Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VIII-a ediție a concursului Eroul meu de ieri și de azi! în perioada 15.05 - 15.11.2019 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează concursul cu premii "Să nu ne uităm eroii!" CUNOAȘTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE
    citeste...
  • Stire noua

    LOCURI DE GLORIE. MORMINTELE MARELUI RĂZBOI
    citeste...
  • Stire actuala

    Cimitirul Eroilor Valea Uzului
    citeste...

 

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA

Morţii de război români înhumaţi  în Cimitirul eroilor din satul Tabăra, (raionul Orhei, Republica Moldova)


 

În contextul luptelor defăşurate de trupele române la retragerea din Basarabia, din anul 1944, în zona Mânăstirii Tabăra, din satul cu acelaşi nume, şi-au pierdut viaţa peste 70 de militarii români, majoritatea fiind înhumaţi în Cimitirul eroilor de pe Dealul Culii.
Bătrânii satului îşi amintesc şi astăzi, cu durere în suflet, despre soarta dramatică a acestora: „Fiind linia frontului aicea, pe Dealul Culii, când cădeau, erau aduşi cu căruţele la mănăstire să li se facă prohodul. Toţi au fost înmormântaţi creştineşte. Chiar dacă se găseau numai părţi din trupul lor, se reconstituia identitatea din acte şi se înmormântau cum se cuvine unui creştin. Cei cu grad superior, separat, ceilalţi, în gropi comune”.
După retragerea trupelor române la vest de Prut, cimitirul a fost distrus de autorităţile sovietice, care au oferit aici locuri de casă sătenilor. Din fericire, aceştia, oameni cu frica lui Dumnezeu, nu au marşat la această acţiune de profanare. După 1968, localnicii au marcat din nou mormintele eroilor români, crucile aşezate în cimitir având doar un caracter simbolic, deoarece locul iniţial al mormintelor nu mai corespundea.
În perioada 1990-1992, autorităţile locale au ridicat pe locul fostului cimitir un monument comemorativ, placat cu marmură albă, pe faţetele căruia au fost gravate numele militarilor români morţi în luptele de la Tabăra.
Cimitirul eroilor români din satul Tabăra a fost restaurat, în anul 2017,  prin contribuţia financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul eroilor din satul Tabăra (raionul Orhei, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi  în Cimitirul eroilor din satul Nemţemi, raionul Hânceşti, Republica Moldova

 
În cadrul ofensivei generale pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, desfăşurată între 22 iunie - 26 iulie 1941, Armata a 4 - a română a acţionat în vederea străpungerii liniei Prutului. Unul dintre sectoarele dificile ale frontului a fost în zona localităţii Nemţeni, unde s-au desfăşurat lupte deosebit de dure, soldate cu pierderi grele în rândul trupelor române.  
Pentru înhumarea morţilor de război români, căzuţi la datorie în zona localităţilor Cotul Morii, Obilenii Noi şi Sărăţeni, s-a amenajat un cimitir de campanie în satul Nemţeni.
În această necropolă de război au fost înhumaţi 82 de militari români şi 7 soldaţi germani.
Odată cu retragerea trupelor române la vest de Prut, în anul 1944, mormintele eroilor români din satul Nemţeni au fost distruse de unităţile militare sovietice, asemenea tuturor cimitirelor de campanie româneşti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
Cimitirul de onoare al eroilor români din satul Nemţeni a fost restaurat, în cursul acestui an, după un proiect întocmit de Centrul de Studii şi Proiectare Construcţii Militare, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, prin contribuţia financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul eroilor din satul Nemţeni (raionul Hânceşti, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

 



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români înhumați în orașul Râșcani, raionul Râșcani, Republica Moldova

 
În după-amiaza zilei de 6 iulie 1941, Regimentul 8 Vânători, acționând în cadrul unei divizii de infanterie germană, a atacat înălțimile cu cotele 200 și 224, determinând retragerea trupelor inamice din localitatea Râșcani.
Peste 270 de militari români și germani au murit în aceste lupte, fiind înhumați în morminte izolate. Ulterior, în vara lui 1943, osemintele acestora au fost exhumate și centralizate în Cimitirul de onoare amenajat, cu această ocazie, la sud de Râșcani.
În primăvara anului 1944, când acțiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unitățile armatei sovietice au distrus Cimitirul eroilor din Râșcani.
Evidența morților de război români, identificați nominal, înhumați în Cimitirul de onoare din orașul Râșcani (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români înhumați în orașul Orhei, raionul Orhei, Republica Moldova

 
În perioada 2-26 iulie 1941, armatele 3 și 4 române au participat la ofensiva generală de pe frontul Prutului,  cu scopul eliberării Basarabiei și a nordului Bucovinei.
În acest context, Divizia 5 infanterie a atacat inamicul în zona masivului păduros de la sud de Orhei, pe la est și vest, cu regimentele 8, 9 și 32 dorobanți. Urmare a acestor acțiuni concertate, în ziua de 15 iulie 1941, după respingerea trupelor sovietice din Moruzeni și Isacova, orașul Orhei a fost eliberat.  
Militarii români care și-au pierdut viața în acele încleștări au fost înhumați în localitățile de pe teritoriul plășii Orhei, îndeosebi în satele Izbiștea, Zăicana și Seliște.
În perioada 1942-1943, rămășițele pământești au fost centralizate în Cimitirul eroilor din Orhei, amenajat în imediata apropiere a cimitirelor Lipovenesc, Ortodox și Armenesc din garnizoana Orhei.
Pentru construirea acestui cimitir, în care au fost centralizați peste 200 de morți de război români și germani, au fost folosite blocuri de piatră, tăiate din carierele de la Brănești. Astfel, pe o suprafață de 75 metri pătrați, au fost amenajate 24 morminte individuale și o criptă, deasupra căreia a fost ridicat un monument de tip cruce.
În primăvara anului 1944, când acțiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unitățile armatei sovietice au dezafectat cimitirul, pe vechiul amplasament rămânând doar monumentul de tip cruce cu osuar.
Evidența morților de război români, identificați nominal, înhumați în Cimitirul de onoare din orașul Orhei (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români înhumați în comuna Stoicani, raionul Soroca, Republica Moldova

 

 
În perioada 2-26 iulie 1941, armatele 3 și 4 române au participat la ofensiva generală de pe frontul Prutului,  cu scopul eliberării Basarabiei și a nordului Bucovinei.
În cadrul acestei vaste operațiuni, subunitățile diviziilor 8, 13 și 14 infanterie române, din compunerea Corpului 30 armată german, au participat la luptele de pe Valea Răutului.
În ziua de 14 iulie 1941, pentru înfrângerea forțelor sovietice aflate în zona Dubna-Stoicani, Divizia 13 infanterie a executat un atac concentric cu unitățile de la flancurile exterioare ale dispozitivului. Până în după-amiaza aceleiași zile au fost ocupate înălțimile din zona Stoicani. Deoarece la Dubna forțele inamice au rezistat cu îndârjire, Regimenul 22 infanterie a eliberat acest sat prin lupte la baionetă. Acțiunea  a fost îngreunată de faptul că militarii sovietici, îmbrăcați în haine civile, au atacat continuu din ascunzișuri și din podurile caselor.
Costul victoriei a fost dureros de mare în ceea ce privește pierderile în vieți omenești. Din acest motiv, autoritățile române au fost nevoite să constituie de urgență cimitire de campanie în localitățile din zonă, cel mai adesea în interiorul sau în apropierea cimitirelor parohiale.
Un asemenea cimitir a fost amenajat în partea de vest a bisericii comunei Stoicani, unde au fost centralizate osemintele a 100 de militari români și germani. Militarii români fuseseră combatanți în regimentele 22 și 27 Infanterie, 7 Călărași și 8 Artilerie Grea.
În primăvara anului 1944, când acțiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unitățile armatei sovietice au dezafectat cimitirul.
În ultimii ani, autoritățile locale au ridicat, pe locul fostului cimitir, un monument în memoria ostașilor români. Periodic, aici sunt organizate ceremonii festive de comemorare a militarilor români care au murit la datorie în al Doilea Război Mondial.
Evidența morților de război români, identificați nominal, înhumați în Cimitirul de onoare din comuna Stoicani (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români înhumați în satul Vărzărești, raionul Nisporeni, Rep. Moldova

 

 
În după-amiaza zilei de 8 iulie 1941, pe Valea Bucovățului, în zona grupării tactice de sud a Diviziei 35 Infanterie, trupele sovietice au contraatacat violent, obligând unitățile Regimentului 67 Infanterie să se retragă în dezordine.
Panica produsă a permis inamicului să pătrundă spre Dolna și să flancheze toată valea Bucovățului, acolo unde se găsea Regimentul 63 Artilerie. În lupta care a urmat, militarii români au dat dovadă de un eroism exemplar, luptând până la moarte și contribuind astfel decisiv la restabilirea frontului pe înălțimile situate la est de Șendreni și Vărzărești.
Supraviețuitorii acelor lupte au povestit că toată valea era presărată de trupuri neînsuflețite. Morții au fost încărcați în căruțe și duși pe Dealul Mândrului, în partea de est a satului Vărzărești, în apropierea Mânăstirii Vărzărești. Aici au fost înhumați, într-un cimitir de onoare, peste 170 militari români. Necropola a fost împrejmuită cu sârmă ghimpată, avea poartă de acces și o troiță de lemn.
După retragerea armatei române, la ordinul oficialităților sovietice, crucile din cimitir au fost smulse și transportate la Nisporeni, unde au fost folosite la pavarea cu scânduri a trotuarelor din această localitate. Mulți ani după aceea, terenul cimitirului a fost folosit ca pășune pentru animale.
În anul 1998, Societatea culturală „Ginta Latina“ - Filiala Sângeorz-Băi a reamenajat cimitirul, dar nu la nivelul exigențelor unui cimitir de onoare. Doisprezece ani mai târziu, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a finanțat lucrările de reconstrucție a necropolei, în forma sa actuală. Ceremonia de inaugurare a avut loc în data de 16 septembrie 2010, la eveniment participând oficialități din Republica Moldova și România.
Evidența morților de război români, identificați nominal, înhumați în Cimitirul de onoare din satul Vărzărești (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români înhumați în satul Micleușeni, raionul Strășeni, Republica Moldova

 
 
În perioada 22 iunie - 26 iulie 1941, în contextul ofensivei generale pe frontul Prutului, cu scopul eliberării Basarabiei și a nordului Bucovinei, Armata 4 română a acționat în partea sudică a masivului Cornești și în sudul Basarabiei.
În acest sector al frontului, în data de 8 iulie 1941, trupele sovietice au contraatacat violent în zona înălțimilor situate la nord de Micleușeni și de pădurea Răcătău, obligând subunitățile Regimentului 67 Infanterie să se retragă în dezordine câțiva kilometri. Panica produsă a permis inamicului să pătrundă spre Dolna și să flancheze toată valea Bucovățului. Prin intervenția energică a unor ofițeri superiori, precum colonelul Felix Cocinschi, frontul a fost restabilit pe înălțimile situate la est de Șendreni și Vărzărești.
Luptele dure din zona Dolna – Valea Bucovățului au obligat trupele române să se retragă dincolo de comuna Nisporeni, lăsând în urmă trupurile neînsuflețite ale camarazilor, pierderile cele mai mari fiind înregistrate în rândul militarilor din Regimentul 63 Artilerie. Cadavrele acestora au fost înhumate, de către sovietici, în gropi comune, după ce în prealabil li se luaseră hainele și actele pentru a nu mai putea fi identificați.
Atunci când și-au reocupat vechile poziții,  trupele române au exhumat rămășițele pământești ale acestora și le-au centralizat în Cimitirul eroilor din satul Micleușeni, amenajat  la intrarea din partea de est a localității, lângă șoseaua principală Huși-Chișinău. În acest cimitir, inaugurat în data de 17 iulie 1941, au fost înhumați, în morminte comune, peste 200 militari români, majoritatea neidentificați.
După retragerea armatei române din Basarabia, cimitirul a fost distrus de autoritățile sovietice. Totuși, comunitatea românească locală a marcat locul fostului cimitir, prin instalarea mai multor cruci creștine și a unui bloc de piatră inscripționat cu textul: „AICI SUNT ÎNHUMAȚI OSTAȚII ARMATEI ROMÂNE CĂ‚ZUȚI ÎN VARA 1941. VEȘNICĂ‚ FIE-LE POMENIREA“. În anul 2005, pe terenul fostului cimitir a fost amplasată o troiță, donată de Asociația „Ginta Latină“.
Cimitirul a fost reconstruit, în forma sa actuală, de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor; ceremonia de inaugurare a avut loc în data de 25 octombrie 2008.
Evidența morților de război români, identificați nominal, înhumați în Cimitirul de onoare din satul Micleușeni (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ȘI UCRAINA
Morții de război români de la Neculăieuca, Morozeni și Mana, din raionul Orhei 

 

 
În perioada 13-15 iulie 1941, în contextul luptelor purtate de Armata Română pentru eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, Divizia 5 Infanterie română s-au confruntat cu forțele sovietice din Corpul 2 Cavalerie, pe aliniamentul de front Seliște, Isacova, Mânăstirea Hirova (astăzi, satul Neculăieuca), Mana, Curchi și Cota 236.  
În vederea ocupării înălțimii împădurite situate la nord-est de localitățile Morozeni și Isacova, în dimineața zilei de 14 iulie 1941, subunitățile diviziei române menționate au atacat inamicul pe trei direcții, astfel: pe direcția Isacova-Seliștea, cu Regimentul 8 Dorobanți, pentru a pune stăpânire pe înălțimea cu pădurea Morozeni; pe direcția Mânăstirea Hirova, cu Regimentul 9 Dorobanți, pentru a curăți de elementele inamice pădurea de la sud-est de Morozeni și a ajunge în zona Hirova-Mana; pe Valea Mana, cu Regimentul 32 Dorobanți, pentru a pune stăpânire pe localitatea Isacova.
Luptele crâncene au ținut trei zile. Din cauza rezistenței îndârjite opuse de sovietici, care au contraatacat cu două regimente de cavalerie, sprijinite puternic de aviație, atacul subunităților Diviziei 5 Infanterie s-a desfășurat cu dificultate, în aceste încleștări pierzându-și viața peste 100 de militari români. Înălțimea cu Cota 246, din Pădurea Morozenilor, unde au căzut cei mai mulți dintre aceștia, mai păstrează și în prezent urme de tranșee și cazemate.
Bătrânii acestor locuri, copii fiind în timpul acelor sângeroase evenimente, își amintesc: „Prin ’40, ce mai era la noi, prin pădurile astea! Doamne ferește! La Morozeni, unde era via Mănăstirii Curchi, era, ia așa, o linie... acolo erau caii. I-o ucis în hudițele celea. Doamne, ce-a fost! Eu sunt chiar din Morozeni, casa noastră era chiar pe chisc și se vedea de sus, rușii băteau cu tunurile pe partea ceea, românii pe partea astalaltă. Era un râu între ei și, când trecea câte o boambă, sărea apa ceea că se făcea neagră”.
Până în anul 1943, mormintele militarilor români au fost împrăștiate pe coastele dealurilor și pe malurile diferitelor cursuri de apă din zonă sau în locuri precum „Fântâna cu salcâm Brașoveanu" și „Șesul Podul Cula“. În luna octombrie a aceluiași an, prin grija Așezământului Național „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, osemintele acestora au fost exhumate și centralizate în curțile bisericilor din satele Morozeni, Mana și Hirova (astăzi Neculăieuca).
Mormintele eroilor au fost păstrate de către comunitatea laică și ecleziastică locală. Meritul acestora este cu atât mai mare cu cât se știe că majoritatea cimitirelor de război românești, de la est de Prut, au fost desființate de către sovietici, după anul 1944. Însemnele de căpătâi au rămas pe locurile inițiale, fiind acoperite cu straturi succesive de var, pentru a se ascunde identitatea eroilor înhumați.
 În anul 2006, în cadrul parcelei eroilor din curtea bisericii satului Neculăieuca a fost instalată o troiță, donată de Fundația „România din Inima Mea”. Parcela a fost restaurată doi ani mai târziu, prin implicarea financiară a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Festivitatea de inaugurare au avut loc în data de 8 iunie 2008, cu prilejul Zilei Eroilor.
Evidența morților de război români identificați nominal, din al Doilea Război Mondial, centralizați la Neculăieuca, Morozeni și Mana (Republica Moldova), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.

 



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA
Cimitirul eroilor români din comuna Cania, raion Cantemir

 
 

În cadrul ofensivei generale angajate de trupele române pe frontul Prutului (perioada 2 iulie – 26 iulie 1941), pentru eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, Armata 4 română (având în compunere corpurile de armată 3, 5 și 11), comandată de generalul Nicolae Ciupercă, a acționat în vederea străpungerii liniei Prutului (la nord de localitatea Bohotin), organizării unor capete de pod și desfășurării unor acțiuni de apărare în sectorul sudic al frontului.
În acord cu această concepție strategică, Corpul 5 Armată (compus din diviziile 1 Gardă, 21 Infanterie și Brigada 7 Cavalerie) a primit misiunea de a realiza un cap de pod la est de Fălciu și de a dezvolta ofensiva spre Nistru.
Lupte deosebit de grele s-au dat, în perioada 4-8 iulie 1941, pentru ocuparea dealurilor Cania, Epureni și a satului Țiganca. Regimentul 6 Gardă „Mihai Viteazul”, susținut de Regimentul 24 Infanterie, a ocupat dealul Cania, iar regimentele 1/2 Vânători și 12 Dorobanți au obținut controlul asupra Dealului Epureni și a satului Țiganca. Drept răspuns, trupele sovietice au contraatacat, în perioada 8-14 iulie, cu unități de infanterie sprijinite de un bombardament masiv de artilerie. Ofensiva spre Nistru a fost reluată la 14 iulie.
Confruntările dintre cele două tabere beligerante au atins proporțiile unui măcel în rândul trupelor române, care au lăsat pe câmpul de luptă peste 2.000 de trupuri neînsuflețite. Și mai tragic este faptul că, de cele mai multe ori, nici nu se putea vorbi de trupuri umane, ci de rămășițe umane, imposibil de identificat. Pentru înhumarea numărului imens de cadavre, cele mai multe necognoscibile, au fost săpate gropi comune, de dimensiuni uriașe. La Cania, de pildă, morții au fost înhumați într-o groapă de aproximativ 100 m în lungime și 40 m în lățime.
În următorii doi ani, la marginea de nord a localității Țiganca și în comuna Cania au fost amenajate două cimitire de campanie, în care au fost centralizate osemintelor tuturor militarilor români morți la datorie în luptele din regiune.
Cimitirul eroilor din comuna Cania a fost amenajat, până la sfârșitul anului 1941, în cimitirul civil al comunei, între satele Epureni și Cania. Pe o suprafață dreptunghiulară (cu  o ușoară înclinare de la est la vest), de aproximativ 300 metri pătrați, împrejmuită cu gard de scânduri, au fost amenajate cinci gropi comune, dintre care una de mari dimensiuni (aproximativ 25 metri în lungime), în care fost depuse osemintele a 904  militari, precum și alte patru mai mici, în care au fost înhumați 12 ofițeri (câte 3-4 într-un mormânt). La căpătâiul mormintelor au fost instalate 40 cruci de lemn, dispuse de-a lungul gropii mari și în dreptul mormintelor mici. Accesul în cimitir se făcea printr-o poartă de lemn, cu acoperiș în două ape, pe care se înălțau trei cruci creștine.
Cei 916 militari înhumați la Cania, dintre care doar 117 identificați, luptaseră în regimentele 1/2 și 6 Vânători gardă (din Divizia 1 gardă), 11 și 12  dorobanți (Divizia 21 infanterie) și 30 Artilerie.
După război, pe fondul atitudinii ostile a regimului sovietic, față de tot ceea ce reprezenta însemn comemorativ românesc, cimitirul s-a deteriorat treptat.
După anul 1991, în contextul obținerii independenței de stat a Republicii Moldova, localnicii au acționat constant în vederea reabilitării memoriei ostașilor români morți în aceste locuri. Datorită acestui deschideri a fost posibilă ridicarea în cimitir a unei troițe de lemn (donație a cetățeanului american, de origine română, Grigore Caraza), care a fost sfințită în data de 5 iunie 2008.
Reconstrucția propriu-zisă a cimitirului s-a realizat în anul 2009, lucrările fiind finanțate de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, care a colaborat cu Parohia Bisericii Ortodoxe Române cu hramul „Toți Sfinții Români” din satul Cania (un cuvânt de laudă cuvenindu-i-se, în acest context, preotului paroh Vasile Burduja), firma constructoare fiind FPC „REVETAN“ SRL din Chișinău.
Inaugurarea Cimitirului eroilor români din comuna Cania a avut loc în data de 24 octombrie 2009, la ceremonia oficială asistând înalte oficialități din România și Republica Moldova, precum și un număr impresionant din rândul populației locale, o mulțime animată de sentimente de pioșenie față de soarta tragică a eroilor români și un prinos de recunoștință față de jertfa lor. Dumnezeu să-i odihnească!
Evidența morților de război români identificați nominal, din al Doilea Război Mondial, centralizați în Cimitirul civil din comuna Cania (Republica Moldova), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea
Lista morților de război.
 

Morminte și opere comemorative românești din Republica Moldova
 
Activitatea de protejarea a mormintelor și operelor comemorative de război românești din Republica Moldova se desfășoară în baza Legii 57/2013 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de razboi romanesti situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iasi la 3 martie 2012.

Troița din Dealul Epurenilor (cota 110)

 

 
A fost inaugurată pe data de 14 iulie 1943, în amintirea militarilor din Regimentul 12 Dorobanți Bârlad, căzuți în luptele din capul de pod de la Țiganca, în vara anului 1941. Troița era amplasată pe cea mai înaltă cotă din zona, aproape de locul în care a căzut comandantul acestui regiment, colonelul Nicolescu Gheorghe. A fost realizată din fondurile ofițerilor regimentului, la inițiativa unui comitet prezidat de lt. col. Petru Pavlov.
Terenul, de 3.150 m.p., pe suprafața căruia s-a ridicat această troiță, a fost donat de către doi săteni ai comunei Țiganca (jud. Cahul).
La amenajarea terenului și transportul materialelor a contribuit în mod benevol populația comunelor Cania și Țiganca. Ceea ce a rezultat în urma acestor eforturi colective era caracterizat de presa vremii drept o „capodoperă”. Într-adevăr, troița se înălța pe un soclu de beton, crucea ornamentală era făcută din fier, iar acoperișul avea plăci din aramă. Pe impunătorul monument erau aplicate patru plăci de marmură. Pe una dintre acestea era imprimată ziua de 8 iulie 1941 (dată la care Regimentului 12 Dorobanți a purtat cele mai grele lupte și a cucerit cea mai importantă cotă din zonă); a doua placă prezintă semnificația ridicării acestei troițe, iar a treia și a patra aveau înscrise numele ofițerilor și subofițerilor căzuți la datorie.
Troița a fost restaurată prin contribuția financiară a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, fiind dezvelită de către generalul locotenent Ion Oprișor și Viaceslav Ioniță, la 24 octombrie 2009. 
Slujba religioasă de sfințire a fost oficiată de către IPS Petru Păduraru – Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor –, asistat de un sobor de preoți.

Cimitirul eroilor români de la Țiganca

Luptele desfășurate în prima jumătate a lunii iulie 1941 în capul de pod de la ȚIGANCA sunt comparabile cu marile bătălii purtate de armata română în zonele Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
 


 
Din cauza pierderilor mari înregistrate pentru atingerea aliniamentului CANIA-STOIENEȘTI-ȚIGANCA în zonă au fost amenajate peste 25 de cimitire de campanie, la Țiganca fiind înhumați 1.020 de morți, în memoria cărora, în toamna lui 1941, a fost instalată o troiță.
Când, în vara anului 1944, acțiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor și însemnelor comemorative de război amenajate în întregul spațiu în care armata română a luptat în timpul Campaniei din Est.
Din cauza intervențiilor făcute asupra locului, inclusiv cu buldozerele, oasele celor căzuți pentru țară au fost purtate de șuvoaie și împrăștiate în toată valea.
Presa și numeroși reprezentanți ai societății civile au semnalat opiniei publice indiferența autorităților statului față de starea unor foste cimitire românești din Republica Moldova, Ucraina și Federația Rusă, în principal a celui de la ȚIGANCA.
Rudele celor căzuți, veteranii de război și, mai ales, puținii supraviețuitori ai luptelor desfășurate în sudul Basarabiei au făcut numeroase demersuri pentru cuvenita reparație adusă peste ani memoriei celor care și-au jertfit viața la doar câțiva kilometri de actuala frontieră de est a României.
Sub presiunea opiniei publice, au fost elaborate programe generoase, dar nici unul din acestea nu a depășit stadiul de proiect conjunctural.
Până în anul 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoștinței românești a fost o troiță instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de Asociația Culturală „România din Inima Mea“ din Bistrița-Năsăud și începerea demersurilor pentru realizarea unei mânăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și-a propus, încă de la înființarea sa în 2004, să reabiliteze cele mai importante locuri de înhumare ale eroilor români care au fost distruse după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul de Onoare de la Țiganca se impunea a fi reamenajat astfel încât să devină un loc de reculegere în memoria celor peste 71.000 de militari români căzuți în Campania din Est (iunie 1941 – august 1944).
În acest context, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a lansat – la data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor – proiectul reconstrucției acestui veritabil memorial.
Finanțarea lucrărilor s-a făcut integral din bugerul Oficiului, conform prevederilor Legii nr. 379/2003.
După elaborarea proiectelor tehnice și desfășurarea licitației internaționale, lucrările de reamenajare a cimitirului au început la 25 octombrie 2005, de Ziua Armatei României.
Reconstrucția cimitirului de Onoare Românesc de la Țiganca a constat în: împrejmuirea acestuia, reamenajarea celor 9 gropi comune, instalarea a 142 de însemne de căpătâi (cruci creștine), amplasarea a 11 plăci de marmură (pe 9 dintre ele fiind înscrise numele celor 830 de eroi români identificați), amenajarea peisagistică și a căilor de acces, montarea unei troițe, a unei porți monumentale tradiționale și a candelelor ce vor arde întru veșnica recunoștință a celor ce s-au sacrificat pentru Țară.
De Ziua Eroilor, la 1 iunie 2006, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirul de Onoare Românesc de la Țiganca, Republica Moldova, în care sunt înhumați 1020 eroi români căzuți în luptele din vara lui 1941. 
La ceremonia de inaugurare a primului cimitir românesc reconstruit de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor în străinătate au participat înalte oficialități, foști combatanți, veterani de război, urmași ai eroilor, pelerini veniți din România și locuitori din zonă. 
Din partea României a participat o delegație oficială condusă de Teodor Atanasiu - ministrul apărării naționale.
A fost de asemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S. Regele Mihai. 
Cei peste 2.000 de oameni prezenți pentru a cinsti memoria celor căzuți pentru țară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoți condus de I.P.S. Petru - Mitropolitul Basarabiei și P.S. dr. Casian - Episcopul Dunării de Jos. 
După oficierea serviciului divin, a avut loc depunerea de coroane din partea autorităților române și moldovene și o pomană creștinească pentru sufletele eroilor români căzuți la datorie. 
Atmosfera emoționantă din timpul ceremoniei și reacțiile participanților au confirmat necesitatea continuării, de către ONCE, a misiunii de cinstire a memoriei eroilor prin amenajarea și reabilitarea cimitirelor de onoare aflate în suferință.
Finalizarea de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a acestui proiect reprezintă o garanție a respectului autorităților de stat și a societății civile românești față de trecutul nostru istoric.

 

Monumentul eroilor din Taraclia
 

Lângă biserica din centrul localitații, a fost identificat un monument ridicat în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial, despre care nu existau nici un fel de referințe în baza arhivistică a Oficiului.
Cu o înălțime aproximativă de 2,50 m, monumentul surprinde prin starea de conservare neașteptat de bună.
Pe fața principală a monumentului este fixată o plachetă din bronz, reprezentând o cască romană și câteva stindarde. Dedesubtul plachetei este instalată o placă comemorativă cu următorul text: „Eroilor fiii Taracliei căzuți în războiul 1914-1918”.

Monumentul eroilor din Carahasani
 

În cimitirul eroilor din localitatea Carahasani, delegația ONCE a avut plăcuta surpriză să descopere prezența unui monument ctitorit prin eforturile financiare ale unui singur om, localnicul octogenar Victor Boian. Dintr-o pensie de numai 400 lei moldovenești (circa 30 $ USD) acesta a ridicat în toamna anului trecut un obelisc cu o înălțime de aproape 12 m.
Pe cele patru laturi ale monumentului sunt instalate plăci comemorative, din marmură neagră, pe care au fost inscripționate cuvinte ce amintesc faptul că aici au luptat și au fost înhumați militarii din: armata ucraineană a generalului Andrei Vlasov; Divizia 21 Infanterie română, comandată de generalul Polihron-Dumitrescu și Divizia 29 Infanterie germană, comandată de generalul Gheb.
Monumentul reprezintă singurul însemn al faptului că aici se găsește un cimitir de onoare. Se mai cunoaște faptul că eroii germani din acest cimitir au fost exhumați și transferați la Chișinău în cimitirul „Eternitatea“.
Trebuie menționat faptul că Oficiul intenționează să cofinanțeze lucrările de amenajare a acestui cimitir de onoare; iar aspectele tehnice ale viitoarei colaborări au fost convenite cu primarul Vladislav Cociu.

Cimitirul eroilor din Chișinău
 

Cimitirul eroilor din Chișinău a fost amenajat în perioada interbelică pentru a adăposti osemintele militarilor români, ruși, austrieci, cehi, francezi și polonezi căzuți în Primul Război Mondial. Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară – având 50 de trepte și 6 m lărgime – și un portal arhitectonic constituit din doi piloni, a cîte 10 metri înălțime, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. De forma unui poligon neregulat cu suprafața de 2,4 ha, cimitirul avea în centru o capelă î n stil bizantin vechi. În jurul acesteia au fost amenajate 6 parcele de morminte – cu 136 morminte (individuale și comune) în care au fost înhumați 202 eroi – și 2 cripte cu 572 eroi români și ruși neidentificați. Iată cum se prezenta situația pe naționalități a militarilor înhumați în acest cimitir: 431 români (66 în morminte, 365 la criptă), 234 ruși (27 în morminte, 207 la criptă), 29 austrieci, 39 cehi, 35 francezi și 6 polonezi. 
După anul 1941 aici au fost amenajate morminte și pentru 96 militari români căzuți în Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcționat până în anul 1959. În prezent pe locul fostului cimitir se mai păstrează doar construcția monumentală de la intrare, precum și fundația capelei, alături de alte edificii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial („Jumbo”) și, până nu demult, Institutul de Pulmonologie și Ftiziatrie „Chiril Draganiuc” (demolat la sfârșitul anului 2007).
În ultimii ani ONCE a început demersurile, cu autoritățile locale din Chișinău, pentru reconstrucția capelei-osuar, în memoria militarilor români și străini înhumați aici în ambele războaie mondiale.

Cimitirul eroilor români și germani din Fălești (raion Fălești)
 

Cimitirul eroilor din Tg. Fălești era situat la cca 500 m la ieșirea din N-V a comunei urbane Fălești, pe șoseaua națională Fălești-Bălți. A fost amenajat în perioada aprilie-mai 1943 – prin grija Așezământului Național Regina Maria pentru „Cultul Eroilor” –, după un plan întocmit de către Serviciul tehnic al județului Bălți. Se întindea pe o suprafață de 2.000 m. p. și includea două parcele de morminte individuale, în care au fost centralizate mormintele a 220 militari români și germani, aduși de pe teritoriul plășii Fălești. Între cele două parcele a fost ridicată o troiță din lemn de stejar.
Lucrările propriu-zise de amenajare a cimitirului au presupus: săparea gropilor pentru morminte; transportul, instalarea și inscripționarea (de către pictorul B. Fiman) crucilor de beton la morminte; bordurarea mormintelor, nivelarea cu pământ a diferenței de nivel între morminte; amenajarea unei alei centrale (50/4 m) cu fundație de piatră de granit.
Toate materialele necesare au fost furnizate de către autoritățile comunale din Fălești, conform ordinelor și instrucțiunilor date de către prefectul de Bălți, D. Stegărescu. Au fost folosiți, ca mână de lucru, premilitarii puși la dispoziție de către Pretura Plășii Fălești.
La festivitățile prilejuite de inaugurarea oficială a șoselei naționale Fălești-Bălți, (programată pe data de 30.05.1943), prima vizită făcută de invitații speciali – printre ei numărându-se generalii Pantazie și Stavrat, precum și guvernatorul Basarabiei, respectiv ministrul de Interne – a fost făcută la acest cimitir.
Cimitirul nu se mai păstrează în prezent, pe locul respectiv fiind construită clădirea unei școli (Școala Rusă). Este lăudabilă însă intenția autorităților locale de a amenaja aici un loc de comemorare.

Cimitirul eroilor români din localitatea Novaci (raion Călărași, R. Moldova )

Cimitir amplasat în câmp, la punctul numit Chirca, în dreptul șoselei Călărași-Vălcineț. A fost amenajat în vara anului 1941, pe o suprafață de 61 m.p. și cuprindea 20 de morminte (unul individual și 19 gropi comune), în care au fost înhumați 47 militari români (17 identificați și 30 neidentificați) din Regimentul 55 Infanterie, morți în ziua de 8 iulie 1941. La mormintele acestora au fost instalate 4 cruci din beton. Cimitirul era împrejmuit cu gard de scândură și, potrivit documentelor de arhivă, era „rău îngrijit“.

Cimitirul Eroilor din Sociteni (fostă Prisaca), Raionul Ialoveni 
 

Cimitirul a fost amenajat în luna august a anului 1942, la marginea satului Prisaca (localitate situată la 6 km vest de orașul Ialoveni). Aici au fost î nhumați 20 de militari, aparținând Regimentului 25 Infanterie, căzuți în luptă , în ziua de 17 iulie 1941. Lucrările de construcție au durat cinci zile și s-au efectuat – prin grija Consiliului Parohial al comunei – de către sătenii din plasa Ialoveni, care au furnizat materiale de construcție, mână de lucru și bani.
Cimitirul este inclus, ca parcelă militară distinctă, în cimitirul civil al satului Sociteni. Este organizat pe două rînduri a câte 10 morminte fiecare. Se mai păstrează crucile tip campanie, iar în fața parcelei este instalată o troiță cu înălțimea de aproximativ 3 m. Starea relativ bună a cimitirului se datorează, în primul rând, primarului Nicolae Bogos, care s-a preocupat încă din tinerețe de îngrijirea lui.
Ca și la Carahasani, Oficiul intenționează să se implice în cofinanțarea lurcărilor de reabilitare a acestui cimitir.

Cimitirul Eroilor „General Dragalina” din Tighina
 

Cimitirul este situat în microraionul Solnecinîi, la intrarea în orașul Tighina (dinspre Chișinău), în spatele magazinului „Praga”, la intersecția străzilor Ermakov și Kosmodemianskaia. Primele mențiuni documentare despre acest cimitir datează din anul 1920. La acea dată era menționat sub numele de Cimitirul Eroilor din suburbia Borisovka, fiind amplasat în vecinătatea cimitirului civil. În acest cimitir au fost înhumați, în anii Primului Război Mondial, foști prizonieri de război români din armata austro-ungară decedați în detenție. Numărul acestora era de 159 militari (2 identificați, 157 neidentificați). Mormintele acestora, probabil comune, erau grupate pe două rânduri, la intrarea în cimitir, de-o parte și de alta a aleii principale. 
În Al Doilea Război Mondial, aici au fost înhumați atât militari români căzuți în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, cât și răniți morți în spitalele de campanie. Alături de ei și-au găsit locul de veci și un număr de prizonieri sovietici capturați de Armata Română. În evidențele numerice și nominale din perioada octombrie-noiembrie 1942 se menționează că în Cimitirul Eroilor „General Dragalina” se aflau 365 morminte, și anume: 338 morminte de militari români (324 identificați, 14 neidentificați), 14 morminte civile și 13 morminte de prizonieri sovietici. Militarii români au fost înhumați în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942 și au aparținut unor regimente de dorobanți (numerele: 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27, 37), infanterie (3, 7, 17, 24, 27, 37, 39) și vânători (1, 3, 6, 8); o parte din aceștia (45 eroi) proveneau din două spitale de campanie situate în oraș.
În prezent autoritățile din Tighina au construit pe locul fostului cimitir românesc un memorial dedicat ostașilor de diferite naționalități. Pentru cei români au fost instalate – pe o latură special rezervată – un număr de 33 de cruci, în fața cărora a fost fixată, la nivelul solului, o placă comemorativă (în limbile. rusă și română) cu textul „Ofițerilor și soldaților români căzuți și decedați în orașul Bender în anii 1941-1944, înmormântați în acest cimitir”.

 

Monumentul eroilor români din Vărvăreuca (Raion Florești)  
 

Troiță maramureșeană, dezvelită în data de 25.10.2008, ridicată pe înălțimea „Borțoasa“, în fața muzeului „Memoria“ – amenajat, în anul 2000, de către domnul Victor Țibrigan în locuița persoanală și dedicat ostașilor români căzuți în prima și a doua conflagrație mondială pe raza localității Vărvăreuca – prin grija domnului Victor Țibrigan, cu sprijinul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și al Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 
Pe aceste locuri, în perioada 14-18 iulie 1941, trupele române și germane au purtat lupte sângeroase, cu mari pierderi umane. Cea mai mare parte a militarilor căzuți au fost înhumați în Cimitirul eroilor din Florești și în cimitirul localității Vărvăreuca (ambele au fost distruse după război de către autoritățile sovietice).

Top