăre de muncă, în care mai figurau închiși cetățeni sovietici condamnați pentru crimă, furt, viol, etc.
            Unul din lagărele de muncă a existat la Dnepropetrovsk, oraș pe teritoriul actual al Ucrainei. Prizonierii români și germani au fost împărțiți în brigăzi, fiind transportați cu camioanele la câțiva km de lagăr, unde au fost trimiși să lucreze la amenajarea unei fabrici pentru construcția de utilaje. Șantierul a fost înconjurat cu un gard din sârmă ghimpată, paza fiind asigurată de santinele.
            Unul dintre prizonierii români, locotenentul Ispas Nicolae, a refuzat să mai meargă la lucru, declarând greva foamei și cerând să fie repatriat. După câteva zile, ofițerul român a fost trimis la carceră, prilej pentru toți ofițerii români din lagăr de a refuza ieșirea la lucru, declarându-se solidari cu ofițerul încarcerat și cerând să fie repatriați.
            Ofițerii români au fost încarcerați în zona izolată a lagărului. După opt zile, sovieticii au încercat să îi alimenteze artificial pe aceștia. Locotenentul clujean Râmnițeanu a fost primul care a intrat în camera pregătiră în acest scop, fiind imobilizat pe un scaun.
            Prizonierii români din celule au auzit horcăielile locotenentului Râmnițeanu, urmate de o căzătură pe dușumeaua coridorului și de strigăte de „mama”, în limba română.
            Un prizonier german, care îndeplinea rolul de infirmier, le-a povestit ofițerilor români că doctorița care a vrut să-i introducă locotenentului Râmnițeanu un furtun în stomac, prin care să-i transfere lapte și griș dintr-o siringă, a pus furtunul în trahee, producând moartea prin asfixiere a prizonierului român.
            Cimitirul în care au fost înmormântați prizonierii de război care au murit în lagărul de la Dnepropetrovsk a fost distrus de autoritățile sovietice după închiderea lagărului, principiu aplicat, conform constatărilor ofițerilor români, pentru toate cimitirele lagărelor de prizonieri din fosta U.R.S.S.


 

15.03.2018
Pași prin istorie

Eroii de la Porumbacu
 


 

           Regimentele 6 Vânători și 21 Infanterie din Divizia a IV-a română pornesc la atac în lupta de la Porumbacu, la 30 septembrie 1916, deși flancul stâng le este descoperit. Forțele germane și austro-ungare părăsesc Oprea-Cârțișoara, fiind atacate la baionetă și respinse din zona Porumbacu. Militarii români capturează o baterie de obuziere de 105 mm, folosind-o pentru a trage în inamicul respins spre vest.
            Sunt luați 200 de prizonieri, iar Batalionul Kühl din Regimentul 236 Infanterie este distrus. Trupe din Divizia 76 infanterie germană aleargă din zona Racovița pentru a restabili linia frontului.
            Colonelul Gheorghe Iacobini, șeful statului major al Diviziei a IV-a, conduce la asalt militarii din regimentul 6 Vânători, mergând în fața liniei de trăgători în timp ce-și ține chipiul ridicat în mâna dreaptă. Colonelul Iacobini cade în timpul asaltului, ca și maiorul Porumbaru, ambii secerați de focul mitralierelor.
            Între timp, ordinul de retragere (transmis în timpul noții, înainte de începerea atacului) a ajuns la Divizia IV Infanterie, care s-a retras pe linia Cincu-Făgăraș, ofensiva Armatei a IX-a germane contra Armatei a II-a române continuând.
Morții de război din luptele de la 30 septembrie 1916 au fost înhumați în Cimitirul eroilor, amplasat în comuna Porumbacul de Jos, satul Porumbacu de Sus, la 1,5 km est de localitate. Necropola cuprinde două parcele, având în total 72 morminte individuale și comune, prevăzute cu însemne de căpătâi din beton, de tip cruce, fără înscrisuri.
Cimitirul a fost amenajat la finele Primului Război Mondial, aici centralizându-se ulterior osemintelor morților de război din zonele limitrofe. Astfel s-a ajuns, în anul 1947, la un total de 253 de eroi.
            Colonelul Gheorghe Iacobini a fost înhumat inițial în Cimitirul eroilor de la Porumbacu de Jos, osemintele acestuia fiind exhumate, la cererea familiei, și centralizate în municipiul București, la Cimitirul eroilor Ghencea Militar (Parcela A, rândul 3, mormântul nr. 3).
            Evidența morților de război români identificați, centralizați în Cimitirul eroilor din satul Porumbacu de Sus, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


 

14.03.2018
Locotenent Paul Anastasiu:

Treceți prin rețele!

 
 
 

          Era o zi frumoasă.
          Tunurile începuse să bată.
          Ai noștri răspundeau.
          Vânătorii, pe poziție, așteptau momentul să plece la asalt.
          Locotenentul Paul Atanasiu, comandantul Batalionului II, era mai vesel în acea zi, ca totdeauna.
          Viteaz între viteji, locotenentul Paul Atanasiu nu cunoștea ce-i frica.
          În frunta Batalionului și a companiei de comandă făcea mereu minuni de vitejie.
          La miercurea Ciuc, la Odorheiu, (...) la Vlăhița, (...) la Sărățeni și la Sovata, locotenentul Paul Atanasiu a fost cel mai viu exemplu camarazilor săi și a fost răsplătit de șefii lui, fiind dat ca pildă tuturor.
          A fost decorat și lăudat.
          Inamicul se îndârjise la Sărățeni și opunea o rezistență mare.
          Flăcăii din al IV-lea Vânători au pornit la asalt, în seara de 22 septembrie 1916, având în fruntea lor pe bravul lor locotenent.
          Au înaintat în strigăte de ura cu toții, până la rețelele de sârmă; aici, locotenentul Anastasiu Paul, cu foarfecele, a tăiat sârma [și n.n.] a fost încins de mitralierele inamice.
          Înainte băieți! Peste mine treceți prin rețele!
          A fost răzbunat, căci inamicul a plătit scump această pierdere.
          El se odihnește acum pe locurile unde a avut o moarte de erou.
 
(Arhivele Militare Naționale Române, fond Microfilme)



Oficiul Național pentru Cultul Eroilor anunță încheierea celei de-a VI-a ediție a Concursului cu premii, Eroul meu de ieri și de azi!


În urma evaluării rezultatelor la concurs, au fost desemnați următorii câștigători:
Locul I: Muntean Teodora, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al II-lea: Mușoaie Radu, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al III-lea: Crivăț Florin, Morteni, jud. Dâmbovița.
Mențiuni:

Petre Victor, Morteni, jud. Dâmbovița;
Bujor Denisa, Morteni, jud. Dâmbovița.

Toți participanții vor primi diplome de participare.
Premiile, constând în cărți cu tematică istorică și diplomele de participare, acordate de Oficiu, vor fi expediate câștigătorilor prin Poșta Română.
Vă mulțumim pentru participarea la concurs și vă așteptăm și la edițiile următoare!

 


Portrete de eroi

Generalul Nicolae Piperescu – eroic în fața morții
 

 

 

În Campania din 1916, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi, comandat de colonelul Nicolae Piperescu, a luptat împotriva trupelor germane pe raza județului Argeș. La marginea satului Valea Babei, după o noapte de luptă la baionetă, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi a ocupat o poziție dominantă. În timp ce le indica militarilor direcția în care să-și concentreze tirul, colonelul Nicolae Piperescu a fost lovit în cap de un glonte.
Cu ultimele puteri, colonelul Piperescu și-a îmbărbătat soldații, cerând să i se aducă drapelul regimentului, pe care l-a sărutat cu evlavie. Evacuat la spitalul din Pitești, colonelul Piperescu a murit la 29 noiembrie 1916, lăsând „aminitirea unui soldat de rasă, aspru și neînduplecat la datorie, eroic în fața morții“.
Corpul neânsuflețit al colonelului Piperescu a fost înhumat în Cimitirul Eroilor din Pitești. La insistențele familiei și cu sprijinul Societății „Mormintele eroilor căzuți în război“, rămășițele generalului Piperescu au fost centralizate în Cimitirul Bellu Militar, în 1924.
În semn de recunoștință pentru jertfa sa, generalul Piperescu Nicolae a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul“, Medalia „Avântul Țării“ și Medalia jubiliară „Carol I“.
Prin Înalt Decret i s-a atribuit post-mortem gradul de general de brigadă.
*
Generalul Nicolae Piperescu s-a născut în anul 1861 la Vlădești, județul Galați. A absolvit Școala Normală din Bârlad, fiind numit învățător în comuna Câineni, județul Vâlcea.
Recrutat, a părăsit învățământul și s-a înscris la Școala Militară de la Bistrița, devenind ofițer în anul 1886. A lucrat mai mulți ani în jandarmeria rurală.
În anul 1916 a primit comanda Regimentului 69 Infanterie, pe care l-a condus de la Dorohoi până în inima Transilvaniei, iar apoi pe crestele însângerate ale Oituzului.


Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din comuna Boița 
 

                                                                                                            

 

Cimitirul este amplasat în vecinătatea DN 7, în comuna Boița, județul Sibiu, pe partea stângă (sensul de mers către Sibiu).
Primele înhumări s-au făcut în anul 1916, ca urmare a luptelor dintre trupele române și cele germane din zona Turnu-Roșu.
După încheierea Primului Război Mondial, până în anul 1928, la Boița au fost centralizate osemintelor morților de război de pe Valea Oltului și din zonelor limitrofe.
În anul 1929, în cimitir figurau înhumați peste 1.400 morți de război de naționalitate română, austriacă, germană și italiană, identificați nominal și necunoscuți, înhumați în morminte individuale și în gropi comune.
În prezent, în spațiul cimitirului există morminte de război cu însemne de căpătâi pentru eroii din Primul și al Doilea Război Mondial.
Necropola de la Boița a fost restaurată în anul 2009, prin inplicarea financiară a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
Evidența nominală a eroilor români identificați, centralizați în Cimitirul eroilor din comuna Boița, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


 

Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Slatina
 

 

 

În perioada 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, pe un teren cu o suprafață de peste 4.000 metri pătrați, situat la ieșirea de sud-est a orașulului Slatina (pe șoseaua Slatina-Drăgănești), osemintele eroilor din Primul Război Mondial, morți pe raza județului Olt.
În total, în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina au fost reînhumate osemintele a peste 650 de eroi români, germani, unguri și bosniaci.
În prezent, necropola eroilor este situată în cartierul Steaua Roșie, str. Drăgănești nr. 2, peste drum de Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, fiind administrată de Primăria Municipiului Slatina, prin Direcția Patrimoniu.
Evidența nominală a eroilor români înhumați în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secțiunea Lista morților de război.


 

Portrete de eroi

Ecaterina Teodoroiu:

Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!

 

          Într-o dimineață geroasă, la 11 februarie 1918, un preot militar a strâns soldații în fața unui mormânt de război din Valea Glodului, pe raza comunei Fitionești, jud. Vrancea, oficiind un parastas.
            Preotul identificase mormântul la 24 decembrie 1917, în ajunul Nașterii Domnului, când plecase cu icoana Nașterii și un cântăreț la diviziile armatei române. Atunci, preotul a observat două morminte în Valea Glodului, lângă drum, iar în momentul în care s-a apropiat „nu mi-a fost mică mirarea când văd c-am dat fără să mă gândesc peste mormântul eroinei de la Jiu, al cărui mormânt, cutare scriitor din [ziarul n.n.] România îl mutase la Mărășești!”. Pe crucea din stejar a mormântului eroinei atârna o coroană de flori, uscată, și casca de infanterie, spartă și legată cu sârmă, iar inscripția de pe însemnul însemnul de căpătâi menționa statutul acesteia: „Eroina Ecaterina Teodoroiu, cercetașă voluntară în reg 43/59 infanterie, moartă în fruntea plutonului ei, pentru Patrie”.
Preotul, emoționat, i-a adunat pe soldați, cântând “Troparul” și “Condacul Nașterii”, iar apoi le-a vorbit combatanțior despre Ecaterina Teodoroiu. Așa au aflat militarii despre noaptea zilei de 4 septembrie 1917, stil nou, când armata germană a încercat să atace, la 21.45, în sectorul Dealul Secului, apărat de Regimentul 43/59 Infanterie. Ecaterina Teodoroiu s-a urcat pe parapetul tranșeului, strigându-le camarazilor: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”. În acel moment, militarii germani din Regimentul 40 Infanterie au tras o rafală de mitralieră, două gloanțe lovind-o pe Ecaterina în piept. Brancardierii au urcat corpul rănitei pe o targă, transportând-o la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, locul unde, în pofida îngrijirilor, fata născută în plaiurile Gorjului a trecut în lumea celor drepți.
Citată prin Ordin de Zi, Ecaterina a fost înmormântată a doua zi cu onoruri militare.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu Jiu), la 14 ianuarie 1894, în familia țăranilor Vasile și Elena, în care mai figurau, în momentul nașterii sale, încă șapte copii.
A frecventat, până în anul 1915, Școala primară din Vădeni, două clase primare în municipiul Târgu Jiu, Școala româno-germană din Târgu Jiu și Școala de moașe din București.
            Fiind înscrisă în Asociația cercetașelor românce, din anul 1913, a fost repartizată la Crucea Roșie Română, în anul 1916, pentru îngrijirea răniților în Spitalul din Târgu Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (14 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată ca voluntară în Regimentul 18 Infanterie.
Până în momentul decesului, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu Virtutea cercetășească în aur de război, iar pe linie militară cu Virtutea militară de război clasa a II-a. Figurează cu o zi în prizonierat, o plagă împușcată în piciorul drept, tibia și șoldul stâng fracturate.
            La 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitionești – Focșani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploiești –București – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată în fața Primăriei Târgu Jiu, eveniment care a beneficiat de o asistență impresionantă din partea publicului.
            În 1936, sculptorița Milița Petrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși, a realizat deasupra mormântului eroinei un sarcofag din piatră.
            În memoria Ecaterinei, casa familiei Teodoroiu a fost transformată în muzeu (1938), iar Colegiul Național din municipiul Târgu Jiu îi poartă numele.
            De asemenea, artiștii români au realizat șase monumente dedicate Ecaterinei (Slatina – 1925, sculptor Dumitru Mățăoanu; Brăila – 1928, sculptor Vasile Ionescu-Varo; Tișița – 1934, sculptor Oscar Han; Azuga – 1937, sculptor Ioan Iordănescu; Străoane – 1972, sculptor D. Iliescu, Străoane – 2017), o statuie (Târgu Jiu – 1978, sculptor Iulia Oniță), un bust (Mărășești – 1994, sculptor Florin Musta).
            Ecaterina Teodoroiu se înscrie, prin sacrificiul său, în galeria celor peste 330.000 de eroi români din Marele Război, morți, în luptă și în prizonierat, pentru realizarea Românei Întregite.


Pași prin istorie

Cinstire și veșnică pomenire eroilor
 

 

 
 

În municipiul Roman (jud. Neamț), în cadrul Cimitirului civil „Eternitatea“, a fost amenajat Cimitirul de onoare al eroilor români și germani din Primul Război Mondial.

 Necropola cuprinde două parcele cu 64 morminte individuale și un osuar, sfințit în 1928, în care au fost depuse osemintele a peste 5.000 eroi români și germani din Marele Război.
Monumentul central este format dintr-un portal așezat pe un postament masiv din beton armat, în patru trepte, pe care se înalță 6 coloane masive din beton de formă dreptunghiulară. Coloanele sunt legate printr-o cupolă din beton. Între coloanele din mijloc, pe un suport din beton mozaicat, se află o cruce cu trei brațe, ce are înfățișarea unui soldat cu brațele întinse în lateral. Crucea este flancată de două candelabre din fier forjat. Pe stâlpii de sub candelabre se găsesc basoreliefuri care înfățișează simbolul aducerii aminte (casca ostășească și sabia). În partea superioară a portalului, pe o placă de marmură, este inscripționat textul: Cinstire și veșnică pomenire eroilor.
Sub postament se află osuarul în care sunt depuse osemintele militarilor centralizați din cimitirele izolate, amenajate în diferite localități de pe raza fostului județ Roman.
Evidența nominală a celor 1.366 eroi români identificați, centralizați în Cimitirul eroilor din municipiul Roman, poate fi consultată pe site-ul oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


Pași prin istorie

Eroii români de pe raza comunei Strunga
 

 

 

În Primul Război Mondial, peste 150 eroi români au fost înhumați, în morminte individuale și într-un mormânt comun, în cimitirele civile din satele Fedeleșeni și Strunga, pendinde de comuna Strunga, jud. Iași.
Cercetătorii Oficiului au identificat până în prezent, nominal, 184 eroi români.
Evidența nominală a eroilor români înhumați pe raza comunei Strunga poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secțiunea Lista morților de război.


Eroul lunii

Comisarul Alexandru Popovici – un erou pentru neam
 

 

 

La 25 mai 1917, armata germană a recuperat din apele Dunării, o sticlă închisă ermetic, care avea în interior informații privind pozițiile și depozitele acesteia. După investigații s-a ajuns la concluzia că autorul mesajului a fost comisarul Alexandru Popovici, șeful Poliției Portului Brăila. Acesta a fost arestat, împreună cu sergentul major Gheorhe Rădulescu, dar și cu o serie de elevi ai liceului din localitate.
Pentru faptele sale, Tribunalul de război al Comandamentului German l-a condamnat pe comisarul Popovici la moarte prin împușcare.
Soția comisarului, împreună cu alți brăileni, aduși cu forța la gardul cimitirului „Sfânta Maria”, au fost obligați să asiste la execuție, la 22 iulie 1917. De asemenea, activitatea Liceului „Nicolae Bălcescu” a fost suspendată.
În pofida execuției, rețeaua informativă a comisarului Popovici a continuat să activeze, iar „plimbatul sticlelor” spre Galați nu a putut fi stopat de plasele germane instalate pe Dunare.
În cimitirul „Sfânta Maria” a fost ridicată o cruce cu inscripția: „În acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost împușcat de trupele germane, jertfindu-se ca un erou pentru neam”.
Osemintele eroului au fost reînhumate, în anul 1931, cu toate onorurile, în Cimitirul Eroilor „Sfântul Constantin” din Brăila.
Fiind erou al Poliției Române, comisarului Alexandru Popovici i s-a acorat gradul de general de brigadă post-mortem, prin decret prezidențial, în 1993.

Top