Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VIII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 15.05 – 15.11.2019 Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!” CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE
    citeste...
  • Stire noua

    LOCURI DE GLORIE. MORMINTELE MARELUI RĂZBOI
    citeste...
  • Stire actuala

    Concurs
    citeste...

 

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Vărzăreşti, raionul Nisporeni, Rep. Moldova

 

 
În după-amiaza zilei de 8 iulie 1941, pe Valea Bucovăţului, în zona grupării tactice de sud a Diviziei 35 Infanterie, trupele sovietice au contraatacat violent, obligând unităţile Regimentului 67 Infanterie să se retragă în dezordine.
Panica produsă a permis inamicului să pătrundă spre Dolna şi să flancheze toată valea Bucovăţului, acolo unde se găsea Regimentul 63 Artilerie. În lupta care a urmat, militarii români au dat dovadă de un eroism exemplar, luptând până la moarte şi contribuind astfel decisiv la restabilirea frontului pe înălţimile situate la est de Şendreni şi Vărzăreşti.
Supravieţuitorii acelor lupte au povestit că toată valea era presărată de trupuri neînsufleţite. Morţii au fost încărcaţi în căruţe şi duşi pe Dealul Mândrului, în partea de est a satului Vărzăreşti, în apropierea Mânăstirii Vărzăreşti. Aici au fost înhumaţi, într-un cimitir de onoare, peste 170 militari români. Necropola a fost împrejmuită cu sârmă ghimpată, avea poartă de acces şi o troiţă de lemn.
După retragerea armatei române, la ordinul oficialităţilor sovietice, crucile din cimitir au fost smulse şi transportate la Nisporeni, unde au fost folosite la pavarea cu scânduri a trotuarelor din această localitate. Mulţi ani după aceea, terenul cimitirului a fost folosit ca păşune pentru animale.
În anul 1998, Societatea culturală „Ginta Latina“ - Filiala Sângeorz-Băi a reamenajat cimitirul, dar nu la nivelul exigenţelor unui cimitir de onoare. Doisprezece ani mai târziu, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a finanţat lucrările de reconstrucţie a necropolei, în forma sa actuală. Ceremonia de inaugurare a avut loc în data de 16 septembrie 2010, la eveniment participând oficialităţi din Republica Moldova şi România.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul de onoare din satul Vărzăreşti (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Micleuşeni, raionul Străşeni, Republica Moldova

 
 
În perioada 22 iunie - 26 iulie 1941, în contextul ofensivei generale pe frontul Prutului, cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Armata 4 română a acţionat în partea sudică a masivului Corneşti şi în sudul Basarabiei.
În acest sector al frontului, în data de 8 iulie 1941, trupele sovietice au contraatacat violent în zona înălţimilor situate la nord de Micleuşeni şi de pădurea Răcătău, obligând subunităţile Regimentului 67 Infanterie să se retragă în dezordine câţiva kilometri. Panica produsă a permis inamicului să pătrundă spre Dolna şi să flancheze toată valea Bucovăţului. Prin intervenţia energică a unor ofiţeri superiori, precum colonelul Felix Cocinschi, frontul a fost restabilit pe înălţimile situate la est de Şendreni şi Vărzăreşti.
Luptele dure din zona Dolna – Valea Bucovăţului au obligat trupele române să se retragă dincolo de comuna Nisporeni, lăsând în urmă trupurile neînsufleţite ale camarazilor, pierderile cele mai mari fiind înregistrate în rândul militarilor din Regimentul 63 Artilerie. Cadavrele acestora au fost înhumate, de către sovietici, în gropi comune, după ce în prealabil li se luaseră hainele şi actele pentru a nu mai putea fi identificaţi.
Atunci când şi-au reocupat vechile poziţii,  trupele române au exhumat rămăşiţele pământeşti ale acestora şi le-au centralizat în Cimitirul eroilor din satul Micleuşeni, amenajat  la intrarea din partea de est a localităţii, lângă şoseaua principală Huşi-Chişinău. În acest cimitir, inaugurat în data de 17 iulie 1941, au fost înhumaţi, în morminte comune, peste 200 militari români, majoritatea neidentificaţi.
După retragerea armatei române din Basarabia, cimitirul a fost distrus de autorităţile sovietice. Totuşi, comunitatea românească locală a marcat locul fostului cimitir, prin instalarea mai multor cruci creştine şi a unui bloc de piatră inscripţionat cu textul: „AICI SUNT ÎNHUMAŢI OSTAŢII ARMATEI ROMÂNE CĂZUŢI ÎN VARA 1941. VEŞNICĂ FIE-LE POMENIREA“. În anul 2005, pe terenul fostului cimitir a fost amplasată o troiţă, donată de Asociaţia „Ginta Latină“.
Cimitirul a fost reconstruit, în forma sa actuală, de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor; ceremonia de inaugurare a avut loc în data de 25 octombrie 2008.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul de onoare din satul Micleuşeni (Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români de la Neculăieuca, Morozeni şi Mana, din raionul Orhei 

 

 
În perioada 13-15 iulie 1941, în contextul luptelor purtate de Armata Română pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Divizia 5 Infanterie română s-au confruntat cu forţele sovietice din Corpul 2 Cavalerie, pe aliniamentul de front Selişte, Isacova, Mânăstirea Hirova (astăzi, satul Neculăieuca), Mana, Curchi şi Cota 236.  
În vederea ocupării înălţimii împădurite situate la nord-est de localităţile Morozeni şi Isacova, în dimineaţa zilei de 14 iulie 1941, subunităţile diviziei române menţionate au atacat inamicul pe trei direcţii, astfel: pe direcţia Isacova-Seliştea, cu Regimentul 8 Dorobanţi, pentru a pune stăpânire pe înălţimea cu pădurea Morozeni; pe direcţia Mânăstirea Hirova, cu Regimentul 9 Dorobanţi, pentru a curăţi de elementele inamice pădurea de la sud-est de Morozeni şi a ajunge în zona Hirova-Mana; pe Valea Mana, cu Regimentul 32 Dorobanţi, pentru a pune stăpânire pe localitatea Isacova.
Luptele crâncene au ţinut trei zile. Din cauza rezistenţei îndârjite opuse de sovietici, care au contraatacat cu două regimente de cavalerie, sprijinite puternic de aviaţie, atacul subunităţilor Diviziei 5 Infanterie s-a desfăşurat cu dificultate, în aceste încleştări pierzându-şi viaţa peste 100 de militari români. Înălţimea cu Cota 246, din Pădurea Morozenilor, unde au căzut cei mai mulţi dintre aceştia, mai păstrează şi în prezent urme de tranşee şi cazemate.
Bătrânii acestor locuri, copii fiind în timpul acelor sângeroase evenimente, îşi amintesc: „Prin ’40, ce mai era la noi, prin pădurile astea! Doamne fereşte! La Morozeni, unde era via Mănăstirii Curchi, era, ia aşa, o linie... acolo erau caii. I-o ucis în hudiţele celea. Doamne, ce-a fost! Eu sunt chiar din Morozeni, casa noastră era chiar pe chisc şi se vedea de sus, ruşii băteau cu tunurile pe partea ceea, românii pe partea astalaltă. Era un râu între ei şi, când trecea câte o boambă, sărea apa ceea că se făcea neagră”.
Până în anul 1943, mormintele militarilor români au fost împrăştiate pe coastele dealurilor şi pe malurile diferitelor cursuri de apă din zonă sau în locuri precum „Fântâna cu salcâm Braşoveanu" şi „Şesul Podul Cula“. În luna octombrie a aceluiaşi an, prin grija Aşezământului Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, osemintele acestora au fost exhumate şi centralizate în curţile bisericilor din satele Morozeni, Mana şi Hirova (astăzi Neculăieuca).
Mormintele eroilor au fost păstrate de către comunitatea laică şi ecleziastică locală. Meritul acestora este cu atât mai mare cu cât se ştie că majoritatea cimitirelor de război româneşti, de la est de Prut, au fost desfiinţate de către sovietici, după anul 1944. Însemnele de căpătâi au rămas pe locurile iniţiale, fiind acoperite cu straturi succesive de var, pentru a se ascunde identitatea eroilor înhumaţi.
 În anul 2006, în cadrul parcelei eroilor din curtea bisericii satului Neculăieuca a fost instalată o troiţă, donată de Fundaţia „România din Inima Mea”. Parcela a fost restaurată doi ani mai târziu, prin implicarea financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Festivitatea de inaugurare au avut loc în data de 8 iunie 2008, cu prilejul Zilei Eroilor.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din al Doilea Război Mondial, centralizaţi la Neculăieuca, Morozeni şi Mana (Republica Moldova), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

 



PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA
Cimitirul eroilor români din comuna Cania, raion Cantemir

 
 

În cadrul ofensivei generale angajate de trupele române pe frontul Prutului (perioada 2 iulie – 26 iulie 1941), pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Armata 4 română (având în compunere corpurile de armată 3, 5 şi 11), comandată de generalul Nicolae Ciupercă, a acţionat în vederea străpungerii liniei Prutului (la nord de localitatea Bohotin), organizării unor capete de pod şi desfăşurării unor acţiuni de apărare în sectorul sudic al frontului.
În acord cu această concepţie strategică, Corpul 5 Armată (compus din diviziile 1 Gardă, 21 Infanterie şi Brigada 7 Cavalerie) a primit misiunea de a realiza un cap de pod la est de Fălciu şi de a dezvolta ofensiva spre Nistru.
Lupte deosebit de grele s-au dat, în perioada 4-8 iulie 1941, pentru ocuparea dealurilor Cania, Epureni şi a satului Ţiganca. Regimentul 6 Gardă „Mihai Viteazul”, susţinut de Regimentul 24 Infanterie, a ocupat dealul Cania, iar regimentele 1/2 Vânători şi 12 Dorobanţi au obţinut controlul asupra Dealului Epureni şi a satului Ţiganca. Drept răspuns, trupele sovietice au contraatacat, în perioada 8-14 iulie, cu unităţi de infanterie sprijinite de un bombardament masiv de artilerie. Ofensiva spre Nistru a fost reluată la 14 iulie.
Confruntările dintre cele două tabere beligerante au atins proporţiile unui măcel în rândul trupelor române, care au lăsat pe câmpul de luptă peste 2.000 de trupuri neînsufleţite. Şi mai tragic este faptul că, de cele mai multe ori, nici nu se putea vorbi de trupuri umane, ci de rămăşiţe umane, imposibil de identificat. Pentru înhumarea numărului imens de cadavre, cele mai multe necognoscibile, au fost săpate gropi comune, de dimensiuni uriaşe. La Cania, de pildă, morţii au fost înhumaţi într-o groapă de aproximativ 100 m în lungime şi 40 m în lăţime.
În următorii doi ani, la marginea de nord a localităţii Ţiganca şi în comuna Cania au fost amenajate două cimitire de campanie, în care au fost centralizate osemintelor tuturor militarilor români morţi la datorie în luptele din regiune.
Cimitirul eroilor din comuna Cania a fost amenajat, până la sfârşitul anului 1941, în cimitirul civil al comunei, între satele Epureni şi Cania. Pe o suprafaţă dreptunghiulară (cu  o uşoară înclinare de la est la vest), de aproximativ 300 metri pătraţi, împrejmuită cu gard de scânduri, au fost amenajate cinci gropi comune, dintre care una de mari dimensiuni (aproximativ 25 metri în lungime), în care fost depuse osemintele a 904  militari, precum şi alte patru mai mici, în care au fost înhumaţi 12 ofiţeri (câte 3-4 într-un mormânt). La căpătâiul mormintelor au fost instalate 40 cruci de lemn, dispuse de-a lungul gropii mari şi în dreptul mormintelor mici. Accesul în cimitir se făcea printr-o poartă de lemn, cu acoperiş în două ape, pe care se înălţau trei cruci creştine.
Cei 916 militari înhumaţi la Cania, dintre care doar 117 identificaţi, luptaseră în regimentele 1/2 şi 6 Vânători gardă (din Divizia 1 gardă), 11 şi 12  dorobanţi (Divizia 21 infanterie) şi 30 Artilerie.
După război, pe fondul atitudinii ostile a regimului sovietic, faţă de tot ceea ce reprezenta însemn comemorativ românesc, cimitirul s-a deteriorat treptat.
După anul 1991, în contextul obţinerii independenţei de stat a Republicii Moldova, localnicii au acţionat constant în vederea reabilitării memoriei ostaşilor români morţi în aceste locuri. Datorită acestui deschideri a fost posibilă ridicarea în cimitir a unei troiţe de lemn (donaţie a cetăţeanului american, de origine română, Grigore Caraza), care a fost sfinţită în data de 5 iunie 2008.
Reconstrucţia propriu-zisă a cimitirului s-a realizat în anul 2009, lucrările fiind finanţate de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, care a colaborat cu Parohia Bisericii Ortodoxe Române cu hramul „Toţi Sfinţii Români” din satul Cania (un cuvânt de laudă cuvenindu-i-se, în acest context, preotului paroh Vasile Burduja), firma constructoare fiind FPC „REVETAN“ SRL din Chişinău.
Inaugurarea Cimitirului eroilor români din comuna Cania a avut loc în data de 24 octombrie 2009, la ceremonia oficială asistând înalte oficialităţi din România şi Republica Moldova, precum şi un număr impresionant din rândul populaţiei locale, o mulţime animată de sentimente de pioşenie faţă de soarta tragică a eroilor români şi un prinos de recunoştinţă faţă de jertfa lor. Dumnezeu să-i odihnească!
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din al Doilea Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul civil din comuna Cania (Republica Moldova), poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea
Lista morţilor de război.
 

Morminte şi opere comemorative româneşti din Republica Moldova
 
Activitatea de protejarea a mormintelor şi operelor comemorative de război româneşti din Republica Moldova se desfăşoară în baza Legii 57/2013 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de razboi romanesti situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iasi la 3 martie 2012.

Troiţa din Dealul Epurenilor (cota 110)

 

 
A fost inaugurată pe data de 14 iulie 1943, în amintirea militarilor din Regimentul 12 Dorobanţi Bârlad, căzuţi în luptele din capul de pod de la Ţiganca, în vara anului 1941. Troiţa era amplasată pe cea mai înaltă cotă din zona, aproape de locul în care a căzut comandantul acestui regiment, colonelul Nicolescu Gheorghe. A fost realizată din fondurile ofiţerilor regimentului, la iniţiativa unui comitet prezidat de lt. col. Petru Pavlov.
Terenul, de 3.150 m.p., pe suprafaţa căruia s-a ridicat această troiţă, a fost donat de către doi săteni ai comunei Ţiganca (jud. Cahul).
La amenajarea terenului şi transportul materialelor a contribuit în mod benevol populaţia comunelor Cania şi Ţiganca. Ceea ce a rezultat în urma acestor eforturi colective era caracterizat de presa vremii drept o „capodoperă”. Într-adevăr, troiţa se înălţa pe un soclu de beton, crucea ornamentală era făcută din fier, iar acoperişul avea plăci din aramă. Pe impunătorul monument erau aplicate patru plăci de marmură. Pe una dintre acestea era imprimată ziua de 8 iulie 1941 (dată la care Regimentului 12 Dorobanţi a purtat cele mai grele lupte şi a cucerit cea mai importantă cotă din zonă); a doua placă prezintă semnificaţia ridicării acestei troiţe, iar a treia şi a patra aveau înscrise numele ofiţerilor şi subofiţerilor căzuţi la datorie.
Troiţa a fost restaurată prin contribuţia financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, fiind dezvelită de către generalul locotenent Ion Oprişor şi Viaceslav Ioniţă, la 24 octombrie 2009. 
Slujba religioasă de sfinţire a fost oficiată de către IPS Petru Păduraru – Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor –, asistat de un sobor de preoţi.

Cimitirul eroilor români de la Ţiganca

Luptele desfăşurate în prima jumătate a lunii iulie 1941 în capul de pod de la ŢIGANCA sunt comparabile cu marile bătălii purtate de armata română în zonele Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
 


 
Din cauza pierderilor mari înregistrate pentru atingerea aliniamentului CANIA-STOIENEŞTI-ŢIGANCA în zonă au fost amenajate peste 25 de cimitire de campanie, la Ţiganca fiind înhumaţi 1.020 de morţi, în memoria cărora, în toamna lui 1941, a fost instalată o troiţă.
Când, în vara anului 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor şi însemnelor comemorative de război amenajate în întregul spaţiu în care armata română a luptat în timpul Campaniei din Est.
Din cauza intervenţiilor făcute asupra locului, inclusiv cu buldozerele, oasele celor căzuţi pentru ţară au fost purtate de şuvoaie şi împrăştiate în toată valea.
Presa şi numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile au semnalat opiniei publice indiferenţa autorităţilor statului faţă de starea unor foste cimitire româneşti din Republica Moldova, Ucraina şi Federaţia Rusă, în principal a celui de la ŢIGANCA.
Rudele celor căzuţi, veteranii de război şi, mai ales, puţinii supravieţuitori ai luptelor desfăşurate în sudul Basarabiei au făcut numeroase demersuri pentru cuvenita reparaţie adusă peste ani memoriei celor care şi-au jertfit viaţa la doar câţiva kilometri de actuala frontieră de est a României.
Sub presiunea opiniei publice, au fost elaborate programe generoase, dar nici unul din acestea nu a depăşit stadiul de proiect conjunctural.
Până în anul 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoştinţei româneşti a fost o troiţă instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de Asociaţia Culturală „România din Inima Mea“ din Bistriţa-Năsăud şi începerea demersurilor pentru realizarea unei mânăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi-a propus, încă de la înfiinţarea sa în 2004, să reabiliteze cele mai importante locuri de înhumare ale eroilor români care au fost distruse după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul de Onoare de la Ţiganca se impunea a fi reamenajat astfel încât să devină un loc de reculegere în memoria celor peste 71.000 de militari români căzuţi în Campania din Est (iunie 1941 – august 1944).
În acest context, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a lansat – la data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor – proiectul reconstrucţiei acestui veritabil memorial.
Finanţarea lucrărilor s-a făcut integral din bugerul Oficiului, conform prevederilor Legii nr. 379/2003.
După elaborarea proiectelor tehnice şi desfăşurarea licitaţiei internaţionale, lucrările de reamenajare a cimitirului au început la 25 octombrie 2005, de Ziua Armatei României.
Reconstrucţia cimitirului de Onoare Românesc de la Ţiganca a constat în: împrejmuirea acestuia, reamenajarea celor 9 gropi comune, instalarea a 142 de însemne de căpătâi (cruci creştine), amplasarea a 11 plăci de marmură (pe 9 dintre ele fiind înscrise numele celor 830 de eroi români identificaţi), amenajarea peisagistică şi a căilor de acces, montarea unei troiţe, a unei porţi monumentale tradiţionale şi a candelelor ce vor arde întru veşnica recunoştinţă a celor ce s-au sacrificat pentru Ţară.
De Ziua Eroilor, la 1 iunie 2006, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirul de Onoare Românesc de la Ţiganca, Republica Moldova, în care sunt înhumaţi 1020 eroi români căzuţi în luptele din vara lui 1941. 
La ceremonia de inaugurare a primului cimitir românesc reconstruit de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în străinătate au participat înalte oficialităţi, foşti combatanţi, veterani de război, urmaşi ai eroilor, pelerini veniţi din România şi locuitori din zonă. 
Din partea României a participat o delegaţie oficială condusă de Teodor Atanasiu - ministrul apărării naţionale.
A fost de asemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S. Regele Mihai. 
Cei peste 2.000 de oameni prezenţi pentru a cinsti memoria celor căzuţi pentru ţară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi condus de I.P.S. Petru - Mitropolitul Basarabiei şi P.S. dr. Casian - Episcopul Dunării de Jos. 
După oficierea serviciului divin, a avut loc depunerea de coroane din partea autorităţilor române şi moldovene şi o pomană creştinească pentru sufletele eroilor români căzuţi la datorie. 
Atmosfera emoţionantă din timpul ceremoniei şi reacţiile participanţilor au confirmat necesitatea continuării, de către ONCE, a misiunii de cinstire a memoriei eroilor prin amenajarea şi reabilitarea cimitirelor de onoare aflate în suferinţă.
Finalizarea de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a acestui proiect reprezintă o garanţie a respectului autorităţilor de stat şi a societăţii civile româneşti faţă de trecutul nostru istoric.

 

Monumentul eroilor din Taraclia
 

Lângă biserica din centrul localitaţii, a fost identificat un monument ridicat în memoria eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial, despre care nu existau nici un fel de referinţe în baza arhivistică a Oficiului.
Cu o înălţime aproximativă de 2,50 m, monumentul surprinde prin starea de conservare neaşteptat de bună.
Pe faţa principală a monumentului este fixată o plachetă din bronz, reprezentând o cască romană şi câteva stindarde. Dedesubtul plachetei este instalată o placă comemorativă cu următorul text: „Eroilor fiii Taracliei căzuţi în războiul 1914-1918”.

Monumentul eroilor din Carahasani
 

În cimitirul eroilor din localitatea Carahasani, delegaţia ONCE a avut plăcuta surpriză să descopere prezenţa unui monument ctitorit prin eforturile financiare ale unui singur om, localnicul octogenar Victor Boian. Dintr-o pensie de numai 400 lei moldoveneşti (circa 30 $ USD) acesta a ridicat în toamna anului trecut un obelisc cu o înălţime de aproape 12 m.
Pe cele patru laturi ale monumentului sunt instalate plăci comemorative, din marmură neagră, pe care au fost inscripţionate cuvinte ce amintesc faptul că aici au luptat şi au fost înhumaţi militarii din: armata ucraineană a generalului Andrei Vlasov; Divizia 21 Infanterie română, comandată de generalul Polihron-Dumitrescu şi Divizia 29 Infanterie germană, comandată de generalul Gheb.
Monumentul reprezintă singurul însemn al faptului că aici se găseşte un cimitir de onoare. Se mai cunoaşte faptul că eroii germani din acest cimitir au fost exhumaţi şi transferaţi la Chişinău în cimitirul „Eternitatea“.
Trebuie menţionat faptul că Oficiul intenţionează să cofinanţeze lucrările de amenajare a acestui cimitir de onoare; iar aspectele tehnice ale viitoarei colaborări au fost convenite cu primarul Vladislav Cociu.

Cimitirul eroilor din Chişinău
 

Cimitirul eroilor din Chişinău a fost amenajat în perioada interbelică pentru a adăposti osemintele militarilor români, ruşi, austrieci, cehi, francezi şi polonezi căzuţi în Primul Război Mondial. Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară – având 50 de trepte şi 6 m lărgime – şi un portal arhitectonic constituit din doi piloni, a cîte 10 metri înălţime, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. De forma unui poligon neregulat cu suprafaţa de 2,4 ha, cimitirul avea în centru o capelă î n stil bizantin vechi. În jurul acesteia au fost amenajate 6 parcele de morminte – cu 136 morminte (individuale şi comune) în care au fost înhumaţi 202 eroi – şi 2 cripte cu 572 eroi români şi ruşi neidentificaţi. Iată cum se prezenta situaţia pe naţionalităţi a militarilor înhumaţi în acest cimitir: 431 români (66 în morminte, 365 la criptă), 234 ruşi (27 în morminte, 207 la criptă), 29 austrieci, 39 cehi, 35 francezi şi 6 polonezi. 
După anul 1941 aici au fost amenajate morminte şi pentru 96 militari români căzuţi în Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcţionat până în anul 1959. În prezent pe locul fostului cimitir se mai păstrează doar construcţia monumentală de la intrare, precum şi fundaţia capelei, alături de alte edificii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial („Jumbo”) şi, până nu demult, Institutul de Pulmonologie şi Ftiziatrie „Chiril Draganiuc” (demolat la sfârşitul anului 2007).
În ultimii ani ONCE a început demersurile, cu autorităţile locale din Chişinău, pentru reconstrucţia capelei-osuar, în memoria militarilor români şi străini înhumaţi aici în ambele războaie mondiale.

Cimitirul eroilor români şi germani din Făleşti (raion Făleşti)
 

Cimitirul eroilor din Tg. Făleşti era situat la cca 500 m la ieşirea din N-V a comunei urbane Făleşti, pe şoseaua naţională Făleşti-Bălţi. A fost amenajat în perioada aprilie-mai 1943 – prin grija Aşezământului Naţional Regina Maria pentru „Cultul Eroilor” –, după un plan întocmit de către Serviciul tehnic al judeţului Bălţi. Se întindea pe o suprafaţă de 2.000 m. p. şi includea două parcele de morminte individuale, în care au fost centralizate mormintele a 220 militari români şi germani, aduşi de pe teritoriul plăşii Făleşti. Între cele două parcele a fost ridicată o troiţă din lemn de stejar.
Lucrările propriu-zise de amenajare a cimitirului au presupus: săparea gropilor pentru morminte; transportul, instalarea şi inscripţionarea (de către pictorul B. Fiman) crucilor de beton la morminte; bordurarea mormintelor, nivelarea cu pământ a diferenţei de nivel între morminte; amenajarea unei alei centrale (50/4 m) cu fundaţie de piatră de granit.
Toate materialele necesare au fost furnizate de către autorităţile comunale din Făleşti, conform ordinelor şi instrucţiunilor date de către prefectul de Bălţi, D. Stegărescu. Au fost folosiţi, ca mână de lucru, premilitarii puşi la dispoziţie de către Pretura Plăşii Făleşti.
La festivităţile prilejuite de inaugurarea oficială a şoselei naţionale Făleşti-Bălţi, (programată pe data de 30.05.1943), prima vizită făcută de invitaţii speciali – printre ei numărându-se generalii Pantazie şi Stavrat, precum şi guvernatorul Basarabiei, respectiv ministrul de Interne – a fost făcută la acest cimitir.
Cimitirul nu se mai păstrează în prezent, pe locul respectiv fiind construită clădirea unei şcoli (Şcoala Rusă). Este lăudabilă însă intenţia autorităţilor locale de a amenaja aici un loc de comemorare.

Cimitirul eroilor români din localitatea Novaci (raion Călăraşi, R. Moldova )

Cimitir amplasat în câmp, la punctul numit Chirca, în dreptul şoselei Călăraşi-Vălcineţ. A fost amenajat în vara anului 1941, pe o suprafaţă de 61 m.p. şi cuprindea 20 de morminte (unul individual şi 19 gropi comune), în care au fost înhumaţi 47 militari români (17 identificaţi şi 30 neidentificaţi) din Regimentul 55 Infanterie, morţi în ziua de 8 iulie 1941. La mormintele acestora au fost instalate 4 cruci din beton. Cimitirul era împrejmuit cu gard de scândură şi, potrivit documentelor de arhivă, era „rău îngrijit“.

Cimitirul Eroilor din Sociteni (fostă Prisaca), Raionul Ialoveni 
 

Cimitirul a fost amenajat în luna august a anului 1942, la marginea satului Prisaca (localitate situată la 6 km vest de oraşul Ialoveni). Aici au fost î nhumaţi 20 de militari, aparţinând Regimentului 25 Infanterie, căzuţi în luptă , în ziua de 17 iulie 1941. Lucrările de construcţie au durat cinci zile şi s-au efectuat – prin grija Consiliului Parohial al comunei – de către sătenii din plasa Ialoveni, care au furnizat materiale de construcţie, mână de lucru şi bani.
Cimitirul este inclus, ca parcelă militară distinctă, în cimitirul civil al satului Sociteni. Este organizat pe două rînduri a câte 10 morminte fiecare. Se mai păstrează crucile tip campanie, iar în faţa parcelei este instalată o troiţă cu înălţimea de aproximativ 3 m. Starea relativ bună a cimitirului se datorează, în primul rând, primarului Nicolae Bogos, care s-a preocupat încă din tinereţe de îngrijirea lui.
Ca şi la Carahasani, Oficiul intenţionează să se implice în cofinanţarea lurcărilor de reabilitare a acestui cimitir.

Cimitirul Eroilor „General Dragalina” din Tighina
 

Cimitirul este situat în microraionul Solnecinîi, la intrarea în oraşul Tighina (dinspre Chişinău), în spatele magazinului „Praga”, la intersecţia străzilor Ermakov şi Kosmodemianskaia. Primele menţiuni documentare despre acest cimitir datează din anul 1920. La acea dată era menţionat sub numele de Cimitirul Eroilor din suburbia Borisovka, fiind amplasat în vecinătatea cimitirului civil. În acest cimitir au fost înhumaţi, în anii Primului Război Mondial, foşti prizonieri de război români din armata austro-ungară decedaţi în detenţie. Numărul acestora era de 159 militari (2 identificaţi, 157 neidentificaţi). Mormintele acestora, probabil comune, erau grupate pe două rânduri, la intrarea în cimitir, de-o parte şi de alta a aleii principale. 
În Al Doilea Război Mondial, aici au fost înhumaţi atât militari români căzuţi în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, cât şi răniţi morţi în spitalele de campanie. Alături de ei şi-au găsit locul de veci şi un număr de prizonieri sovietici capturaţi de Armata Română. În evidenţele numerice şi nominale din perioada octombrie-noiembrie 1942 se menţionează că în Cimitirul Eroilor „General Dragalina” se aflau 365 morminte, şi anume: 338 morminte de militari români (324 identificaţi, 14 neidentificaţi), 14 morminte civile şi 13 morminte de prizonieri sovietici. Militarii români au fost înhumaţi în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942 şi au aparţinut unor regimente de dorobanţi (numerele: 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27, 37), infanterie (3, 7, 17, 24, 27, 37, 39) şi vânători (1, 3, 6, 8); o parte din aceştia (45 eroi) proveneau din două spitale de campanie situate în oraş.
În prezent autorităţile din Tighina au construit pe locul fostului cimitir românesc un memorial dedicat ostaşilor de diferite naţionalităţi. Pentru cei români au fost instalate – pe o latură special rezervată – un număr de 33 de cruci, în faţa cărora a fost fixată, la nivelul solului, o placă comemorativă (în limbile. rusă şi română) cu textul „Ofiţerilor şi soldaţilor români căzuţi şi decedaţi în oraşul Bender în anii 1941-1944, înmormântaţi în acest cimitir”.

 

Monumentul eroilor români din Vărvăreuca (Raion Floreşti)  
 

Troiţă maramureşeană, dezvelită în data de 25.10.2008, ridicată pe înălţimea „Borţoasa“, în faţa muzeului „Memoria“ – amenajat, în anul 2000, de către domnul Victor Ţibrigan în locuiţa persoanală şi dedicat ostaşilor români căzuţi în prima şi a doua conflagraţie mondială pe raza localităţii Vărvăreuca – prin grija domnului Victor Ţibrigan, cu sprijinul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi al Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 
Pe aceste locuri, în perioada 14-18 iulie 1941, trupele române şi germane au purtat lupte sângeroase, cu mari pierderi umane. Cea mai mare parte a militarilor căzuţi au fost înhumaţi în Cimitirul eroilor din Floreşti şi în cimitirul localităţii Vărvăreuca (ambele au fost distruse după război de către autorităţile sovietice).

Top