Noutati
  • Actualitate

    Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a VIII-a ediție a concursului Eroul meu de ieri și de azi! în perioada 15.05 - 15.11.2019 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor lansează concursul cu premii "Să nu ne uităm eroii!" CUNOAȘTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE
    citeste...
  • Stire noua

    LOCURI DE GLORIE. MORMINTELE MARELUI RĂZBOI
    citeste...
  • Stire actuala

    Cimitirul Eroilor Valea Uzului
    citeste...

 

Portrete de eroi
Arthur Vârtejanu: „Înainte, băieți, după mine!”
 


Mărășești, 6 august 1917. Locotenet-colonelul Arthur Vârtejanu, comandantul unui batalion din Regimentului 9 Vânători, a primit ordinul de a iniția un contraatac. Vânătorii au înaintat câțiva zeci de metri, fiind opriți de un baraj de artilerie. Sunetul trompetei și strigătul locotenent-colonelului Arthur Vârtejanu: „Înainte, băieți, după mine!” au determinat reluarea înaintării. În pofida tirului mitralierelor și a bombardamentului de artilerie la care a fost supus Regimentul 9 Vânători, militarii din cadrul acestuia și-au atins obiectivul, având însă rândurile subțiate: 16 ofițeri și peste 500 de soldați au murit pe câmpul de luptă. Printre aceștia s-a aflat și locotenent-colonelul Arthur Vârtejanu.
Armata română a raportat după luptele de la Mărășești, desfășurate pe parcursul a două săptămâni, pierderi de 27.410 de militari (morți, răniți și dispăruți).
Pentru a onora memoria eroilor de la Mărășești și pentru a lăsa generațiilor viitoare un loc de pelerinaj, prin implicarea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, în august 1923, s-a pus piatra de temelie a Mausoleului eroilor de la Mărășești (sau Biserica Neamului, așa cum a fost denumit în corespondența din perioada interbelică).
În anul 1935, firida în care au fost depuse osemintele eroului Arthur Vârtejanu a fost amenajată în forma definitivă. Planurile acesteia au fost realizate de Societatea „Cultul Eroilor”, fiind trimise spre consultare și Alexandrei Gr. Cantacuzino, președinta Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române.   Deși în firidă ar mai fi existat loc pentru osemintele unui mort de război s-a decis ca locașul să-i fie atribuit exclusiv eroului Alexandru Vârtejanu, în contextul în care nu au mai fost identificate pe câmpul de la Mărășești osemintele unui mort de război român cu gradul de colonel.
În Mausoleul eroilor de la Mărășești, inaugurat la 18 septembrie 1938, au fost centralizate în cripte comune și în firide individuale osemintele a 5.073 de eroi români.

 



CAMPANIA DIN 1919 
Recunoștință pentru eroii de la Carei

În zilele de 19-20 aprilie 1919, după patru zile de lupte neîntrerupte, trupele române au străpuns bariera naturală a Munților Apuseni, deschizându-și drum spre câmpie și cucerind, cu prețul a numeroase jertfe, aliniamentul orașelor Satu-Mare, Carei, Oradea și Salonta.
În acest context și-au dat viața sergentul Seleș Iosif (23 ani), soldații Daia Ion (42 ani), Drăghici Radu (24 ani) și Toropu Nicolau (38 ani).
Mormintele celor patru eroi sunt situate în Cimitirul civil al municipiului Carei (județul Satu Mare), alături de un monument sobru, de tip obelisc, placat cu granit negru. Opera comemorativă evocă jertfa militarilor, exprimând în același timp admirația și recunoștința generațiilor contemporane față de sacrificiile acestora. Astfel, pe o placă din granit, din apropierea monumentului, a fost dăltuit un sugestiv text comemorativ:

„Noi ne-am făcut datoria
Ca voi să fiți fericiți.
Fraților, nu ne uitați!
Eroii neamului, 1919“

Simbol al datoriei împlinite, obeliscul a fost restaurat în anul 2009, în contextul celebrării a 90 ani de la Campania din 1919. 

Slt. p.m. Constantin N. Godeanu: Înainte!

  
După lupte dificile purtate pe teritoriul Ungariei, la sfârșitul anului 1944 și începutul anului 1945, Armata română a desfășurat ample operațiuni pe teritoriul actual al Cehiei și Slovaciei, împotriva militarilor germani. Au fost duse lupte grele pentru forțarea zonelor muntoase Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică și Carpații Albi.
În timp ce Armata a 4-a a început operațiunea Zvolen- Banska Bystrica, Armata 1 română a primit misiunea să atace frontal forțele inamice din Munții Javorina, punctul de rezistență al Armatei a 8-a Germane, dominat de înălțimi împădurite, cu puține posibilități de pătrundere.
Compania a 6-a, în care fusese repartizat caporalul Constantin N. Godeanu, se afla în flancul drept al dispozitivului Regimentului 2 Infanterie. Planul comandamentului prevedea ca această subunitate să atace, prin învăluire, înălțimea cu Cota 568 (Munții Stiavnica, la 2 km sud-vest de localitatea Klastava, Republica Slovacia).
Masivele muntoase, pădurile întinse și văile adânci, la care se adăuga zăpada abundentă, îngreunau înaintarea militarilor români. Caporalul Constantin N.Godeanu și-a pregătit ostașii, plecând la atac fără raniță, doar cu muniția. Fiecare soldat avea la îndemână grenade, iar caporalul Constantin N.Godeanu le striga camarazilor din toate puterile: „Înainte! Înainte”! În ziua de 13 februarie 1945, caporalul Constantin N Godeanu a identificat cuibul unei mitraliere inamice. S-a pregătit să arunce grenada, dar un proiectil l-a lovit mortal. Încă nu împlinise 26 de ani.
În aceeași seară, camarazii săi de luptă i-au săpat o gropă în pământul pietros, înghețat. Pe un lemn de brad, dintr-un adăpost, i-au încrustat numele cu un briceag.
Locul în care a fost înhumat Constantin N. Godeanu se numește Bátovec; morții de război români de la Bátovec au fost exhumați, centralizați și reînhumați cu onoruri în Cimitirul eroilor români de la Zvolen, Slovacia.
Pentru modul în care s-a distins în luptă, Constantin N. Godeanu a fost avansat post mortem la gradul de sublocotenent.

*

Constantin Godeanu, cel mai mic din cei șase copii ai lui Nicolae și ai Anei Godeanu, s-a născut la 28 iunie 1919 în comuna Pietroasele, județul Buzău. La terminarea școlii gimnaziale nu și-a putut continua studiile, datorită situației modeste a familiei, lucrând la Atelierele Grivița, pentru a învăța o meserie. Serviciul militar l-a efectuat la Regimentul 1 Căi Ferate din Focșani.
 



Căpitanul Nicolae Lascăr Bogdan: „Soldați și ofițeri, cine e român să mă urmeze!“
 
La 6 septembrie 1877, o coloană de atac, formată din batalioane ale Regimentelor 15 Dorobanți, 9 Dorobanți, 1 Linie (în rezervă), susținute de un batalion din Regimentul 5 Dorobanți și două companii din Regimentul 7 Dorobanți, au atacat asupra reduta Grivița II.
Dorobanții, depășiți numeric de inamic și greu încercați de pierderile suferite, aveau nevoie urgentă de ajutor.
Căpitanul Nicolae Lascăr Bogdan, ajuns în fața redutei Grivița, și-a dat seama că se impunea o intervenție hotărâtă. Deși sarcina lui consta doar în a informa despre ceea ce se petrecea aici, împrejurările îi cereau să lupte.
A solicitat colonelului Sachelarie, care conducea atacul, să-i încredințeze lui misiunea de aducere a rezervelor la redută.
În amintirile sale de război, doctorul Gheorghe Sabin descrie această faptă de arme: „În această clipă, (...) căpitanul Bogdan Nicolae din al -III- lea Vânători, care se afla ca ofițer de ordonanță la Cartierul domnesc, un brav ofițer, fără pereche în mijlocul acelor între care se găsea atunci, strigă cu putere: <<Auziți soldați cum ne cheamă frații noștri, care sunt omorâți în șanțurile turcești? Vă lasă pe voi inima să-i părăsiți pradă păgânilor, fără să le veniți în ajutor? Ei ca și voi au părinți, frați, poate soții și copii, care îi așteaptă acasă! >>
Când i s-a dat această aprobare, căpitanul Bogdan, trăgând sabia din teacă, sare din șanț strigând: << Soldați și ofițeri, cine e român să mă urmeze! >>”
Militarii pornesc după el pentru a-i salva pe cei care strigau după ajutor. Căpitanul Bogdan se prăbușește pe spate. Un glonț dușman îl lovește în piept, omorându-l.
Atacul asupra redutei Grivița II n-a reușit. După lupte crâncene, militarii români au fost respinși, pierzând 22 de ofițeri și 1.167 de soldați, morți și răniți. La orele 17 s-a ordonat încetarea luptei. Sub ploaia de gloanțe, soldații din serviciul sanitar au adunat o parte din răniți și trupurile